Doua expozitii recente (2010): “Dor de primavara”, “Reflectii de primavara”, cateva tablouri: “Simfonie de toamna”, “Dona toamnei”, “Boboc de toamna”, “Simfonia de iarna”, “Dona primaverii”, “De primavara iubita”, “Inima de primavara”, “In camasa de vara” si alte cateva sute de panze numai cu flori! Imi inspira o Craiasa a florilor ingemanata cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplara a libertatii de gandire si a usurintei de “versificare” a expresiei plastice: o artista care transpune franturi de viata in tuse de penel.

Elena Bissinger: ARTA DE A FI ARTISTCarte de vizita:
100% ardeleanca. Nascuta intr-o friguroasa zi de 2 ianuarie, in cel mai mic municipiu din Romania, orasul regretatului actor Adrian Pintea. Dupa ce a absolvit liceul in targul natal, si-a continuat studiile (Scoala de arta si Facultatea de arte vizuale – sectia Pictura) in Oradea. A pictat aproape 1000 de tablouri, din care peste 800 se gasesc deja in colectii particulare din SUA, Canada si Europa. Cititi aici CV-ul impresionant al emeritei artiste. ( Clic pe imagine pentru a vedea tabloul la care tocmai lucra Elena in momentul realizarii fotografiei. )

Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre picturile, persoana si personalitatea talentatei artiste Elena Bissinger.

Interviu cu pânzele pe masă:

1. Monet si Renoir sau mai degraba Pollock si Kandinsky?
Elena Bissinger: Acestia mi-au placut dintotdeauna, dar nu ei sunt cei de la care am pornit. Renasterea (Botticelli si sfarsitul sec. al XV-lea), Clasicismul (Poussin si sec. al XVII-lea) si Realismul (Courbet in sec. al XIX-lea) sunt cele trei mari curente, “treptele” de pe care m-am lansat in cariera. Ori de cate ori am fost tentata sa pictez in stil impresionist, am considerat ca este mai bine sa aman momentul pentru mai tarziu, dupa ce voi fi aprofundat stilurile clasic si realist. Am inceput sa pictez inca din copilarie, in special peisaje, flori, animale… Mai tarziu, in facultate fiind, am descoperit un adevar fundamental: doar pornind de la clasic iti poti defini stilul. Pe cei doi exponenti majori ai expresionismului abstract i-am descoperit ceva mai tarziu si m-am lasat angrenata in stilul degajat, gestual si spontan. Deoarece consider ca inca mai am multe de invatat, astept sa ma surprind cautand in subconstient acel licăr unic, sursa unei creatii revolutionare, ceva ce nu a fost descoperit inca, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem indatorati certitudinii ca avem deja integrate: ideea, cuvantul, starea – si dobandim toate acestea numai prin cunoastere, simtire, stari sufletesti. Cum se intampla de fapt la toti pictorii, si lucrarile mele imi tradeaza diferitele perioade pe care le-am parcurs.

2. O expozitie de pictura este un monolog al artistului sau un dialog cu privitorii?
E.B.: Mai degraba un monolog, zic eu, dar si dialog. Despre aceasta din urma forma de “convorbire” as spune doar atat: ca pictor, vii in fata publicului cu creatiile tale, iar lucrarile trebuie sa “vorbeasca” despre tine mai mult decat rostesti tu in cuvinte. De obicei, impactul unei expozitii este unul pozitiv si realizeaza, intre privitor si artist, o punte, o legatura directa. De la un astfel de eveniment pleci, de regula, fericit si implinit, deoarece gandurile si impresiile pozitive te domina si iti dau incredere in fortele proprii, dar si imboldul de a crea mai departe. Cu speranta ca ai transmis privitorului exact mesajul dorit, cauti sa mentii un echilibru intre asteptarile potentialilor vizitatori (clienti) si propria placere de a picta.

