De la Geneza incoace, ziua a saptea a saptamânii a fost considerata una binecuvântata si sfintita, menita odihnei dupa ce toate lucrurile au fost puse in buna rânduiala de luni pâna sâmbata.
Cu toate acestea, la cafeaua de dimineata ori la siesta de dupa amiaza puteti rasfoi doua – trei ziare proaspete:
Continuare »
«Învăţăm la şcoală că ne-am bătut cu turcii sau cu alţi invadatori, dar lăsăm singuri să se distrugă clădirile în care au trăit strămoşii noştri.» ~ TVR
Călătorind în Europa sau, oriunde în lume, căutăm cu ardoare vestigiile trecutului.
La noi acasă, în schimb, patrimoniul construit de sute de ani, se degradează şi se distruge, prin neglijenţă, abandon, lipsă de fonduri, sau, de multe ori, din cauza unor afaceri imobiliare dubioase. Conace, palate, case, biserici, cetăţi dispar încetul cu încetul din peisaj, lasând loc unor terenuri virane bune să primească construcţii noi, mult mai profitabile. (Cititi mai multe detalii despre acest generos proiect desfasurat sub sigla TVR.)
« cel mai frumos poem al meu // încă nu a fost scris // şi-aş spune că precis // îl voi scrie mereu » ~ Călin Hera, revista Amfiteatru, 1988. “Unele lucruri s-au schimbat de atunci, altele nu.”
UPDATE: Pana saptamana viitoare, tot pentru Versurile de joi, incerc sa obtin si sa aduc aici un interviu cu Poetul Călin Hera.
Nu am nici cea mai vaga intentie de a revolutiona Istoria Literaturii, nici nu sunt cel mai in masura sa inventez noi criterii ori vreo alta Scala dei valori in masurarea talentului sau a celebritatii. Dar, in calitatea mea de cititor, nimeni nu-mi poate ingradi dreptul de a enunta aprecieri. Mai mult sau mai putin obiective, stiintifice sau corecte, dar asta este o alta poveste.
Apreciez ca sunt indreptatit, asadar, sa-mi dau cu parerea despre autor (indiferent daca e vorba de un poet, prozator, publicist, dramaturg, artist plastic, muzician sau ce altceva mai face el inspre deliciul nostru estetic), atunci cand consider ca este promitator, bun, foarte bun, excelent ori chiar sclipitor. Nu am timp si nici nu vreau sa astept pana cand acel autor trece in lumea celor drepti si abia atunci sa spun cat de mult mi-a placut cum a scris saracul, pacat ca nu mai e! Continuare »
«If this work seems so threatening, this is because it isn’t simply eccentric or strange, but competent, rigorously argued, and carrying conviction.» ~ Jacques Derrida
Sunt convins ca la fel de competent, rigorously argued, and carrying conviction este si cartea aparuta in urma cu cateva zile la Editura Institutul European Iasi:
Realitate istorica si imaginatie. Romanul britanic si american postmodern,
de Lector univ. dr. Ecaterina PĂTRAŞCU.
“(…) un studiu ce imbina teoria literara cu critica aplicata, acoperind spatiul romanului istoric postmodern britanic si american. Noutatea volumului consta in analiza sub forma “studiilor de caz” a unui numar de romane ale celor mai reprezentativi autori britanici si americani de dupa 1968 (…) o reala contributie in domeniul anglisticii si americanisticii romanesti, data fiind privirea sine ira et studio asupra unor texte literare care sunt, de multe ori, catalogate in acord cu «trend»-ul timpurilor noastre.”
Din cuprins:
◊ Postmodernism, poststructuralism, deconstructivism. Aspecte teoretice;
◊ Conceptul de istorie in perioada postmoderna: dialectica realitatii si imaginatiei;
◊ Realitate si fabulatie in romanul istoric american postmodern;
◊ Cunoastere si reprezentare in romanul britanic contemporan.
Inca nu am cartea, dar promit sa revin cu mai multe detalii imediat ce o voi citi.
«Oh majestuoso Cóndor de los Andes, llevame, a mi hogar, en los Andes, Oh Cóndor.» ~ El cóndor pasa
Calatorie muzicala: China — Grecia — Peru…
La cererea unui numar mare de cititoare, vreo 2, v. aici presiunile exercitate, continui astazi serialul inceput cu doua saptamani in urma, din care va ofer episodul 3/8 (al treilea din opt zile de marti) dedicate folclorului muzical.
Un compozitor sud-american nu poate fi altfel decat foarte prolific, nu? Aproape 1000 de compozitii muzicale inspirate din bogata mostenire folclorica incasa, apoi o duzina de copii (10 rezultati din casatoria sa cu Sebastiana si, dupa moartea acesteia, alti doi din casatoria cu Carmela, sora fostei sotii!)
Daniel Alomía Robles, fost student la medicina, a decis pe la inceputul anilor 1890 sa se dedice exclusiv muzicii. Si se pare ca nu a gresit. Postmortem, cea mai cunoscuta piesa muzicala compusa de el, zarzuela El Cóndor pasa a fost inclusa pe lista Patrimoniului National Cultural al Republicii Peru. O merita cu prisosinta.
Ascultati acest fragment de folclor peruan autentic:
Cum ma astept (in continuare) la reactii prompte, dar si foarte critice, din partea multelor (cele 2) cititoare mentionate si mai sus, cum ca nu asta asteptau domniile-lor de la o sectiune de “Folclor”, le raspund anticipat: am decis ca acest serial sa acopere un interval de opt saptamani – timp in care eu prezint franturi din creatii internationale, iar cititorii (inclusiv doamnele X si Y) au la dispozitie spatiul destinat comentariilor pentru a propune “comori” nationale.
