Archive for June, 2010

«Canada este delimitată la nord de aur, la vest de orient, la est de istorie şi la sud de prieteni.» ~ Frances Shelley Wees

Pentru a doua oară în această lună, călătoria de marţi are loc miercuri (!): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapa precedentă: Elveţia. Continuare »

Tags: ,

28
Jun

De amorul artei (fotografice)

   Posted by: Dan    in Concurs

«Din punctul meu de vedere nu poţi afirma că ai văzut un lucru până nu l-ai şi fotografiat.» ~ Emile Zola

Iniţial am vrut să scriu o introducere stufoasă: cu cifre, comparaţii, despre demonetizarea fotografiei, argumente pro şi contra, fotografia digitală opusă celei clasice, artă contra kitsch, profesionişti împotriva artiştilor naivi (dacă-mi este îngăduit să folosesc termenul şi în contextul artei fotografice), dar m-am răzgândit foarte repede, atunci când am constatat că îmi este imposibil să găsesc numărul – chiar şi estimativ – de aparate foto vândute/cumpărate în ultimii ani. Cert este doar faptul că există mai mult de un miliard de oameni pe planetă care deţin şi folosesc un astfel de instrument pentru captarea imaginilor. Aşa că renunţ la preambul şi abordez direct subiectul. Din punctul meu de vedere, este un lucru pozitiv! Este impropriu să spunem că “facem fotografii”; de fapt ele sunt gata făcute, iar noi surprindem (în cel mai fericit caz) doar câteva sutimi de secundă din splendoarea existenţei lor. Nu contează cine şi (mai ales) ce fotografiază, nu mă interesează dacă foloseşte un aparat cu obiective interschimbabile ori una din acele chichineţe de poşetă, important e că se produce o integrare a artei în viaţa socială, ceea ce nu are cum să dăuneze. Chiar dimpotrivă, abia acum putem vorbi despre totala neîngrădire a libertăţii de exprimare. Aşa cum am menţionat încă din titlu, concursul este iniţiat, pur şi simplu, de amorul artei. Adică fără premii (pentru conformitate v. aici definiţia exactă).

Concurs: De amorul artei (fotografice)Regulamentul e simplu:
– maxim două imagini de participant;
– obligatoriu originale;
– termen: 3 iulie 2010;
– jurizare: 4-7 iulie.

Fotografiile se propun prin e-mail (la adresa din comentariul #1) sau printr-un link lăsat în secţiunea de comentarii. Ele vor fi rânduite în fiecare seară în corpul acestui articol, în ordinea cronologică a sosirii lor.
Jurizarea presupune un sistem electoral de tipul Vox populi, unde veţi putea aduce oricât de mulţi susţinători care să vă voteze.

COPYRIGHT: Participanţii trebuie să fie (şi rămân) proprietarii tuturor drepturilor asupra fotografiilor înscrise în concurs. Zia®ul de la 5 nu îşi asumă nicio răspundere privind eventualele încălcări ale dreptului de autor. Responsabilitatea revine în mod exclusiv participanţilor care au trimis lucrările. Continuare »

Continuăm Los cursos intensivos de español, după deja celebra metodă originală “Sonríe y aprende”.

Azi la Şcoala de duminică:
Lecţia 18 din cursul de spaniolă pentru începători, “Leyes de Vida” – partea a treia
Continuare »

Tags: ,

25
Jun

Concurs!

   Posted by: Dan    in P®omo

Este impropriu să spunem că “facem fotografii”; de fapt ele sunt gata făcute, iar noi surprindem (în cel mai fericit caz) doar câteva sutimi de secundă din splendoarea existenţei lor.
Continuare »

24
Jun

Reverie

   Posted by: Dan    in Versurile de joi

«Visaţi visuri măreţe, căci numai visurile măreţe pot să facă sufletul oamenilor să vibreze.» ~ Marc Aureliu

În fiecare zi de joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.

După cum v-am obişnuit în ultimele luni, propun câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. VISUL este pertinentul laitmotiv al zilei. Continuare »

23
Jun

Rebelii de la Zurich

   Posted by: Dan    in Pe Aripile Literaturii Universale

«aspiram la o nouă ordine, care să poată restabili echilibrul între cer şi infern» ~ Tristan Tzara, în “Dadaland”

Vă propun un exerciţiu simplu (în fiecare marţi – deşi azi e miercuri – timp de 13 săptămâni): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată.

Assemblage, Marcel IancuCălătoria noastră începe în Elveţia anului 1916. Februarie.
Dacă întrebi un român, îţi va spune că mişcarea dadaistă s-a format în jurul scriitorului Tristan Tzara şi a pictorului Marcel Iancu, iar dacă întrebi un german îi va indica sigur pe Hugo Ball şi Emmy Hennings sau pe Richard Hülsenbeck. Fără să ezite prea mult, francezul îţi va răspunde: Hans Arp şi Francis Picabia, iar spaniolul îl va nominaliza pe compatriotul său Pablo Picasso. Americanul îl va susţine pe Marcel Duchamp, deşi acesta s-a format la Paris, austriacul va jura că iniţiatorul a fost Raoul Hausmann şi aşa mai departe, olandezul, chinezul etc. Răspunsuri (relativ) normale, fiecare încercând să tragă spuza pe turta sa naţională. Dacă mă întrebaţi pe mine, am să răspund că dadaismul s-a format mai ales în jurul halbelor de bere sau al paharelor cu Martini Rosso de la Cabaretul “Voltaire”.

Parcă şi mai absurd, şi mai inutil decât alte conflicte armate de până atunci, Primul Război Mondial a provocat o neaşteptată reacţie de revoltă în rândul acestui grup de tineri (studenţi, la vremea aceea) intelectuali, avangardişti, sfărâmători de convenţii. Starea de spirit, indusă involuntar de ororile vremii, a determinat o zdruncinare din temelii a Istoriei Artei şi chiar a Literaturii; deşi viaţa mişcării a fost una extrem de scurtă, provocările partizanilor (mai degrabă decât noile convingeri estetice) au lăsat urme adânci.
(v. aici Cântec dada – traducerea Taşcu Gheorghiu)