3. Cui va adresati cu precadere: initiatilor sau celor nesofisticati?
E.B.: Pictez pentru ceea ce sunt si ma adresez celor ce vor, indiferent de statutul lor. Iubitorul de arta, indiferent cat este de initiat, are capacitatea de a recunoaste in creator pe acel personaj misionar al carui mesaj artistic l-a facut sa tresara, l-a facut sa-si indrepte privirea spre opera, spre acea lucrare. Si doreste, poate, sa o pastreze in amintirea lui.

4. Talentul se mosteneste?
E.B.: Se poate, oare, vorbi despre legile geneticii in acest caz? Posibil, dar cred ca mostenirea talentului este, mai degraba, un dar de la Dumnezeu. Am avut norocul de a ma naste langa un tata caruia nu-i era nici strain si nici indiferent simtul artistic. S-a ingrijit ca dragostea lui pentru frumos sa o lase mostenire aceleia care, credea el pe atunci, avea sa-i calce pe urme. Tata a fost zugrav de meserie, dar avea un deosebit simt al frumosului si al esteticului. Nu avea de unde sa stie ca, peste ani, din cele cinci fete pe care le-a adus pe lume doua aveau sa opteze pentru artele plastice. Spun asta deoarece mai am o sora care picteaza si pe care am descoperit-o eu mai tarziu, iar in completare, va spun ca si fiul meu cel mare – Antoniu – deseneaza foarte frumos. Fiecare din ei detine deja propriul palmares artistic.

5. Ce rol joaca puritatea culorii in ansamblul compozitional?
E.B.: Consider ca puritatea culorilor porneste dintr-un sufletul cald si dintr-o inocenta necompromisa. Astfel, intr-o compozitie, culorile au rolul de a transmite tot ceea ce artistul doreste pentru sine in primul rand: caldura, dragoste, simtaminte profunde si sensibilitate. Privitorul le receptioneaza prin intermediu picturii si beneficiaza de energia pozitiva transmisa de aceasta.

6. “Amprenta” Elenei Bissinger e mai mult tematica sau stilistica?
E.B.: Nu as putea spune ca numai eu pictez flori, dar pot sa afirm ca numai eu pictez florile asa. Aduna o suta de artisti intr-un loc si da-le aceeasi tema; fiecare o picteaza in stilul sau, pentru ca fiecare o percepe altfel. Imi place sa cred ca abordarea mea plastica este una deosebita, deoarece stilul de pictura in cutit nu este foarte comun si, oricum, nu in aceasta maniera.

7. Ati pictat vreodata icoane?
E.B.: Am pictat icoane, imi plac foarte mult, dar consider ca e un subiect mult prea sacru si, nu ma tem sa recunosc deschis, ma tem sa nu deviez de la canon. As lasa mai degraba calugarilor sau maicilor aceasta sarcina, deoarece sunt mai aproape de cele sfinte; ei si-au dedicat intreaga viata monahiei, de aceea consider ca sunt mai curati la suflet decat noi si mai indreptatiti sa picteze icoane. Chiar de curand am cumparat o icoana si i-am daruit-o sotului meu.

8. Cat traieste un tablou?
E.B.: Viata unui tablou depinde in primul rand de calitatea materialelor. Daca in trecut vopselele erau preparate in atelier de catre ucenicii marilor maestri si, in timp, aceste culori si-au aratat adevarata lor valoare, nu as putea spune despre materialele folosite in prezent ca ar dainui macar tot atat. As prefera sa cred ca evoluand, a crescut rata durabilitatii si prelungirii vietii unui tablou.

