Archive for March, 2010

31
Mar

Moros y Cristianos (1)

   Posted by: Dan    in Istorie ilustrata

«Istoria este emulul timpului, depozit al acţiunilor, martor al trecutului, exemplu şi înştiinţare a prezentului, avertisment al viitorului.» ~ Miguel de Cervantes

Avem sau nu avem nevoie de aduceri-aminte? Ne folosesc sau nu? Ca si Cervantes cu vreo patru secole in urma, cred ca trebuie sa pastram amintirile cu sfintenie si sa cerem de la trecut invataturi pentru viitor. Cinste celor care o fac an de an, intr-un mod natural, placut ochiului, dar si instructiv: Continuare »

«Eu pot să văd doar întreguri luminoase sau obscure, planuri care avansează sau planuri care se retrag, reliefuri sau fundaluri. Ochiul meu nu percepe linii sau detalii.» ~ Francisco Goya

Zica oricine ce-ar vrea, fac parte dintr-o specie mai putin intalnita: nu sunt nici credincios, dar nici liber-cugetator in adevaratul sens al cuvintelor. Respect optiunea fiecaruia, cu conditia sa nu fiu agresat ori agasat cu insistente sortite, oricum, esecului.
Fara sa contrazic cele spuse pana acum, nu pot sa cred ca este doar o simpla coincidenta faptul ca in aceeasi zi, 30 martie, chiar daca la o distanta de un secol (+7 ani) intre ei, s-au nascut doi titani ai picturii, unul in Aragón si celalalt in Noord-Brabant: Goya spaniolul si van Gogh olandezul, caci despre ei e vorba in propozitie. La multi ani, domnilor! Oricum veti trai vesnic prin capodoperele lasate in urma, dar este placut si inaltator sa ne amintim in fiecare 30 martie ca ati existat.

maja-desnuda Azi se implinesc fix 264 de ani de la nasterea maestrului Francisco José de Goya y Lucientes, dar si 211 de la pictarea celebrei si controversatei Maja Desnuda (Unul dintre extrem de putinele nuduri ale picturii spaniole, devenita astazi o piesa de referinta a patrimoniului national gazduit la Museo Nacional del Prado din Madrid) ~ Clic pe imagine.
Avertisment: Daca aveti sub 18 ani, clic aici pentru poza marita!

30
Mar

De sterrennacht

   Posted by: Dan    in Aniversare, Arte la superlativ, Reluare

«Un tablou bun este sinonim cu o faptă bună.» ~ Vincent van Gogh

Zica oricine ce-ar vrea, fac parte dintr-o specie mai putin intalnita: nu sunt nici credincios, dar nici liber-cugetator in adevaratul sens al cuvintelor. Respect optiunea fiecaruia, cu conditia sa nu fiu agresat ori agasat cu insistente sortite, oricum, esecului.
Fara sa contrazic cele spuse pana acum, nu pot sa cred ca este doar o simpla coincidenta faptul ca in aceeasi zi, 30 martie, chiar daca la o distanta de un secol (+7 ani) intre ei, s-au nascut doi titani ai picturii, unul in Aragón si celalalt in Noord-Brabant: Goya spaniolul si van Gogh olandezul, caci despre ei e vorba in propozitie. La multi ani, domnilor! Oricum veti trai vesnic prin capodoperele lasate in urma, dar este placut si inaltator sa ne amintim in fiecare 30 martie ca ati existat.

Noaptea instelata, 1889

Noaptea instelata, 1889

In “Noaptea instelata” a lui Van Gogh exista cer, exista munti si-un chiparos. Atât.
Atât? Cerul e cuprins de un uragan care anunta parca Judecata de Apoi. Muntii seamana cu valurile unei mari in furtuna. Chiparosul s-a schimbat in flacara neagra. In toate e o neliniste care ne trimite cu gândul la nelinistea din ochii lui Van Gogh. “Noaptea instelata” a parut multora pupila lui dilatata.
~ Octavian Paler, “Calomnii mitologice – Farâme din conferinte nerostite

29
Mar

Balada unei zile hâde

   Posted by: Dan    in Punctul pe Y, Scripta Manent

«O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenţie, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri şi s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, şi ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toţii pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.» ~ Cristian Bădiliţă, în “DUMNEZEU DE LA MANCHA”

Of, astazi este din nou luni. V-am mai spus ca nu-mi place deloc aceasta prima zi din saptamana: nici iarba nu creste, parca toate se seteaza sa mearga anapoda, secundele se dilata si par minute, minutele, ore s.a.m.d. Lunea sunt mai mult de trei ceasuri rele iar, cel putin din punctul meu de vedere, ziua asta e absolut cea mai urata dintre toate, chiar decat una de vineri-13! Tocmai ce luasem hotararea de a va recomanda o carte a lui Dan Miller (autor foarte apreciat peste ocean) aparuta recent si in limba romana la editura Amsta, cand am facut o descoperire senzationala: am gasit o balada! dar si pe autorul acesteia, eseist si poet contemporan, istoric al crestinismului timpuriu, doctor al Universitatii Paris IV-Sorbona. Continuare »

