106 comments so far
Ca de obicei, am sa comentez tot eu primul:
- le multumesc inca o data lui Matei si doamnei Milena Mihăescu (mama lui Matei) pentru amabilitatea cu care au acceptat sa raspunda unui interviu deloc conventional, pentru increderea acordata, pentru materialele si informatiile puse la dispozitie, dar si pentru rabdarea de care au dat dovada in aceste ultime 8 zile;
- le multumesc anticipat tuturor celor care vor continua seria de intrebari tocmai pentru a “rotunji” imaginea abia creionata mai sus;
- interviul este astfel setat incat sa ramana pe prima pozitie pana sambata la ora 23.59; asa aveti timp suficient sa intrebati, sa comentati, sa reveniti ori sa va clarificati orice nelamurire;
- datorita programului foarte incarcat al lui Matei, este posibil ca replicile sale sa fie postate seara tarziu, dar este cert ca niciun comentariu, nicio intrebare, nu vor ramane fara raspuns;
- singurele mele interventii mai jos vor fi strict de ordin tehnic: intrucat ma astept la multe intrebari, am sa editez comentariile talentatului pianist-compozitor astfel incat raspunsul sa apara imediat dupa intrebare, indiferent de ora sau ziua postarii.
Va multumesc de pe acum pentru completarile aduse si va doresc inspiratie maxima!
Draga Matei, felicitari pentru talentul de care dai dovada si succesul bine meritat!
Dupa ce am citit “scurta prezentare” pusa la dispozitie de D-l. Costinas, am aflat ca ai… doar 15 ani! Uimitor! As dori sa stiu cum reuseste un tanar de varsta ta, cu o pasiune deosebita pentru muzica, sa imparta timpul intre: scoala, muzica, familie, prieteni si alte hobby-uri?
@ Florin: Cum mă împart?! Păi nu prea mă împart. Este o „convieţuire“ plăcută între muzică, familie, hobby-uri. Prieteni, din păcate, nu prea am. Doar colegi. La capitolul ăsta stau prost. Din cauza lipsei de timp.
Bravo! Dar ma intreb cu ce isi ocupa putinul (cel mai probabil) timp liber un pusti atat de talentat ca tine?
@ Robert: Să nu râdeţi… Tot cu muzica. Sigur că merg şi la film, teatru, operă, în parc cu bicicleta, dar cum prind un pic de „timp liber“ mă ocup de muzică. Dacă asta îmi place… Probabil că aşa simt şi calculatoriştii….care stau 25 din 24 de ore cu nasul în calculator. Nu?!
Matei, sunt curios… cei implicati in acest domeniu “beneficieaza” de vacante sau chiar si acele scurte perioade sunt “invadate” de munca?
@ Costin: În muzică, cel puţin în muzica mea, nu există „vacanţă“. Pentru simplul motiv că unul ca mine nu simte această ocupaţie ca o corvoadă. Pentru mine, sincer, spre deosebire de alţi copii care fac muzică, nu este o chestiune de presiune. Pe unii îi încuie părinţii sau profesorii în sala de pian şi nu-i mai lasă să iasă decât după 8 ore. Ca la serviciu. Asta nu mai e muzică. Adică mă aşez la ora cutare la pian să studiez nu ştiu câte ore, am – n-am chef sau…mă apuc să compun 4 ore am – n-am inspiraţie. La mine funcţionează altfel. Într-o oră de studiu concentrat pot să pun la punct o lucrare muzicală pe care alţii o „muncesc“ opt ore pe zi. Alteori stau 5 ore în faţa unei lucrări încercând să găsesc cea mai bună interpretare. În ce priveşte compoziţia, am scris de exemplu o sonată pentru pian în 3 zile. La altă lucrare am stat 6 luni. Dar când simt că nu mai merge, mă opresc şi…revin mai încolo. Şi ca să revin la întrebare. Astfel eu nu fac deosebirea între „vacanţă” şi „muncă”!
Ce pasiuni mai ai in afara de muzica? pentru ca muzica este mai mult decat o pasiune…
@ Cristiana: Maşinile. Ştiu totul despre maşini. Mama mea râde de mine. Zice că dacă mă las de pian pot să mă fac, fără probleme, dealer auto.
Ai iubita? Daca raspunul este afirmativ, trebuie sa fie tare mandra de tine!