9. Ati avut trotineta? Ce doreati sa deveniti pe vremea aceea?
E.B.: Nu am avut niciodata trotineta si nici bicicleta, dar tot ce-mi puneam in gand, intr-o zi se implinea. Provin dintr-o familie modesta (ca sa nu spun de-a dreptul saraca) cu multe guri de hranit, nici nu aveam dorinte prea mari fiind constienta ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, stiam ca nu au de unde. Imi amintesc cu emotie ca intr-o seara, mica fiind, primisem de la parinti cu ocazia sarbatorii de 1 Mai, o pereche de pantofi rosii din lac, ceea ce pentru mine era tot ce imi doream la vremea respectiva. In acea noapte i-am visat, eram fericita, dar cum stiam ca visele se risipesc odata cu venirea zorilor, nu mica mi-a fost mirarea cand dimineata i-am gasit, cat se poate de reali, langa patul meu. Uitasem complet ca tocmai ii primisem in ajun si am ramas mult timp cu impresia ca uneori visele se implinesc. Mai tarziu au venit dorintele adevarate si pot spune ca sunt un om implinit deoarece mi-am indeplinit misiunea pe acest pamant: mi-am format o familie, am construit o casa, am sadit cel putin un pom si mi-am definit cariera de artist plastic, dupa ce 10 ani am lucrat ca muncitor intr-o fabrica de mobila.

10. Trandafir sau floarea soarelui?
E.B.: Inclin sa afirm ca este un ciclu de trandafiri si floarea sorelui. Nu vreau sa para ca am o obsesie a florii soarelui, asa cum se spunea despre Van Gogh de pilda. Din 2002 pana in 2004 am preferat stilul abstract si am cochetat cu tehnica drip painting ca si Pollock. Vezi MacrelArt.com; aici am postat lucrari din acea perioada si majoritatea au luat drumul catre SUA. Sunt peste 400 de lucrari in acest stil, care acum sunt in colectii private din SUA si EUROPA, iar alte aproximativ 400 de lucrari cu flori, majoritatea in colectii particulare din Romania.

11. Ce ati simtit cand s-a vandut primul dv. tablou?
E.B.: Nu a fost un tablou de sevalet, ci a fost o pictura pe perete. Tata ma lua cu el la lucru si pictam pe pereti tot felul de modele figurative. Am primit primii mei bani pentru restaurarea unei picturi pe perete. Am fost deosebit de incantata si mi-a intarit increderea in fortele proprii, fiind pe atunci eleva la gimnaziu.

12. Cum vedeti lumea Artelor Plastice romanesti in momentul de fata? (Evolutia dv. ar fi avut aceeasi traiectorie, sa presupunem, la Bucuresti?)
E.B.: Nu pot sa spun ca o vad catalogata intr-un anume curent. Tot ce se picteaza este ca un torent de informatii intr-un amestec de abstract si impresionism. Toti trecem prin perioade de cautare, regasire, renegare… Daca m-as fi nascut la Bucuresti, poate as fi ales sa ma exprim intr-o alta forma de arta. Mi-ar fi placut baletul, eram ca o trestie, aveam silueta ideala pentru un asemenea rol.

13. Numiti doua persoane care v-au orientat pasii inspre aceasta frumoasa cariera.
E.B.: In afara de tatal meu, l-as mentiona pe profesorul Anton NAGHIU, promotor si fost director al Universitatii Populare din Beius, cel care m-a ajutat sa fac prima expozitie personala in iulie 1997 la Videojobcenter, Primaria Beius. L-am cunoscut si pe marele artist al Beiusului, Niculiţă POP, dar atunci eram prea mica sa pot realiza adevarata dimensiune a evenimentului. Una peste alta, am fost pe maini bune si le multumesc cu aceasta ocazie tuturor ca au aparut in calea mea atunci cand era nevoie.

14. Va mai exista pictura la sfarsitul Mileniului al III-lea?
E.B.: Nu prea cred, sau poate va fi ceva de tip SF; la cat de mult este poluata atmosfera si planeta noastra, m-as mira sa mai existe viata pe Pamant. Dar sa ne lasam pentru o clipa amagiti de vise: poate vom avea tablouri care vorbesc si se misca la fel ca in Harry Potter, eventual un fel de tablouri, care sa-ti tina companie si sa-si schimbe infatisarea dupa starea ta de spirit, determinandu-te sa fii vesel cand esti trist… Poate se aduna toate artele: pictura, muzica, teatrul…intr-un singur corp, formand un intreg. “Ei, daca as stii eu!”, vorba unui vechi prieten de familie.