28
Mar

Planeta cu 6,8 miliarde de flori

   Posted by: Dan    in Ura®ea de la 5

La multi ani! tuturor FLORILOR«Epistula non erubescit.» afirma Cicero intr-una din celebrele Scrisori (in “Ad Atticum”, cred); mai târziu, dupa inventarea hârtiei, expresia a devenit: Hârtia suportă orice. Astăzi, prin extensiune, vorbim despre ecranul monitorului care suportă orice. Atunci, dacă tot il supunem la chinuri, va trebui să suporte si cele scrise de mine mai jos:
In această zi frumoasă de martie, consider că toti locuitorii planetei sunt FLORI si le urez, in Duminica Floriilor, Sărbători frumoase si la multi ani!

27
Mar

Poetul kamikaze

   Posted by: Dan    in Eveniment, Ultima ora

«De multe ori mi se intampla sa visez versuri. Atunci ma trezesc si transcriu. Cand se intampla, se intampla la trei dimineata. Asta e ora mea. Apoi, las sa treaca doua-trei zile pana sa ma uit peste mazgaleli din care, dupa rescrieri, uneori nu ramane mai mult decat cate un cuvant.» ~ Călin Hera

Îmi pun singur miere în ceai, de Călin HeraÎmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Cum as putea sa-l numesc altfel decat Poetul-kamikaze?! Ce om normal mai scrie poezie intr-un an 2010 sfasiat la propriu de o criza mondiala fara precedent si, culmea, o publica nonsalant, apoi programeaza lansarea din capitala tocmai in ajun de Florii?! Ni se ofera oare doar o dovada de clasica temeritate sinucigasa, se sacrifica luptatorul in aceasta actiune surprinzatoare de atac?!
Sau vorbim tocmai despre Poetul-kamikaze ~ vântul divin care ne lipsea pentru a aduce o adiere de eleganta normalitate intr-o lume tot mai sumbra, rea, egoista si grabita!?

Va reamintesc: Călin Hera va asteapta maine la ora 13.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei nr. 115), la cea de-a doua lansare oficiala a micului volum de versuri. Cartea va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. Deocamdata o puteti comanda online la edituravinea@yahoo.com

UPDATE (29.03): Gata. A trecut si lansarea din Bucuresti (un adevarat “botez al Ecuatorului”, cred), dar si marile emotii; v. aici cateva detalii povestite cu savoare chiar de protagonist. Se pare ca singura problema foarte serioasa a fost revelatia ca nu este el chiar buricul pamantului; al planetei n-o fi, dar ramane o persoana inzestrata din abundenta cu har si sensibilitate de poet, demne de toata admiratia…

26
Mar

Păcală

   Posted by: Dan    in Patrimoniu

Un negustor, umblând prin mai multe sate şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi altele, într-o zi ajunse la un pod şi când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dânsul şi-l întrebă:

— De unde eşti, măi creştine?
— Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală.
— Din care sat de la voi?
— Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal.
— Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l ştiu.
— Ei! cum să nu-l ştii; e satul nostru, şi eu de acolo vin.
— Nu aşa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moşie este şi cum îi botezat?
— Doamne! da’ nu ştii că moşiile sunt boiereşti şi asta-i a cuconului nostru, ce şede la Bucureşti? Iar satu-l botează popa într-o căldăruşă cu apă, cum îi scrie lui în cărţi. […Textul integral…]

25
Mar

Ea a crescut cu Verdi

   Posted by: Dan    in Versurile de joi

«Traim in haos / fara iubire / n-avem nici rost / nici mantuire / cuprinsi de setea de marire.» ~ Luciana Stoicescu-Vaughan

Nu exista poezie buna si poezie proasta; doar ca unele versuri rezoneaza in mai multe minti/suflete, altele in mai putine. Intotdeauna ma bucur atunci cand: ma contraziceti, ma completati ori, pur si simplu, propuneti Versurile de joi pentru saptamana viitoare.

