Archive for August, 2010

31
Aug

Numărătoare inversă: “Arbori sălbatici”

   Posted by: Dan    in Concurs, P®omo

Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ei – arborii – sunt veşnici; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală! Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Arbori sălbatici”

Au rămas mai puţin de 23 de ore 59 de minute şi 59 de secunde până la vernisajul expoziţiei-concurs de fotografie. Deoarece, din motive lesne de înţeles, subsemnatul nu va participa, vă prezint un catalog albastru cu cei mai reprezentativi copaci din fototeca personală:

(Clic pe colţul revistei pentru a o răsfoi)

[book id=’3′ /]

30
Aug

Ultima strigare: “Arbori sălbatici”

   Posted by: Dan    in Concurs, P®omo

De la Adam şi Eva încoace, milioane de copaci celebri şi-au câştigat locuri binemeritate în istorie: pomul cunoaşterii binelui şi răului, platanul lui Hipocrat, gorunul lui Horea, “Bradul” lui Alecsandri, teiul lui Eminescu, livada cu vişini, “Gorunul” lui Blaga, coroanele nepieritoare ale lui Macedonski, frunzişurile lui Nichita, copacul din Brooklin al lui Betty Smith şi “Copacul” lui John Fowles, ca să amintesc aici doar o infimă parte din lista ilustrelor plante lemnoase încoronate.
Din lemnul lor au construit romanii poduri şi vikingii corăbii, Robin Hood arcuri şi Stradivari viori; din pulpa celulozică se face hârtia, iar la umbra frunzişului ne tragem sufletul în lunile toride. Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ei – arborii – sunt veşnici; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală! Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Arbori sălbatici”

Concurs: «Arbori sălbatici»Mulţumesc celor zece concurenţi care mi-au trimis deja fotografiile pentru concurs; vă reamintesc că mai sunt numai 48 de ore până la vernisaj (1 septembrie, ora 00.00). Chiar şi după acest termen, vă mai puteţi înscrie până pe 2 septembrie, la aceeaşi oră 00.00, prin trimiterea imaginilor la binecunoscuta adresă:

În pofida înţelepciunii populare, de data aceasta cred că merită să veniţi la pomul lăudat; nu neapărat cu sacul, e suficient dacă aduceţi una sau două poze. Continuare »

29
Aug

Despre bogăţie

   Posted by: Dan    in Gânduri interceptate

Părerea de duminică: «Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.» ~ Octavian Paler

28
Aug

261 – Omul integral

   Posted by: Dan    in Aniversare, Mântuirea prin cultura

Programat:
«La ce bun că acum pot să spun, ca orice şcolar, că pământul e rotund?! Omul are nevoie numai de câteva palme de pământ ca să fie mulţumit, şi încă de mai puţine ca să se odihnească sub ele.» ~ Goethe în “Suferinţele tânărului Werther”

Johann Wolfgang von GoetheGeorge Eliot, una dintre cele mai reprezentative scriitoare din romantica eră victoriană, îl considera pe “tatăl” lui Faust drept cel mai de seamă om de litere pe care l-a dat Germania vreodată. Johann Wolfgang von Goethe: ar fi împlinit astăzi 261 de ani, dacă între timp nu ar fi fost chemat acolo sus ca să scrie şi să picteze alături de îngeri.
Mult hulitul eseist şi filosof român Mihai Ralea, de fapt un foarte fin observator şi un bun cunoscător al fenomenului cultural european, l-a numit pe Goethe “omul integral”; şi a făcut-o în deplină cunoştinţă de cauză: Johann Wolfgang a fost pentru o scurtă perioadă avocat, apoi s-a dedicat integral poeziei, filosofiei, teatrului, traducerilor, picturii, ştiinţelor exacte (botanică, zoologie, fizică, chimie); a cochetat o scurtă perioadă de timp chiar şi cu politica… Omul de la Weimar a făcut câte puţin din toate şi, culmea, le-a făcut pe toate foarte bine.
Nu a ascuns niciodată faptul că îi plăceau femeile şi era, la rândul său, foarte îndrăgit de acestea. Portretul alăturat este semnat de Angelika Kauffmann, ale cărei casă şi atelier de pictură le frecventa în cei doi ani petrecuţi la Roma. [ Clic pe tablou pentru imagine mărită ]

27
Aug

Europa de la capătul tunelului: Roma

   Posted by: Dan    in Globe trotter

Programat:
« Veni, vidi, vici ! »

Il Colosseo, dettaglio

©2009~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită.)