15. Asa cum se obisnuieste in interviurile din Zia®ul de la 5, va las ultimul cuvant:
E.B.: Nu as fi incheiat inca, dar mi-e frica sa nu va plictisesc, mai bine ramane ca picturile mele sa va spuna mai multe decat am facut-o eu. Multumesc pe aceasta cale d-lui Dan Costinas si ziarului pe care il reprezinta, pentru sansa de a va vorbi prin intermediul acestui interviu. Dorindu-va toate cele bune, astept sa ne revedem intr-un context artistic viitor. Cu stima, Elena.

@@@@@

Va recomand sa vizitati cinci dintre cele mai elegante galerii virtuale in care gasiti peste trei sute de picturi semnate “Elena Bissinger”, unele inca disponibile, majoritatea realizate in ultimele cateva luni: Picturi.com @ Art-zone.ro @ artLine.ro @ Picturi-celebre.ro @ ArtWanted.com.
Lucrarile pot fi comandate si scriind direct artistei.

This entry was posted on Tuesday, March 23rd, 2010 at 12:00 am and is filed under Arte la superlativ, Elele femeilelele, Interviu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

33 comments so far

Br.in.dusa
 1 

Buna seara.
1. de ce nu pictati portrete?
2. cum trebuie sa procedeze cineva care doreste sa cumpere una dintre panzele care apar ca fiind disponibile pe site-urile de mai sus?
Va multumesc.

March 25th, 2010 at 12:13 am
 2 

@Br.in.dusa:
Buna seara si tie.
1. O sa pictez si portrete, dar acum este momentul florilor. Am stat si m-am gandit daca sa va povestec sau nu, o “istorie” legata de portrete. Sa tot fie cam trei sau patru ani de cand s-a intamplat ceea ce urmeaza: Eram cu sora mea, Mariana, la o cafea intr-o cofetarie din centrul orasului. S-a asezat langa masa noastra un simpatic batranel rom,care avea o figura tare expresiva, cu parul complet alb, palaria specifica si nelipsita pipa. Mi-a venit o pofta nebuna de-al fotografia, pentru ca ulterior sa-i fac portretul. I-am impartasit surorii mele ideea si ea s-a dus sa-i ceara permisiunea; batranelul s-a lasat cu greu induplecat, pana la urma a acceptat sa fie fotografiat. Dupa doar cateva luni, batranul din povestea noastra si-a dat obstescul sfarsit. Cei din familie au aflat ca noi l-am fotografiat nu demult si ne-au cerut cateva imagini, pentru ca se pare ca nu aveau nicio poza cu el pe acasa. Nu mult timp dupa aceea, tot acolo am intalnit un grup de tineri romi, iar mezina familiei era frumusica foc si isi purta tinuta (fustele!) cu naturaletea si demnitatea unei adevarate printese. Sora mea a fotografiat-o fara sa-si mai ceara voie, iar tatal (sau unchiul) ei au rugat-o sa-i pozeze si pe ei. Nu stiu daca mai avem si acele poze, dar pe acelea cu batranelul le am cu siguranta. Nu s-a implinit bine o jumatate de an si a murit si tanarul. Chiar mi-a parut rau ca s-a intamplat o asa coincidenta. Ei bine, dupa toate astea romii s-au cam speriat si ne-au cerut sa nu le mai facem poze, caci au murit – in decurs de un an – si batranul si fiul sau din aceasta cauza.Mai tarziu am auzit ca ei tocmai de aceea nu-si prea fac poze ori portrete, ca sa nu le fure aparatul sufletele. Interesant, nu?

2. Cat despre achizitionarea unui tablou, este de ajuns sa intri pe imaginea respectiva a picturii alese si urmaresti pasii de pe site-ul respectiv pentru a-l comanda. Eu am sa trimit prin e-mail informatiile cerute si modalitatea de plata. In Romania este mai usor, se plateste la posta la ridicarea coletului postal; pentru cei din strainatate folosim, de obicei, ca modalitae de plata fie Western Union, fie transferul bancar. Pictura ajunge in stare buna, nedeteriorata, deteriorarii ma ingrijesc personal de ambalarea ei. Au ajuns ele chiar si in SUA fara probleme, nu am avut niciodata vreo reclamatie.
Multumesc pentru interesul acordat si va astept cu drag.

