Programat:
«Bacchus a înecat mai mulţi oameni decât Neptun.» ~ Giuseppe Garibaldi

Foto cimilitură:
Ce credeţi că se află în paharul-din-imagine?

Programat:
«Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.» ~ Ion Luca Caragiale

Pe aripile Literaturii Universale: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1), Spania (2), Spania (3), Brazilia, Columbia şi ROMÂNIA. Continuare »

Programat:
N. RED.: « Semnalez apariţia celei de-a doua cronici semnate de cititori; colaboratoarea deja permanentă a Zia®ului de la 5 – v. mai sus, imediat sub titlu, pe manşetă: “Scris de: …” –, dar şi a noii rubrici: “Voilà de vezi”, s-a specializat în acest tip de articole. Se pare că atunci când cronicarul este – la rândul său – şi scriitor, rezultatul devine de-a dreptul spectaculos! »

Hanif Kureishi. Never heard of him, deşi aflu de pe internet că e un scriitor, scenarist şi dramaturg celebru al Angliei zilelor noastre. Am găsit totuşi în bibliotecă o carte a lui: “Intimitate şi alte povestiri”. Nu ştiu s-o fi cumpărat eu; poate că am primit-o cadou cândva. Oricum, titlul sună bine, aşa că am citit-o. Asta, după ce încercasem un roman autohton, scris de o femeie. N-o să dezvălui titlul şi numele autoarei pentru că nu-mi place să fiu rea. Oricum, important e că nu merită să-mi pierd timpul cu el şi, mai ales, pe al vostru în caz că m-aş fi decis să scriu despre el.

Deci, Intimitate. Subiectul poate fi rezumat într-o frază: un bărbat de vârstă mijlocie se hotărăşte să-şi părăsească partenera şi pe cei doi copii pentru o alta. Ca gen, aş încadra-o la nuvele, dar totodată poate fi considerat şi un roman foarte scurt. Impresia pe care mi-a lăsat-o lectura lui este aceea că navighez deasupra unei suprafeţe accidentate, din care nu reuşesc să vizualizez decât o parte a detaliilor. Mă întorc atunci din drum, recitesc un fragment, încercând să pătrund în profunzime, în cute şi crevase, uneori în mlaştină. Câteodată reuşesc; alteori, curiozitatea mă împinge să sar peste detalii şi să merg mai departe. Dar nu pentru mult timp, pentru că mă ruşinez de superficialitatea mea, aşa că revin la cele insuficient aprofundate, spre lămurire completă. Senzaţia cu care rămân este că va trebui s-o reiau, mai ales pentru părţile pentru care n-am avut receptori la prima lectură. Continuare »

«Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?» ~ Nichita Stănescu

Deşi mai sunt încă trei săptămâni şi jumătate până pe 13 octombrie, data următorului eveniment de tip expoziţie-concurs de fotografii originale, profit de această ocazie pentru a face prima strigare a noii teme: “Petale”! Astfel, anunţaţi din timp, veţi avea răgazul necesar pentru a vă pregăti şi trimite lucrările la adresa de acum binecunoscută:

Simeza se deschide pe data de 13 la ora 00.00, simultan cu urna de vot. Se vor închide tot concomitent, pe 15 septembrie octombrie la ora 24.00. Există posibilitatea (asta nu mai depinde practic de mine) ca până la data încheierii concursului să avem unul sau poate chiar doi sponsori, ceea ce ar însemna premii în cărţi pentru autorii celor mai apreciate fotografii.
Vă doresc tuturor mult succes!

« Fie criza cât de grea, tot mai bună-i o mini-vacanţă! »

Începând de mâine, timp de vreo 20 de zile, când vedeţi la începutul articolului menţiunea “Programat”, veţi înţelege că respectivul post a fost scris cu mai mult timp în urmă şi a apărut în ziua şi la ora stabilite anterior. Asta nu înseamnă nicidecum că abandonez arca; de câte ori am să reuşesc, mulţumită vreunei conexiuni decente la internet, să mă conectez, am să răspund tuturor comentariilor. Din umbră (sau de la soare, după cum va fi cazul) am să veghez cu străşnicie la bunul mers al publicaţiei de la 5.
La proximă re-citire!

Părerea de duminică: «În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă uite că am şi ajuns.» ~ Salvador Dali