“Sa ne imbogatim reciproc din diversitatea noastra” —- Paul Valery

“E mare bogatie sa te multumesti cu putin” —- Ioan Slavici

“Bogatia desfigureaza omul, dar nici saracia nu-l face mai frumos” —- Valeriu Butulescu

Daca tot e duminica, si inca vara, deci relache, ca la noi nu e ca la teatru, chiar daca se pare ca suntem figuranti intr-un teatru absurd, am sa va dezvalui faptul ca din cand in cand, tardiv dar nu si prea tarziu trec pe la doctor; Impricinatul doctor Corn vreau sa zic, ce-ati crezut?!
Mi s-a intamplat si in dimineata asta. Subliniez tardiv, si-am dat de-o leapsa, tardiva si ea , via Tapirul, despre “Ciresari”.

Marturisesc aici, acolo n-am indraznit sa deranjez, ca ma simt membru cu drepuri depline al clubului celor care citeau/traiau pe nerasuflate aventurile adolescentine ale Ciresarilor si pot sa fiu pusa si la stalpul infamiei pentru acest delict, ca nu-mi pasa.
Din seria celor 5 volume cred ca cel mai mult mi-a placut “Castelul fetei in alb” (nici acum nu ratez vreun castel pe unde-mi umbla pasii – cred ca de acolo mi se trege ) de regula ma simteam bine in pielea Mariei si-mi placea Victor.
De aici pornind ma intreb si intreb:
Pentru cati dintre noi (aia mai de demult !) “Ciresarii” a insemnat ceva si, cati dintre copii nostri mai simt aceeasi emotie la aventurile lor?