21
Jul

Muzeul amintirilor de ceară

   Posted by: Dan   in PA-uri

Proza de mai jos e contribuţia mea la Provocarea de pe străzile Oraşului PA:

Dincolo de gardul viu, care desparte grădina ce coboară lin înspre lac de curtea alăturată, se vede zidul alb al Muzeului de Istorie a Artelor Frumoase. Nimeni nu mai ştie cine şi de ce l-a numit aşa. Clădirea a fost construită în 1810, iar custodele pare contemporan cu cele mai vechi obiecte expuse: să tot aibă, după estimările mele, vreo două milenii. Ştie povestea fiecărui exponat, de la opaiţul din perioada creştinismului timpuriu şi până la sculpturile suprarealiste de la etajul al doilea.

N.B. Am primit provocarea ieri de la Cristian Dima şi o trimit mai departe, astfel:
1. LePetitPrince (oficial)
2. Mircea Popescu (turist)
3. Geko (străin)

This entry was posted on Wednesday, July 21st, 2010 at 12:00 am and is filed under PA-uri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

4 comments so far

 1 

Primesc din nou provocarea – am mai fost “oficial”: http://zbateri.blogspot.com/2010/07/cu-prietenii-prin-orasul-pa.html

Intre timp blogul meu s-a oprit din mers, sper sa nu te superi ca-mi depun PA-ul aici:

Unde ai vrea sa te afli? La Madrid, la Muzeul Prado, la Milano, in Galeria Uffizi, la Muzeul Van Gogh, in Amsterdam?
Poate ai vrea sa fii la “National Gallery” la Londra, sau la Paris, la Musee d’Orsay sau la Luvru? Ori in Metropolitan-ul New Yorkez? Un muzeu al artelor frumoase se afla intotdeauna intr-o cladire… mai altfel. Asta o simti inauntru, dupa ce intri. Are peretii imbibati cu suflul creatorilor de frumos care pogoara asupra ta, biet privitor devorat adesea de propriul simt artistic, neexprimat.

July 21st, 2010 at 12:38 pm
 2 

Scuze pentru neatenţie, n-am observat că ai mai fost “uns” oficial înainte; mă rog, două bătăi strică, nu două ridicări în rang.
Cât priveşte găzduirea prozei tale aici, cum să mă supăr?
Sunt onorat. Welcome, anytime!

July 21st, 2010 at 12:39 pm
 3 

Tentaţii şi criterii

Mă opresc pe banca din faţa muzeului. La intrare, pe un taburet din lemn, un portar bătrân şi uscat fumează din pumn. Mijeşte ochii spre mine şi îmi face impresia că are chef de vorbă. Lângă el, un afiş: “Intrarea, 3 lei. Elevi şi studenţi, 1,5 lei”. Student nu mai sunt demult, iar prin buzunare, dacă mă caut bine, găsesc nu cu mult mai mult de 3 lei. Hai să intru, poate că înăuntru e mai răcoare. De obicei, muzeele sunt răcoroase. N-am înţeles niciodată de ce. Sau totuşi, mai bine îmi iau o îngheţată, că prea e cald.

July 21st, 2010 at 8:06 pm
 4 

Mulţumesc pentru reacţia promptă.
Poate participi la viitoarele concursuri de proză arhiscurtă.

July 21st, 2010 at 8:07 pm

One Trackback/Ping

  1. SINGURĂTATE « Carmen Negoiţă PHOTOGRAPHY BLOG    Jul 21 2010 / 7pm:

    [...] dorind parcă să vadă şi altceva decât griul asfaltului precum viaţa sa. În tăcerea ei vorbeşte [...]