March 25th, 2010 at 10:27 pm
costin
 3 

Aveti anumite preferinte muzicale atunci cand pictati? Exista muzica datatoare de forta creatoare?

March 26th, 2010 at 12:02 am
 4 

@costin:
Ascult cu drag muzica romaneasca, dar la fel ascult si muzica clasica, iar muzica anilor 60-70 imi amenteste de copilarie si de aceea o re-ascult cu placere. Imi creaza o stare de liniste interioara si intregeste inspiratia. Un alt exemplu: nu ascult niciodata muzica “house” atunci cand pictez, pentru ca imi produce o stare de neliniste si de agitatie; de multe ori, atunci cand sunt prea concentrata nici nu aud ce se intampla in jurul meu. Mi s-a intamplat sa am televizorul deschis in timp ce pictam, s-a terminat emisiunea muzicala si a inceput un meci de fotbal, mi-am dat seama de aceasta schimbare abia atunci cand am terminat pictura. Deci merge si daca e meci de fotbal. 😀

March 26th, 2010 at 12:03 am
Mihai
 5 

Proiecte pentru viitorul apropiat?

March 26th, 2010 at 12:05 am
 6 

@Mihai:
Sunt adepta zicalei “Nu te intinde mai mult decat iti este plapuma.” Proiecte ar fi ele, multe, dar sunt mai greu de realizat. Binenteles, o expozitie personala cu vernisaj in tara si pe urma in Germania, mai merge. As dori sa merg la toate activitatile artistice la care sunt invitata. Bunaoara duminica 28 martie sunt invitata in Timisoara sa fac parte din juriu, la un concurs al tinerelor talente, organizat de AEGEE Timisoara, Asociatia Tinerilor Europeni. Urmeaza o serie de expozitii de grup in Italia “kromatikamente parlando”, Las Vegas si Chicago cu colegii de la http://www.worldartfoundation.org si din intreaga lume, vor participa in jur de 50 de tari, am si trimis o lucrare intitulata “De verde”, iar in Las Vegas va fi un Photo Slideshow pe un panou mare unde vor fi derulate imagini (fiecare artist reprezentand tara lui) si 10 lucrari propuse. Pacat ca nu pot fi prezenta si personal acolo din lipsa banilor. Evenimentul este programat sa se desfasoare luna viitoare. Ar mai fi ele multe tabere, “Toamna oradeana” unde iesim cu lucrarile in strada toti artistii din judet.

March 26th, 2010 at 12:13 am
nusa
 7 

Mai o intrebare: cum simtiti? cand pictati?

March 26th, 2010 at 1:36 am
 8 

@nusa:
Poate ma repet, dar este un lucru minunat sa te poti detasa de cele inconjuratoare si sa te lasi dusa de valul inspiratiei. Este nemaipomenit si va propun un exercitiu, chiar daca nu sunteti pictor, incercati sa pictati orice, cu sau fara vreo logica, doar sa asterneti pe panza (sau pe orice alt suport) culori… veti avea placuta surpriza sa descoperiti o infinitate de modalitati de exprimare. Este o adevarata terapie prin culoare…

March 26th, 2010 at 1:43 am
 9 

Ce sfat dati unui tanar (pictor) talentat care doreste sa se afirme?

March 26th, 2010 at 2:13 am
 10 

@Oana:
Acel tanar trebuie mai intai sa dovedeasca multa vointa. Exista talente care “mor” deoarece nu au curajul sa mearga mai departe, indiferent daca este vorba doar de un hobby nevinovat sau de profesionism. Si in artele plastice, la fel ca in oricare alt domeniu artistic, trebuie sa fii foarte ambitios. Exista multe obstacole, dar daca ai taria sa le depasesti, cu siguranta vei reusi.

March 26th, 2010 at 2:19 am
Alexandru
 11 

De care alt domeniu (artistic sau nu neaparat) va simtiti atrasa in afara de pictura?