Ca de obicei in ultimele saptamani, propun cate un subiect si va invit sa adaugati alegerii mele si alte versuri, pe aceeasi tema. D’AMORUL ARTEI este generosul laitmotiv al zilei. Continuare »

24
Mar

Balada calatorului chitit (I)

   Posted by: Dan    in Globe trotter, Reluare

«The childhood shows the man, // As morning shows the day.» ~ “Paradise Regained”, by John Milton

Nu stiu daca v-am mai spus aici, dar oricum imi place sa repet: inainte de 1989 ma deranja mai putin faptul ca magazinele isi rânjeau rafturile goale catre clientii incruntati si cenusii care se mai incumetau sa le treaca pragul, sau ca mâncam salam cu soia, ci mai mult ca eram – deliberat – tinuti in intuneric (la propriu si mai ales la figurat). In aceasta “intunericeala” includ si imposibilitatea de a calatori liber. Visam sa pot lucra 11 luni ca un rob, astfel incât in a 12-a luna sa pot pleca oriunde, din Norvegia pâna in Africa de Sud si din SUA in Japonia (varianta lunga). Nu stiu daca sa pun aceasta dorinta apriga pe seama zodiei (guvernata de Neptun), a unei vieti anterioare (explorator) sau pur si simplu pe seama sutelor de lecturi cu care mi-am umplut timpul in lipsa unor alternative. Continuare »

Doua expozitii recente (2010): “Dor de primavara”, “Reflectii de primavara”, cateva tablouri: “Simfonie de toamna”, “Dona toamnei”, “Boboc de toamna”, “Simfonia de iarna”, “Dona primaverii”, “De primavara iubita”, “Inima de primavara”, “In camasa de vara” si alte cateva sute de panze numai cu flori! Imi inspira o Craiasa a florilor ingemanata cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplara a libertatii de gandire si a usurintei de “versificare” a expresiei plastice: o artista care transpune franturi de viata in tuse de penel.

Elena Bissinger: ARTA DE A FI ARTISTCarte de vizita:
100% ardeleanca. Nascuta intr-o friguroasa zi de 2 ianuarie, in cel mai mic municipiu din Romania, orasul regretatului actor Adrian Pintea. Dupa ce a absolvit liceul in targul natal, si-a continuat studiile (Scoala de arta si Facultatea de arte vizuale – sectia Pictura) in Oradea. A pictat aproape 1000 de tablouri, din care peste 800 se gasesc deja in colectii particulare din SUA, Canada si Europa. Cititi aici CV-ul impresionant al emeritei artiste. ( Clic pe imagine pentru a vedea tabloul la care tocmai lucra Elena in momentul realizarii fotografiei. )

Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre picturile, persoana si personalitatea talentatei artiste Elena Bissinger.

Interviu cu pânzele pe masă:

1. Monet si Renoir sau mai degraba Pollock si Kandinsky?
Elena Bissinger: Acestia mi-au placut dintotdeauna, dar nu ei sunt cei de la care am pornit. Renasterea (Botticelli si sfarsitul sec. al XV-lea), Clasicismul (Poussin si sec. al XVII-lea) si Realismul (Courbet in sec. al XIX-lea) sunt cele trei mari curente, “treptele” de pe care m-am lansat in cariera. Ori de cate ori am fost tentata sa pictez in stil impresionist, am considerat ca este mai bine sa aman momentul pentru mai tarziu, dupa ce voi fi aprofundat stilurile clasic si realist. Am inceput sa pictez inca din copilarie, in special peisaje, flori, animale… Mai tarziu, in facultate fiind, am descoperit un adevar fundamental: doar pornind de la clasic iti poti defini stilul. Pe cei doi exponenti majori ai expresionismului abstract i-am descoperit ceva mai tarziu si m-am lasat angrenata in stilul degajat, gestual si spontan. Deoarece consider ca inca mai am multe de invatat, astept sa ma surprind cautand in subconstient acel licăr unic, sursa unei creatii revolutionare, ceva ce nu a fost descoperit inca, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem indatorati certitudinii ca avem deja integrate: ideea, cuvantul, starea – si dobandim toate acestea numai prin cunoastere, simtire, stari sufletesti. Cum se intampla de fapt la toti pictorii, si lucrarile mele imi tradeaza diferitele perioade pe care le-am parcurs.

2. O expozitie de pictura este un monolog al artistului sau un dialog cu privitorii?
E.B.: Mai degraba un monolog, zic eu, dar si dialog. Despre aceasta din urma forma de “convorbire” as spune doar atat: ca pictor, vii in fata publicului cu creatiile tale, iar lucrarile trebuie sa “vorbeasca” despre tine mai mult decat rostesti tu in cuvinte. De obicei, impactul unei expozitii este unul pozitiv si realizeaza, intre privitor si artist, o punte, o legatura directa. De la un astfel de eveniment pleci, de regula, fericit si implinit, deoarece gandurile si impresiile pozitive te domina si iti dau incredere in fortele proprii, dar si imboldul de a crea mai departe. Cu speranta ca ai transmis privitorului exact mesajul dorit, cauti sa mentii un echilibru intre asteptarile potentialilor vizitatori (clienti) si propria placere de a picta. Continuare »