“The first landing in any new country is very interesting, and especially when, as in this case, the whole aspect bears the stamp of a marked and individual character.” ~ Charles Darwin, The Voyage of the Beagle, 1833
©2008~D.I. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)
Azi la Scoala de duminica:
Lectia 50 (ultima!) din cursul de engleza pentru incepatori, “Engineering All Inclusive”.
Continuare »
Avanpremiera la Versurile de joi: “dimensiunea a patra iubirea” ~ Calin Hera
Pentru întâiaşi dată pe Zia®ul de la 5 dezvălui, cu câteva zile înainte, tema Versurilor de joia viitoare:
dimensiunea a patra iubirea, de Călin Hera
te iubesc cu auzul
ca într-o călătorie eu aici tu pe scaunul din dreapta
aud sunetul privirii tale ca un lac de dimineaţă în munţi
te iubesc cu mirosul
ca o floare a soarelui însetată de cer
ca o briză a mării cu obrajii bronzaţi cu nisip pe glezne
te iubesc cu pipăitul
ca linia vieţii din palma aşezată pe sâni coborând uşor
aşa cum se desprinde ziua de noapte pe dig
te iubesc cu văzul
ca într-un dans rotund pe un inel
cu rochia albastră cu rochia albă cu rochia mov cu rochia lăsată pe scaun
te iubesc cu gustul
ca un coş cu cireşe la sfârşitul lui mai
ca o sosire un ceai fierbinte o explozie de struguri
e ceea ce contează ceea ce vine ceea ce e
dimensiunea a patra iubirea
ca un secret ca o menire ca o continua si nepotolita foame
Mie îmi place foarte mult. Mai multe despre poet şi versurile sale, joi. Până atunci vă puteţi documenta şi/sau comenta aici sau direct pe pagina autorului.
Din ciclul Cuvinte sterse de praf:
BÁLMOŞ, s.n. Mâncare ciobănească făcută din caş dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puţin mălai. [Var.: bálmuş s.n.] – Cf. magh. bálmos.
Sursa: DEX ’98
BÁLMOŞ n. Mâncare preparată, de obicei, din caş dulce, amestecat cu puţină făină de porumb şi fiert în lapte de oaie. /-ung. bálmos
Sursa: NODEX
bálmoş s. n.
Sursa: Dicţionar ortografic
Continuare »
Dupa modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore” caut si eu –de mai bine de doi ani– un titlu pentru aceasta imagine. Ma ajutati?
©2007~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)
Am implorat: “- Poete, pe înaltă // şi sfîntă vrerea ce ţi-a fost străină, // mă scapă de-o năpastă şi cealaltă,
mă du să văd şi poarta cea divină // a lui San Pietro, şi-urgisita turmă // a celor ce tristeţea nu-şi alină.” ~ Dante Alighieri, Divina Comedie/Infernul/Cântul I (traducerea George Pruteanu)
La Versurile de joia aceasta va recomand cu caldura fragmente din: Dante Alighieri, Marin Sorescu, George Cosbuc si George Pruteanu.
Maine se implinesc fix douazeci de ani de la aparitia, in numarul 11 al revistei “Convorbiri literare”, a unei excelente recenzii a cartii lui Marin Sorescu “Ecuatorul şi polii”; articolul este semnat de regretatul conferentiar doctor George Pruteanu. Nu m-a interesat si nu mi-a placut niciodata Pruteanu-politicianul, dar citesc cu mare placere ceea ce a scris si i-am ascultat cu atentie mini conferintele televizate care aveau drept subiect limba ori literatura romana. Continuare »
«O călătorie palpitantă în universul însorit al spiritului omenesc. O capodoperă fără vârstă, asemenea Odiseei.» ~ The New York Times, despre romanul Zorba grecul
Calatorie muzicala: China — Grecia …
La cererea unui numar mare de cititoare, vreo 2, v. aici presiunile exercitate, continui astazi serialul inceput saptamana trecuta din care va ofer episodul 2/8 (al doilea din opt zile de marti) dedicate folclorului muzical.
Ce cod al lui da Vinci, ce Dan Brown ori mai stiu eu care Harry Potter si seria-i de best-sellers? Toti sunt niste mici copii pe langa (putin spus) fulminanta recunoastere mondiala (post mortem, din pacate) a talentatului poet, romancier si eseist grec Nikos Kazantzakis in 1964, odata cu ecranizarea romanului Zorba grecul. Tema muzicala a filmului, Sirtaki, compusa de Mikis Theodorakis, a devenit – in urma impactului pe care “Zorba” l-a avut asupra publicului – un cantec popular in toata lumea. Citatul meu preferat din Alexis Zorbas: “Hey boss, did you ever see a more splendiferous crash?”
Ascultati un fragment de folclor grecesc autentic:
Cum ma astept la reactii prompte, dar si foarte critice, din partea multelor (cele 2) cititoare mentionate si mai sus, cum ca nu asta asteptau domniile-lor de la o sectiune de “Folclor”, le raspund anticipat: am decis ca acest serial sa acopere un interval de opt saptamani – timp in care eu prezint franturi din creatii internationale, iar cititorii (inclusiv doamnele X si Y) au la dispozitie spatiul destinat comentariilor pentru a propune “comori” nationale.