March 26th, 2010 at 2:22 am
 12 

@Alexandru:
Imi place foarte mult sa calatoresc. Am profitat de fiecare ocazie pe care mi-a oferit-o viata pentru a calatori si a cunoaste noi locuri, noi culturi, noi oameni. Sunt realmente fascinata de frumusetea naturala cu care a fost inzestrata Romania, si mare pacat ca nu pretuim acest dar. Va dau un exemplu foarte recent: cu ani in urma, copil fiind, am fost intr-o excursie in statiunea Moneasa din judetul Arad. Pe vremea aceea mi se parea ca arata ca un taram din povesti, dar acum (am vizitat-o din nou nu cu multa vreme in urma) e aproape un dezastru. Exista si acolo specii rare de nuferi, asa ca la Baile Felix, dar natura e realmente sufocata de atata mizerie… Ma doare sufletul cand stiu cum era si ce s-a ales de acel loc de vis. 🙁

March 26th, 2010 at 2:23 am
 13 

Dna Bissinger, anotimpurile influenteaza stilul dvs ?

March 26th, 2010 at 2:24 am
 14 

@Alex:
Anotimpurile nu-mi influenteaaza stilul, ci doar starea de spirit: melancolica toamna, resemnata iarna, in renastere primavara si in fiecare vara simt cum ating apogeul acestui ciclu anual…

March 26th, 2010 at 2:33 am
dani
 15 

Am vazut “Dona toamnei” si “Dona primaverii”; exista deja sau urmeaza sa capete viata alte doua Done, una a verii si alta a iernii?

March 26th, 2010 at 3:06 am
 16 

@dani:
Consider ca am cel putin o “datorie” morala fata de cele doua Done deja pictate sa nu le las fara de surate…
Dupa care, la fel ca oricare alt proiect, si acesta isi va continua existenta; ma gandesc sa pictez “Done” ale tuturor natiunilor.

March 26th, 2010 at 3:13 am
bogdan
 17 

Despre Antoniu am aflat, dar nu ati spus nimic despre celalalt fiu al dvs.? Este, de asemenea, atras de domeniul artistic?

March 26th, 2010 at 4:40 pm
 18 

@bogdan:
Adrian se numeste celalalt fiu, cu siguranta ca are si el inclinatii artistice, am vazut unele lucrari de-ale lui din scoala, erau chiar reusite (si idee si executie) dar, din pacate, nu este atras de arta, in schimb prefera sa “mute muntii din loc”…
L-a mostenit mai degraba cu tatal sau, este un “obermeister” in devenire, adica un fel de om bun la toate.

March 26th, 2010 at 4:43 pm
Tatiana
 19 

Draga Elena,
raspunsul tau prin invitatia de a vedea acest interviu este cel mai frumos “multumesc”. Iubesc frumosul, il admir de cand ma stiu, iar pentru cei care il creeaza pot ajunge pana la starea de veneratie. Eu cred ca prin fiecare pictura, indiferent de mesajul acesteia, indiferent de titlu sau tema, este imortalizata o frantura din fiinta fiecarui artist cu tot ceea ce a gandit in clipele creatiei, cu tot ceea ce a simtit, a trait in universul lui. De aceea, ori de cate ori privesc o pictura, in mintea mea alearga multe ganduri: a fost trist sau vesel, s-a simtit singur sau implinit, a avut necazuri sau bucurii…
Pentru mine, acest interviu este cel mai bun raspuns la intrebarile pe care mi le-am pus si imi lamureste ceea ce poate eu nu as fi avut indrazneala sa intreb vreodata. Sunt fericita ca am “citit” cu tot sufletul si am simtit ca acum este “perioada florilor”, ca acum le poti reda frumusetea cel mai bine. Sunt convinsa ca urmatoarea etapa va fi tot atat de original si inconfundabil redata ca cea de acum. As mai dori sa stii ca daca vreodata te gandesti sa organizezi o expozitie si aici, as fi fericita sa pot veni.
Multumesc din suflet!

