Programat:
«Din păcate, este mult mai simplu să creezi un deşert decât o pădure.» ~ James Lovelock
În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.
După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. PĂDUREA este umbrosul laitmotiv al zilei. Continuare »
Programat:
Din chicineta spaniolă:
Ingrediente: 6 căţei de usturoi, o jumătate de linguriţă de sare, 250 ml ulei de măsline, câteva picături de zeamă de lămâie.
Mod de preparare: Se mărunţeşte usturoiul împreună cu sarea, manual sau cu ajutorul unui robot de bucătărie, apoi se adaugă treptat uleiul mestecându-se încontinuu. Se formează o pastă din ce în ce mai consistentă. Gata, acesta este sosul; dacă doriţi să-l rafinaţi cu o maioneză, înainte de a începe să turnaţi ulei, amestecaţi un gălbenuş de ou (la temperatura camerei) cu usturoiul pisat. Atenţie! Amestecaţi cu grijă şi continuu, ca să nu se “taie” maioneza. Se serveşte rece, împreună cu pâine prăjită, cartofi fierţi, prăjiţi, la cuptor sau cu orice fel de carne sau legume. [Clic pe foto.]
Vă doresc poftă bună!
Programat:
Proza arhiscurtă de mai jos este prima dintr-o viitoare suită de 24, aparent independente, pe care intenţionez să le reunesc la final sub un singur titlu, “Umbra mării”:
1. Stăpâna catargelor
Aproape seară de seară atunci când nu plouă – ceea ce se petrece cam de vreo sută şi cincizeci de ori pe an, ajung în port pe la ora când ambarcaţiunile de pescuit se pregătesc să iasă în larg. Mă amuză tachinările reciproce ale echipajelor, dar şi înfrigurarea cu care evită să vorbească despre superstiţii. După ce pufăi două încărcături de pipă, mă retrag discret şi las iahturile, şalupele şi bărcile de agrement cu vele să-şi plece arborii în faţa Lunii, stăpâna absolută a nopţii şi a mareelor.
Programat:
Părerea de duminică: «Vreau să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta: eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.» ~ Nichita Stănescu
Programat:
«… ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!» ~ Geneza 1:26
Continui să mă întreb cum ar fi arătat planeta dacă EL s-ar fi odihnit începând cu ziua a 5-a, adică înainte de a apuca să-l facă şi pe acela “după chipul şi asemănarea Sa”.
Ar fi fost mai bine? Nu ştiu.
Dar, cu siguranţă, mai rău nu putea să fie.
(D.C.)
“Musca de unt (2)” ©2010~D.C.
(Click pe foto pentru imagine mărită.)
Programat:
“All in all,
It’s just another TILE in the wall.”
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită)
(Re)vedeţi şi: City Art ~ Exterieur 3, 2, 1
Programat:
«Nimic n-a fost niciodată – este şoapta care ne mângâie în amurguri.» ~ Emil Cioran
În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în fiecare zi a săptămânii mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.
După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. CREPUSCUL LA CEAS DE SEARĂ este reconfortantul laitmotiv al zilei. Continuare »
Programat:
«Bacchus a înecat mai mulţi oameni decât Neptun.» ~ Giuseppe Garibaldi
Foto cimilitură:
Ce credeţi că se află în paharul-din-imagine?
Programat:
«Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.» ~ Ion Luca Caragiale
Pe aripile Literaturii Universale: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1), Spania (2), Spania (3), Brazilia, Columbia şi ROMÂNIA. Continuare »
Programat:
N. RED.: « Semnalez apariţia celei de-a doua cronici semnate de cititori; colaboratoarea deja permanentă a Zia®ului de la 5 – v. mai sus, imediat sub titlu, pe manşetă: “Scris de: …” –, dar şi a noii rubrici: “Voilà de vezi”, s-a specializat în acest tip de articole. Se pare că atunci când cronicarul este – la rândul său – şi scriitor, rezultatul devine de-a dreptul spectaculos! »
Hanif Kureishi. Never heard of him, deşi aflu de pe internet că e un scriitor, scenarist şi dramaturg celebru al Angliei zilelor noastre. Am găsit totuşi în bibliotecă o carte a lui: “Intimitate şi alte povestiri”. Nu ştiu s-o fi cumpărat eu; poate că am primit-o cadou cândva. Oricum, titlul sună bine, aşa că am citit-o. Asta, după ce încercasem un roman autohton, scris de o femeie. N-o să dezvălui titlul şi numele autoarei pentru că nu-mi place să fiu rea. Oricum, important e că nu merită să-mi pierd timpul cu el şi, mai ales, pe al vostru în caz că m-aş fi decis să scriu despre el.
Deci, Intimitate. Subiectul poate fi rezumat într-o frază: un bărbat de vârstă mijlocie se hotărăşte să-şi părăsească partenera şi pe cei doi copii pentru o alta. Ca gen, aş încadra-o la nuvele, dar totodată poate fi considerat şi un roman foarte scurt. Impresia pe care mi-a lăsat-o lectura lui este aceea că navighez deasupra unei suprafeţe accidentate, din care nu reuşesc să vizualizez decât o parte a detaliilor. Mă întorc atunci din drum, recitesc un fragment, încercând să pătrund în profunzime, în cute şi crevase, uneori în mlaştină. Câteodată reuşesc; alteori, curiozitatea mă împinge să sar peste detalii şi să merg mai departe. Dar nu pentru mult timp, pentru că mă ruşinez de superficialitatea mea, aşa că revin la cele insuficient aprofundate, spre lămurire completă. Senzaţia cu care rămân este că va trebui s-o reiau, mai ales pentru părţile pentru care n-am avut receptori la prima lectură. Continuare »
«Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?» ~ Nichita Stănescu
Deşi mai sunt încă trei săptămâni şi jumătate până pe 13 octombrie, data următorului eveniment de tip expoziţie-concurs de fotografii originale, profit de această ocazie pentru a face prima strigare a noii teme: “Petale”! Astfel, anunţaţi din timp, veţi avea răgazul necesar pentru a vă pregăti şi trimite lucrările la adresa de acum binecunoscută:
Simeza se deschide pe data de 13 la ora 00.00, simultan cu urna de vot. Se vor închide tot concomitent, pe 15
septembrie octombrie la ora 24.00. Există posibilitatea (asta nu mai depinde practic de mine) ca până la data încheierii concursului să avem unul sau poate chiar doi sponsori, ceea ce ar însemna premii în cărţi pentru autorii celor mai apreciate fotografii.
Vă doresc tuturor mult succes!
Ingrediente: 6 căţei de usturoi, o jumătate de linguriţă de sare, 250 ml ulei de măsline, câteva picături de zeamă de lămâie.
