“Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” ~ Octavian Goga

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Ca de obicei, m-as bucura sa ma contraziceti, sa ma completati ori, pur si simplu, sa propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Anul acesta au intrat in domeniul public operele lui Octavian Goga; nu mentionez nimic despre activitatea sa gazetareasca, scriitoriceasca, politica, de membru al Masoneriei ori al Academiei Romane. Astazi ma intereseaza doar Octavian Goga traducatorul, prieten apropiat al literaturii maghiare: Petőfi, Madách si Endre (citez doar trei la intamplare). Insusi George Calinescu remarca frumusetea traducerilor lui Goga: “E limba şi chiar stilul lui Eminescu potrivit vremii noastre şi e tocmai interesant să se vadă un poet clasic care izbuteşte să fie plastic prin vorbe, pentru ureche, nu prin colorism.”

Am ales pentru astazi un fragment din TABLOUL XIII • “În haos” – din traducerea poemului dramatic Tragedia omului, de Madách Imre:

(Haosul. În depărtare se vede un sector de pământ, micşorându-se din ce în ce, până ce dispare între stele. Ceaţă care se întunecă, până devine beznă. Adam, moşneag, zburând cu Lucifer.)

ADAM
În urma noastră stelele rămân
Şi nu simt ţintă, stavilă nu simt.
Ce preţuieşte viaţa fără luptă,
Fără iubire?… Îngheţăm, Lucífer!

Cititi aici textul integral: TABLOUL XIII • “În haos”
© Hungarian Electronic Library
( Fragmentul a fost preluat de pe pagina http://mek.oszk.hu/00900/00934/html/, care contine traducerea intregului poem. )