Intr-adevar impresionant! Felicitari lui Matei si parintilor sai care l-au sustinut in alegerea unei activitati atat de incantatoare! Acum o intrebare pentru “micul genial”: Intentionezi sa transformi aceasta pasiune intr-o meserie cu norma intreaga (cum s-ar zice) sau o pastrezi ca pe o pasiune intr-un coltisor al inimii tale?
@ Monica: O meserie – pasiune. Mama îmi spune că sunt printre puţinii norocoşi care „voi merge la serviciu cu plăcere“. Sper însă să am condiţii să îmi fac meseria aşa cum trebuie.
Bravoooo! Bravooo, Matei!
Asa am ovationat, si nu doar eu, ci intreaga asistenta, la Sala Radio (in 2007) cand am participat la un concert la care erai personajul central: interpret si compozitor.
M-ai impresionat prin siguranta cu care iti “jucai” rolul, transmitand, in acelasi timp, multa emotie (mai ales bunicului tau care – normal! – era extrem de mandru de tine).
Daca am retinut eu bine, dansul a fost cel care ti-a dat primele “lingurite” de muzica.
Acum care pe care il invata? 
Am o curiozitate: nu te plictisesti la scoala avand in vedere ca tu ai niste cunostinte muzicale mult peste colegii tai? (si am convingerea ca si peste a unor profesori.)
@ Mica: Este la Liceul de muzică „George Enescu“, unde sunt elev în clasa a IX-a, o doamnă profesoară care a format generaţii de mari pianişti. Anul acesta am norocul să studiez cu dânsa o materie de specialitate. Şi, la prima oră de curs, mi-a spus să mă adresez dânsei cu „colega“ nu cu „dna. profesoară“! Pentru că, pentru dânsa, eu sunt, prin valoarea mea, un coleg şi nu un elev. Din păcate, materiiile de specialitate se fac după o programă care nu corespunde nivelului meu de cunoştinţe. De aceea s-au făcut multe demersuri ca să pot urma cursurile Conservatorului în paralel cu liceul. Dar, din păcate, în România legea educaţiei nu permite acest lucru şi nici nu văd prea curând pe cineva preocupat de găsirea unei soluţii pentru copiii care „fac excepţie de la regulă“.
Talentul este ereditar? Iti doresti ca viitorii tai copii sa faca asta? Exista cineva in familia ta care canta?
@ Andr: Eu cred că gena se moşteneşte. Bunicul meu este compozitor de muzică uşoară. Din generaţia de aur: Petre Mihăescu. Cu siguranţă de la el am moştenit talentul. Copiii mei? Nu ştiu. Să facă ce le-o place lor mai mult în viaţă.
In ce locuri ai avut sansa sa calatoresti datorita acestei ocupatii?
@ Alexandru: Am călătorit destul de mult zic eu, pentru vârsta mea. La concursuri, mastere, concerte. În locuri încărcate de istoria muzicii. M-am bucurat de toate locurile pe unde am umblat şi peste tot am făcut o impresie deosebită şi am avut succes foarte mare. Ultimul a fost la Frankfurt. Unde am făcut 3 bis-uri.
Se intampla ca ceilalti elevi de la liceul Enescu sa iti poarte pica din cauza succesului de care te bucuri?
@ Dani: Unii, da. Dar cei valoroşi nu sunt invidioşi. Ba chiar suntem buni colegi şi colaborăm foarte bine.
@ Alexandru Ciocan: Dacă ar fi după mine, chiar şi mâine. Dar sunt atâţia factori care concură la realizarea unui astfel de proiect. Cel mai apropiat va fi un recital cu ocazia Galei concursului de intrepretare pianistică Gradus at parnassum, ocazie cu care va fi decernat un premiu care îmi poartă numele, pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări compuse de mine şi, cu aceeaşi ocazie îmi voi lansa două noi caiete de partituri cuprinzând lucrări pentru pian solo pe care le-am compus în perioada 2008-2010.
Felicitarile mele pentru talentul tau si pentru cei ce s-au ocupat de tine. La aceasta varsta esti deja un mare compozitor si un interpret de exceptie, ai toata admiratia mea! Ma gandesc la cata munca se depune pentru a realiza un concert. Cat timp ai alocat pentru un astfel de concert cum e “Fantezie pentru pian, cor si orchestra”?