26
Aug

Picnic la marginea Zia®ului

   Posted by: Dan    in Clubul de la 5

«Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face… » ~ Ion Luca Caragiale

«Zia®ul de la 5»Ca să nu vă ţin ca pe jar, să nu rămână fără răspuns eventuala dv. întrebare “Ce sărbătorim?” am să vă răspund cât se poate de abrupt: nimic. Nu aniversăm 130 de ani de la naşterea lui Guillaume Apollinaire, nici nu-i serbăm, de ziua lor, pe Mihai Mălaimare ori pe Emil Hurezeanu. Nu bem în cinstea celor 1878 de articole apărute până astăzi (exclusiv acesta!), a celor 4110 comentarii şi nici măcar în onoarea celor 15424 de comentarii-spam blocate automat. Aş fi vrut să vă spun astăzi, cu bucurie, că se împlinesc fix 512 ani de când lui Michelangelo i s-a comandat Pietà şi cât de fericit a fost el în acea zi. Dar nu, astăzi, într-o banală zi de 26 august, am să deschid uşile Zia®ului de la 5 pentru o perioadă de trei zile şi vă aştept în vizită. Vă amintiţi imaginile acelea devenite deja standard pentru, de pildă, Ziua porţilor deschise la Palatul Cotroceni? Câte un pensionar mai puţin timid, după ce a stat la coadă câteva ore bune să poată intra, se aşează pe scaunul Preşedintelui sub “privirile” lacome ale obiectivelor camerelor TV. Ei bine, inclusiv asta puteţi face în următoarele 72 de ore, scaunul Mogulului de la 5 fiind vacant trei zile…
Vă invit să bântuiţi, comentaţi, criticaţi, lăudaţi etc. pe unde doriţi, în limita celor 110 rubrici preexistente. Mă aştept să scrieţi dv. Zia®ul în această perioadă, începând chiar de azi; să povestiţi ceva, oricât de scurt/lung doriţi, indiferent dacă e întâmplare adevărată sau doar o plăsmuire, realitate palpabilă ori fantasmagorie. Haideţi să compensăm împreună, măcar parţial, din urâţenia şi anormalitatea lumii care ne înconjoară. Prelucrez puţin sapienţa din zisele lui Lenin şi vă îndemn cu drag: Comentaţi, comentaţi, comentaţi! Scrieţi ce vreţi, unde vreţi. Concluziile le vom trage, ulterior, împreună.

Am ales varianta online şi pentru sesiunea de azi a picnicului din acelaşi motiv prozaic: şi anume, strict din considerente de confort; ce ne facem dacă începe ploaia? Sau dacă nu ajung scaunele? Ori nu găsiţi loc de parcare în apropiere? Iar nefumătorii ar fi – cu certitudine – deranjaţi de norii grei din încăpere, nu credeţi? Aşa, virtual, totul se simplifică: fiind conectaţi la internet, bănuiesc că toţi au un acoperiş deasupra capului şi nu riscă să le cadă ploaia direct pe tastatură (iar dacă cineva foloseşte modem USB stick, poate să intre în maşină sau într-o cafenea); mai cred că fiecare are un scaun propriu sub şezut şi mijlocul de transport parcat bine-mersi; iar problema fumului nu mai este o problemă. Astfel, poa’ să ningă, poa’ să plouă!
Vă mulţumesc anticipat pentru participare.

UPDATE: După mulţumirile anticipate de acum trei zile, urmează şi cele de azi, post festum.
Am răspuns deja la mai mult de jumătate din comentarii şi intenţionez să continui dimineaţă. Mulţumesc pentru înţelegere.