«Education, particularly higher education, will take Africa into the mainstream of globalization.» ~ John Agyekum Kufuor

Africa centrală şi de vest: Camerun. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă şi Albania.

Nu cred că vă mai miraţi că am părăsit iar Europa-mamă pentru o destinaţie exotică!? Şi nu oriunde, tocmai în zona Golfului african Biafra.

Câţi dintre cititorii bestsellerurilor nord/sud-americane sau europene ştiu ca Africa are trei laureaţi Nobel pentru literatură? Cine a auzit ori câţi îşi mai amintesc de: Wole Soyinka (pentru literatură anti-apartheid – 1986), Naguib Mahfouz (“Trilogia din Cairo” – 1988) şi Nadine Gordimer (“Fiica lui Berger” – 1991). Cinste lor, dar nu despre premiile Nobel vom vorbi astăzi.

Your Madness, Not Mine: Stories of Cameroon, de Juliana Makuchi este una dintre cele mai cutremurătoare cărţi scrise vreodată despre discriminarea femeilor şi a tinerelor fete africane, despre tradiţiile deseori mutilante care mai persistă încă, chiar dacă ne aflăm în plin secol XXI. Cititorul e “paraşutat” fără avertisment într-o lume stranie, bogată şi săracă în acelaşi timp, coruptă, rasistă, deosebit de complexă, dar şi contradictorie. Lupta autoarei (astăzi asistent universitar în Mississippi) nu se limitează la vorbe; foloseşte orice mijloc îi stă în putinţă pentru a contribui la emanciparea şi salvarea persoanelor uitate de soartă: femeile şi copiii din Africa.
Noi suntem chibriturile care vor aprinde praful de puşcă lăsat nefolosit de atâta vreme. Dacă nu noi, atunci cine s-o facă?