@ Elena: Fantezia pentru pian, cor si orchestră, intitulată şi „Reliefuri“ am scris-o la vârsta de 10 ani pentru primul meu concert de anvergură de la Ateneul Român, ocazie cu care a fost interpretată în premieră. Am scris-o cam în două luni. De atunci, această lucrare a ridicat în picioare, la propriu, publicul de câte ori a fost interpretată. Bineînţeles că a contat şi interpretarea de excepţie a Orchestrei şi a Corului Operei Naţionale din Bucureşti şi a Orchestrei de cameră şi a Corului Radiodifuziunii Române.
“Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, intaltand sufletului catre tot ce este bun, drept si frumos.” Platon
Daca muzica este totul, care ar fi motivele pentru care ai fi nefericit?
@ Beatrice: celor nefericiti, dintr-un motiv sau altul, le recomand terapia prin MUZICA.
Bravo, pustiule! Consideri ca in Romania actuala aceasta meserie iti poate asigura un trai decent?
Felicitarile mele! Am remarcat faptul ca ai realizat peste 40 de creatii pentru pian, orchestra, cor etc. De unde vine inspiratia?
@ tzuckutza: Poate stiti voi?… Pe bune acum… inca n-am descoperit!…
Mereu m-am intrebat daca o persoana care face parte dintr-un cerc select (cum ar fi: cel al compozitorilor, al politicienilor, al artistilor plastici, al actorilor s.a.m.d.) realizeaza conditia sa speciala? Sau totul pare firesc? Oamenii de rand te privesc pe tine si pe ceilalti mentionati mai sus (cel mai probabil) prin intermediul televizorului (uneori pe viu in salile de spectacol), va admira, va invidieaza, va aseaza pe piedestale. Pentru ei sunteti de neatins. Pentru oamenii de rand personalitatile sunt aidoma personajelor fictive din carti. Simti asta cand intri in contact cu oameni noi?
@ Oana: Cred ca asa simt oamenii „de rand”. Sa stiti ca si eu ma simt un om „de rand” cand ma aflu in fata unor mari personalitati care ma „intimideaza” datorita valorii lor. Dar consider ca noi, cei „speciali” trebuie sa ii facem pe semenii nostri sa se simta bine atat in prezenta noastra „scenica” cat si „fizica”. Si poate ca nici noi nu putem fi ca ei, speciali, in felul lor.
Titlul de “mic ambasador” al culturii romanesti in lume este unul doar onorific sau iti ofera diverse sanse?
@ linie punct: Acest titlu este o recunoastere a ceea ce am facut pana acum si ar trebui sa fie un punct de plecare pentru promovarea mea in exteriorul tarii… ceea ce ramane de vazut…
Spuneai intr-un comentariu anterior ca esti pasionat de masini. La ce autoturism visezi pentru cand vei implini varsta legala pentru a conduce?
Cum ai defini muzica electronica (care tinde sa caracterizeze era actuala)?
@ Shanika: Dupa parerea mea nu acest gen muzical caracterizeaza era actuala… ar fi fost bine… ci mai degraba muzica atonala impinsa la extrem.
Draga Matei, consideri ca un tanar de 20 de ani fara nici un fel de baza muzicala este capabil sa acumuleze cunostiintele necesare pentru a deveni un adevarat artist in acest domeniu sau la fel ca si Enescu, Mozart, Chopin, Liszt si Bucur-Mihaescu trebuie sa intre in contact cu pianul de la o varsta frageda?
@ Denisa Sandoiu: Niciodata nu e prea tarziu pentru arta. Dar volumul de munca si dedicatia cresc direct proportional cu varsta la care se apuca persoana respectiva de muzica.
@ Maria: Pentru ca aici m-am nascut, ma simt implinit, apartin acestei culturi, am profesori valorosi si nu consider ca in alta tara e neaparat “mai bine”.
Talentul este innascut sau dobandit in timp prin munca si exercitiu?
@ Ioana L.: TALENTUL este innascut. Dar, cum a spus G. Enescu, “In muzica este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% fiind munca.”