March 26th, 2010 at 9:36 pm
 20 

@Tatiana:
Draga Tatiana, ma bucur din suflet ca am avut ocazia sa-ti arat un crampei din viata mea si stiu ca o parte din ea este acolo, la tine. Iti doresc sa te bucuri de ele si sa va aduca lumina si dragoste in camin.
Cu stima, Elena

March 26th, 2010 at 9:43 pm
Mica
 21 
Duminica, dupa ce trecem la ora de vara :), sarbatorim Floriile,
ocazie cu care “mamei florilor”, precum si tuturor celor care-si serbeaza onomastica,
le ofer un buchet de “Floricile Bihorului”:

La multi ani!
March 27th, 2010 at 12:44 am
 22 

@Mica:
Multumesc Mica pentru urarile de-a dreptul incantatoare. Pentru mine, si cred ca nu sunt singura care gandeste asa, toate Femeile sunt niste Flori.
Va doresc tuturor celor cu nume de floare “La multi ani!” cu sanatate, bucurii si impliniri. Fie ca sarbatorile pascale care sunt atat de aproape sa ne lumineze sufletele, sa devenim cu totii mai buni si sa fim fericiti. Cu draga inima, va dedic toate florile din lume:

De Florii 2010
( Clic pe imagine pentru a “citi” dedicatia Elenei )
March 27th, 2010 at 1:21 pm
 23 

Se pare ca “obiectivul” Elena Bissinger a rezistat eroic, mai bine de patru zile, la bombardamentul sistematic cu intrebari mai mult sau mai putin comode. Imi incerc si eu norocul cu o ultima rafala de mitraliera (dorinta mea este ca fiecare raspuns sa incapa intr-un singur cuvant; sau nu neaparat):

1. Poetul preferat?
2. Faust sau Dorian Gray?
3. Sprechen Sie Deutsch?
4. Marea Neagra sau Muntele Mic?
5. Cel mai mare cusur al unui om?
6. Simbolul Romaniei?
7. “Mona Lisa” ori “Femme au chapeau”?
8. Permis de conducere auto?
9. Salcam sau palmier?
10. Felul preferat de mancare?
11. Cafeaua: cu zahar ori fara?
12. “Cumintenia Pamantului” sau “Moise”?
13. Die Familie Über Alles?

March 27th, 2010 at 2:53 pm
 24 

1. Mihai Eminescu;
2. Niciunul;
3. Ich spreche wenig Deutsch, aber für mich es ist genug;
4. Si muntele si marea;
5. Nerespectarea promisiunilor;
6. Muntii si manastirile;
7. “Mona Lisa”, Gioconda lui Leonardo da Vinci;
8. Da, din 1997;
9. Salcamul, ca-i mai romanesc;
10. Supa de gutui;
11. Cu zahar;
12. “Moise”;
13. Sicher, die Familie über alles!

March 27th, 2010 at 11:49 pm
 25 

Dragi comentatori,
“traditionali”, dar si cei care ati descoperit Zia®ul de la 5 doar cu aceasta ocazie, va multumesc pentru mobilizarea exemplara si pentru modul magistral in care ati sustinut si condus interviul din punctul in care l-am lasat eu. Vedeti de ce prefer eu sa va invit sa continuati dialogul prin intermediul sectiunii de comentarii? Uitati-va doar la lungimea si consistenta raspunsurilor invitatei noastre si imaginati-va ca ati fi avut in fata ochilor un interviu cu vreo patruzeci de intrebari si tot atatea raspunsuri, care s-ar fi intins pe circa 5-6 pagini… Ce credeti, in afara de mine si de intervievata, ar mai fi citit cineva un asemenea text? Eu cred ca este mai usor de “digerat” un astfel de stil.
Oricum, incurajat de interesul de care s-a bucurat subiectul, dar si (nu in mai mica masura) personajul, am sa revin cu noutati despre artista ori de cate ori va fi necesar, ori cand se va intampla ceva interesant de semnalat.

