Trebuie sa recunosc ca nu le stiu chiar pe toate si inca pot fi luat prin surprindere. A aparut ieri o stire halucinanta: Binecunoscutul bulevard newyorkez Fifth Avenue e plin de cersetori români! Continuare »
Guvernul actual a hotarât organizarea urmatorului recensamânt in anul 2011, “in scopul cunoasterii cât mai exacte a numarului si distributiei teritoriale a populatiei, a structurilor socio-culturale si economice, precum si a fondului locativ si a conditiilor de locuit ale populatiei.” Continuare »
Saptamâna trecuta a demisionat primarul capitalei norvegiene, fara sa ezite vreo clipa, fara sa i-o ceara cineva; pur si simplu s-a trezit dimineata mai devreme cu o jumatate de ora, si-a baut cafeaua ca de obicei, a plecat la birou si acolo si-a scris demisia. Continuare »
Asa cum tot mai rare sunt buletinele de stiri din Italia fara informatii (predominant negative, din pacate) despre imigrantii români din peninsula, imi spunea cineva ca si in Ungaria stirile despre infractiuni comise de români sunt din ce in ce mai prezente. Mai ales cele rutiere, majoritatea cu urmari grave sau foarte grave. Continuare »
Citeam dimineata un articol pozitiv despre activitatea politistilor de frontiera, in care se scotea in evidenta efortul la care sunt supusi in aceste zile când milioane de români se intorc la locurile lor de munca din Europa adevarata.
Desi sunt gâlcevitor din fire, nu pot sa trec cu vederea faptul ca, intr-adevar, realitatile de la granita de vest a tarii s-au schimbat mult in bine, chiar si fata de acum 1-2 ani, nici nu aducem in discutie perioade mai indepartate. Am verificat pe propria-mi piele, la inceputul lunii, imbunatatirea serviciilor – si le confirm.
Singura mea nedumerire ramâne aceea privind vigilenta vajnicilor aparatori de fruntarii:
1. Cum au trecut de control cetatenii care, odata ajunsi la destinatie, ne fac de râsul curcilor si arunca o nemeritata anatema asupra celor corecti, care-si vad cinstit de treaba?!
2. Dintre milioanele care ies astazi (dupa o binemeritata vacanta pe plaiurile natale), câti oare se intorc la acele “locuri de munca” deloc ortodoxe, unde presteaza exclusiv indeletniciri infractionale!?
«El sueño de la razón produce monstruos», scria Goya din tara capsunilor aragoneze. Ma tem ca acelasi rezultat il poate produce si somnul vigilentei.
D.C.
Conform unei vechi traditii indigene, mereu ne ia prin surprindere câte ceva: ca ninge in ianuarie, ca e seceta in iulie, inundatiile din martie, ori inceperea scolii pe 15 septembrie.
De vreo 17 toamne incoace, cu 1-2-3 saptamâni inainte de prima zi de scoala incepe agitatia mass-mediatica: din totalul de scoli si gradinite, câteva sute nu au aviz de functionare, alte câteva zeci nu au apa curenta sau combustibil pentru incalzire, iar altele sunt partial dezafectate ori darâmate.
Doi-trei directori adjuncti de scoala, aflati intâmplator pe la locul de munca (probabil sa mai dea câte un telefon pe impulsurile Educatiei si Cercetarii), bâiguie scuze neverosimile, total pe lânga subiect.
Pe liderii de sindicat nu-i gasesti nici sa dai cu tunul (se bronzeaza, pesemne, pe alte meridiane); apar doar la negocieri pentru a cere. De dat, nici vorba!
Responsabilii cu sanatatea publica se tin batosi vreo saptamâna, in ruptul capului NU vor autoriza functionarea scolilor care nu indeplinesc conditiile minime… Apoi totul e tacere. Si scolile functioneaza. Iar sanitarii se dau la fund.
De autoritatile locale – carora le revine responsabilitatea intocmirii proiectelor de reabilitare a scolilor si apoi aceea de gestionare a fondurilor – nici nu mai vreau sa amintesc; sunt incapabili sa articuleze o opinie cât de cât inteligibila. (Total pe lânga subiect ma intreb retoric: Oare cine le scrie, din patru in patru ani, discursurile electorale?)
Premierul sustine ca anul acesta au fost alocate fonduri suficiente in vederea pregatirii pentru toamna a scolilor – inca din luna martie – si a cerut ministrului de resort sa identifice situatiile anormale, dar si responsabilii.
Pâna aici suna bine. Din pacate nu se va intâmpla nimic cu cei care din nepasare, din interes ori chiar din neghiobie, nu si-au facut datoria.
In orice tara normala, in atare situatie ministrul ar da cu ei de toti peretii, i-ar zbura din invatamânt, daca e cazul i-ar da si pe mâna celor care supravegheaza interesele statului, apoi ar demisiona.
Sau si-ar zbura creierii.
D.C.