OK Matei, ai parte de toata admiratia noastra, a celor care intr-adevar apreciaza atat arta, cat si bunul gust. Intrebarea pe care am sa ti-o adresez, luand in considerare ca pana acum in majoritate s-a vorbit despre evolutia ta in timp pana in prezent inclusiv, este urmatoarea: ti-ai rezervat pana acum 5 minutele din incarcata ta activitate zilnica, in care sa te gandesti cum iti vezi viata peste 20 de ani (pe toate planurile ei)? Daca da, suntem curiosi ce perspectiva ai.
@ Diana: Adica la 35 ani?… In primul rand, ma vad tot in Romania. Un cunoscut compozitor si dirijor in tara si in strainatate, profesor la Universitatea de Muzica. Poate cateva colaborari cu regizori pentru muzica de film. Sa-mi fi luat brevet de pilot (avion), o casa in Normandia langa mare si o masina. Vise…
In general, tinerii au pe la varsta ta parte de primul job: in SUA deobicei este vorba de fastfood-uri, in tarile Europene – comert, servicii. Tu ai sansa sa imbini utilul cu placutul, fiind atat de priceput in muzica. Te-ai gandit sau ai incercat sa dai meditatii?
@ Calin: De cand am inceput sa compun, de cand am simtit nevoia sa ma exprim prin muzica mai mult decat ca interpret, ca pianist. Cred ca pe la 6 ani…
In general carti de istorie.
Aptitudinea cu care esti ingemanat este nativa, instinctuala, fara de manifestul vointei proprii. Ascultandu-te, avem doar iluzia unui tot unitar, a acelei nediferentieri primordiale. Ziditorul si creatia lui devin unu, dar cred ca numai sub epiderma unei himere, din nevoia omului de-a zamisli utopia.
Nu te revolta ca intr-o mare proportie elogiul apartine talentului tau, independent de tine?
@ atum: Interesanta intrebare… Talentul si vointa imi apartin deopotriva. La ce ar fi folosit talentul fara dedicatie? Daca la inceput era mai mult un “dar al naturii”, acum este un talent constientizat si sustinut de STIINTA artei, a muzicii.
@ Geko: JOI ~ 8.00 trezirea, cateva flotari si gantere, un pahar de suc, verific mail-urile, plec la scoala, 2 ore de pian, 1 de istoria muzicii, 1 de teorie, fizica, religie, chimie…, muzica de camera pana la 19.00… Vin acasa si ma apuc de studiu si de pe la 22.00 de compozitie. Am noroc ca vecinilor le place muzica mea…
In recreatie asculti muzica comerciala ca tinerii obisnuiti sau tot clasica?
@ geana: In recreatie nu ascult muzica. Consider ca muzica se asculta intr-un spatiu si un context care sa-mi permita sa ma concentrez, indiferent de genul muzical.
Se intampla sa te contrazici adesea cu parintii tai? Daca da, pe ce teme?
@ Anca: Eu stau doar cu mama. Nu ne contrazicem aproape niciodată. Suntem foarte buni prieteni.
@ Ana-Maria: Am fost invitat sa concertez cu ocazia inaugurarii Institutului Cultural Roman de la Varsovia. In avion, am simtit nevoia sa dedic o lucrare inegalabilului Chopin. Cele 2 ore si jumatate de zbor mi-au fost de ajuns, si am compus „Hommage a Chopin“:
Daca nu ai face muzica, te-ar pasiona altceva? De exemplu un sport de performanta?
@ Aurelian: Probabil pilot. Oricum mi-am propus să urmez un curs de pilotaj când voi avea vârsta potrivită şi banii necesari.
Spuneai mai sus ca ai calatorit mult. Ce oras european ti-a placut cel mai mult?
Daca zici ca esti pasionat de masini…. obisnuiesti sa mergi la prezentari auto, curse sau alte manifestari legate de autoturisme?
@ Anna Maria: De câte ori se poate. Ştiu tot ce apare. Ba chiar am fost foarte încântat să fiu invitat să susţin lansarea noului model Renault Laguna la Bucureşti printr-un recital. Organizatorii au găsit un slogan foarte inspirat: „Perfecţiunea nu are limite“ – valabil deopotrivă pentru maşina respectivă şi pentru muzica mea. Românii şi francezii s-au ridicat în picioare la finalul recitalului şi m-au aplaudat minute în şir, dar gândul meu era să se termine mai repede ca să pot face un drive-test cu noua maşină…
@ Giovanni: Mulţumesc pentru felicitări. Frumoasă întrebare.