Draga Elena,
multumesc inca o data artistului si omului Elena Bissinger pentru prezenta ta aici, in mijlocul nostru, si pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase si pentru lucrarile pline de culoare cu care ne-ai onorat. Ne-ai “pus pe masa” nu numai panzele tale, ci si o mare parte din sufletul tau de foarte talentat artist.
Portile Zia®ului de la 5 iti vor ramane neconditionat deschise si in viitor, pentru a continua aceasta discutie sau oricare alta de interes public. Mult succes si tot binele din lume! Cu deosebita consideratie,

Dan Costinaş

March 28th, 2010 at 5:22 pm
 26 

Draga Dan,
si eu iti multumesc pentru ca mi-ai oferit sansa de a-mi deschide sufletul, prin intermediul acestui interviu pe care eu il consider bine venit.
Dragi cititori,
ori de cate ori veti avea curiozitatea de a ma mai intreba ceva, va rog sa nu ezitati sa o faceti; am sa va raspund cu mare placere. Multumesc inca o data si va iubesc pe toti.
Elena

March 28th, 2010 at 11:08 pm
 27 

P.S. (la ultimele doua comentarii de mai sus): Chiar daca multumirile mele si apoi ale Elenei seamana cumva cu un fel de ramas bun, asta nu inseamna ca trebuie sa va opriti din comentat; interviul va disparea curand de pe prima pagina, conform algoritmului cronologic dupa care e setat blogul, dar il puteti vizita, citi, comenta oricand, pe pagina a 2-a, apoi a 3-a, a 4-a si asa mai departe…

March 28th, 2010 at 11:08 pm
Maya
 28 

Sensibilitatea si talentul se regasesc in lucrarile dvs. Am vazut si lucrarile surorii dvs. si sunt incantatoare si ale ei. Succes !

April 2nd, 2010 at 10:20 pm
 29 

Multumesc Maya
pentru cuvintele frumoase; sper sa nu va dezamagesc. Urmariti-ne in continuare si veti vedea noutati.
Sarbatori fericite!

April 3rd, 2010 at 8:54 pm
 30 

Draga Elena
am citit cu mare interes toate raspunsurile tale si mi-a facut o reala placere sa te redescopar. Stiu ca florile tale aduc multa bucurie celui care le priveste, iar pe mine m-au inspirat sa organizez pentru prima data o expozitie de o mai mare anvergura decat am facut-o pana acum, de aceasta data la Baia Mare. Ti-ar face placere sa participi?

April 25th, 2010 at 11:07 pm
Elena Bissinger
 31 

Draga Simona:
Multumesc pentru cuvintele calde, dar si pentru tot ce ai facut pentru mine la prima mini-prezentare de la Covasna. Apreciez si ma simt onorata, de aceea am sa raspund afirmativ la propunerea ta pentru Baia Mare. Ramane sa discutam detalii pe email. Iti doresc tot ce e mai frumos.
Cu stima, Elena.

April 26th, 2010 at 9:37 am
draculafrom
 32 

Semnatura Bissinger
[office word 2010 picture ; dim 360x500x24 BPP; nu necesita rama]

cand florile vorbesc ,
sorbind lumina din gradina raiului,
cautand soarele din oaza de flori de verde la pact cu macul din gradina mea,
[sueta intre surori scaldate in roua de seara],
dona primaverii,
felina galanta in camasa de vara in pas cu soarele,
ascultand povestea lor cor de roze,
sopteste vara,
zambind dupa ploaie zambet cald, ca’ntre vecini:
iubesc soarele!

June 27th, 2010 at 12:51 pm
Elena Bissinger
 33 

Draga prietene,drag :draculafrom

Multumesc ,pentru aducere-aminte! De cand te-asteptam!!! dar te mai astept intr-un loc anume! Vino sa ne vizitezi ,caci cu sudoare-am deschis si drag de pensol,o galerie”MARYELEN”,oaza de liniste si relaxare in TARA BEIUSULUI,pe strada Calea Bihorului nr 16,Impreuna cu sora mea si fiul Antoniu si ai sa te minunezi sper eu de toate cele.
Te imbracisez a ta prietena,Elena

June 29th, 2010 at 9:57 am