Am susţinut întotdeauna că idolul meu este Bach. Poate din tăcerea muzicii lui se naşte muzica mea, din ceea ce veşnicia timpului nu l-a lăsat să continue. Aşa mi-ar plăcea să cred. Aşa mi-aş dori să fie. Iar pe cel ce îmi ascultă muzica? Îmi doresc să îl ducă spre frumos, spre purificare.
Apropo de sport, ai parte de activitati sportive in viata de zi cu zi? In opinia mea, acestea sunt esentiale pentru sanatatea trupului, la fel cum muzica este pentru cea a sufletului.
@ Andreea Neagu: Merg la sala de doua ori pe saptamana, iar dimineata mai fac ceva exercitii cu greutati si flotari. Cand e vremea frumoasa, ma plimb cu bicicleta.
Din perspectiva unui compozitor, te-ai simti jignit daca cineva ar prelua o compozitie realizata de tine si ar adapta-o la stilul sau propriu?
@ Sab: La “stilul propriu” insemnand ce anume? Interpretare? Sau sa o “re-mixeze” cum s-ar zice? Nu, nu as fi de acord.
Un apropo legat de ultimul comentariu: Ai un fel de.. idol? Urmezi stilul vre-unui compozitor renumit?
@ Enache Vlad: Da. Am un compozitor preferat. Idolul meu este Bach. Iar stilul meu este baroc. Pentru ca acea perioada a constituit apogeul frumosului in muzica si eu vreau sa ofer oamenilor ceva frumos. Dar abordez si alte stiluri: romantic tarziu, stil muzica de film s.a.
Multumesc si in numele cititorilor pentru cadoul tau neasteptat, pe care ni l-ai oferit cu generoasa amabilitate (v. “Sonata nr.1 in la minor pentru pian” ~ Update la inceputul articolului.)
La foarte scurt timp dupa publicarea interviului, am aflat ca-ti place sa canti si la clavecin; in legatura cu aceasta am doua intrebari:
- canti doar Bach sau si compozitii proprii?
- cat de simplu (ori complicat) este sa gasesti un clavecin functional in anul 2010?
@ Dan: Am foarte multe compoziţii pentru clavecin şi orchestră sau alte formule instrumentale în care se află şi clavecinul. La concertul din deschiderea stagiunii Radio de anul acesta au fost interpretate câteva dintre aceste lucrări.
Stiu despre favoritul tau, Johann Sebastian Bach, ca era adesea nevoit sa compuna piese “la comanda” pentru curtea regala sau alte evenimente semnificative la care era solicitat. Consideri ca astfel (prin compozitie rapida, chit ca e – chit ca nu e inspiratie) se conserva valoarea operei?
@ Tamango: Valoarea unei opere nu este direct proporţională cu timpul alocat pentru realizarea ei. Şi eu am primit mai multe „comenzi rapide“ şi au ieşit nişte compoziţii deosebite încununate de succes.
Am citit mai sus ca iti place sa compui muzica de film. Ti s-a propus sa creezi coloana sonora pentru vre-un film romanesc/strain?
@ Gabi: IN STILUL „muzicii de film“. De fapt la Viena mi s-a spus că aproape oricare din compoziţiile mele poate fi folosită ca şi coloană sonoră, deoarece muzica mea crează imagini. Mi-am propus ca un obiectiv de viitor să trimit câteva din lucrările mele unui regizor de film să vedem ce părere are.
As vrea sa stiu daca ai luat vreodata lectii de canto sau daca ai voce?
@ Cristiana: La liceul de muzică fac şi canto şi cor. Vocea oricui se poate „lucra“. Doar dacă nu eşti chiar afon…
La răspunsul tău Matei, acela dat lui Costin, aş face o completare cu un citat din Mark Twain: “Fă ceea ce-ţi place şi nu va trebui să munceşti niciodată.”
Sa fii fericit că ai fost înzestrat cu un mare talent. Aş fi vrut să am şi eu un asemenea dar. De un timp încoace îmi găsesc liniştea în o parte din muzica clasică (nu ştiu în care, pentru că nu am cultură muzicală în domeniu), deşi nu înţeleg ce spune. E important pentru mine că mă linişteşte pentru un timp. Am o vârstă prea înaintată pentru a urma nişte cursuri de iniţiere în înţelegerea muzicii clasice; consider că este foarte important să înţelegi pe deplin ce a “spus” autorul. Felicitări, şi îţi doresc un mare viitor!
@ Solomon: Multumesc pentru cuvintele frumoase si m-as bucura ca muzica mea sa ajunga la sufletul dumneavoastra!
Vorbesti fluent vreo limba straina? Banuiesc ca da, din moment ce calatoresti atat de des si in atatea locuri minunate. Ce cultura admiri cel mai mult?
@ Marian: Vorbesc fluent limba engleza. Din pacate nu am foarte multe de admirat la culturile contemporane. Avem noroc cu ce ne-au lasat generatiile anterioare.
Exista posibilitatea ca vocea sa se mai dezvolte dupa o anumita varsta? sau talentul, in general.
ce tara crezi ca a dat, de-a lungul vremii, cele mai valoroase bucati de muzica clasica ?
@ Cristina: Rusii, germanii, austriecii, italienii si francezii si-au disputat intotdeauna “locul I”…
Ziceai ca si bunicul tau se ocupa cu muzica. Ati concertat impreuna vreodata?
@ Anca: Bunicul meu este compozitor de muzica usoara, nu am concertat impreuna.
Crezi ca numele tau va ramane in istorie alaturi de cele ale marilor compozitori ai lumii?
Ai un site?
Nu crezi ca prezenta unui artist pe internet este utila?
@ Marcel: Un artist nu trebuie sa se faca cunoscut pe internet… Un artist nu este un “personaj virtual”. In ceea ce priveste informatiile despre un artist… sunt de acord ca internetul este util. Noul meu site este in constructie.
Dragi comentatori,
“consacrati”, dar si cei care ati descoperit Zia®ul de la 5 abia acum: va multumesc tuturor pentru inflacararea exemplara cu care v-ati lasat atrasi in acest dialog, dar si pentru modul magistral in care ati sustinut si condus interviul din punctul in care l-am lasat eu; de aceea prefer sa invit cititorii sa continue discutia prin intermediul sectiunii de comentarii! Imaginati-va ca ati fi avut in fata ochilor un interviu cu vreo cincizeci de intrebari si tot atatea raspunsuri, care s-ar fi intins pe circa 6-7 pagini… Ce credeti, in afara de mine si de Matei, ar mai fi citit cineva un text atat de lung? Consider ca este mai usor de “digerat” in stilul prezentat aici.
Oricum, incurajat de interesul de care s-a bucurat subiectul, dar si (nu in mai mica masura) personajul, am sa revin cu noutati despre Matei ori de cate ori va fi necesar, ori atunci cand va avea loc vreun eveniment interesant de semnalat.
Draga Matei,
iti multumesc inca o data pentru prezenta ta aici, in mijlocul nostru, pentru timpul pretios acordat, pentru cuvintele frumoase si pentru surprizele muzicale daruite cu aleasa generozitate. Ne-ai oferit aici nu numai Muzica ta, ci si o mare parte din sufletul tau de foarte talentat artist-adolescent.
Portile Zia®ului de la 5 iti vor ramane neconditionat deschise si in viitor, pentru a continua aceasta discutie sau oricare alta de interes public. Mult succes si tot binele din lume! Chiar daca ma repet, am sa-ti urez din nou: Sa cresti mare, Maestre! Cu deosebita consideratie,
Dan Costinaş
P.S. (la ultimul comentariu de mai sus): Chiar daca multumirile mele seamana cumva cu un fel de ramas bun, asta nu inseamna ca trebuie sa va opriti din comentat; interviul va disparea curand de pe prima pagina, conform algoritmului cronologic dupa care e setat blogul, dar il puteti vizita, citi, comenta oricand, pe pagina a 2-a, apoi a 3-a, a 4-a si asa mai departe…
Eu cred ca Matei are ceva special in legatura cu muzica si transmite acel ceva si spectatorilor dar speciala nu e doar muzica ci si el prin felul lui de-a fi … Felicitari !
[...] de obicei, povestea personajului ales de Dan se scrie sub ochii nostri. La interviu poate participa oricine vizitează Ziarul de la ora 5; cu totii sunt [...]