Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la cea de-a patra etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: Acoperişul. Puteţi opta pentru maxim trei texte din cele 15 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:
Hamlet şi pisica neagră
«Three black cats on the roof.» Mi-am amintit acest enunţ dintr-o lecţie de engleză, învăţată în urmă cu multe decenii, în timp ce admiram împrejurimile de la înălţimea meterezelor castelului Kronborg din Helsingør (Elsinore). Privind de jur împrejur, observi că mai toate clădirile impozante au acoperişurile verzi. Nu pentru că aşa le-ar fi vopsit cineva, ci datorită patinei căpătate în contact cu aerul umed şi sărat din Strâmtoarea Öresund. Dacă nu mă înşel, următoarea lecţie era despre ploaie.
Părerea de duminică: «Un nesimţit bucureştean expediat în Oradea ar putea descoperi aici surprize greu digerabile. Există sclifosiţi prevenitori, care practică o discriminare abuzivă şi îngăduie accesul în vehicul pe criterii ieşite din uz: vârstă, sex, eventual beteşuguri trupeşti.» ~ Radu Paraschivescu, “Ghidul nesimţitului”
«Be thou the rainbow in the storms of life. The evening beam that smiles the clouds away, and tints tomorrow with prophetic ray.» ~ Lord Byron
De obicei vă spun joia că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. Azi e deja sâmbătă şi mă bucur la fel de mult atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămâna care urmează.
După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. SEARA este clarobscurul laitmotiv al zilei. Continuare »
«N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume.» ~ Mihail Kogălniceanu
Imnul lăutei româneşti, (cca. 1800)
O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
Continuare »
« I have never considered my works to be disturbing. (N-am crezut niciodată că arta mea ar putea fi tulburătoare.) » ~ Francis Bacon
«Istoria este un poem ciclic, scris de către timp, despre memoriile Omului.» ~ Percy Bysshe Shelley
Cu siguranţă o parte din cititori, văzând că invitatul este istoric şi arheolog şi l-au imaginat ca fiind un individ trecut de prima şi chiar de a doua juneţe, cu multe dioptrii, tipul “şoarece de bibliotecă” cu care nu poţi discuta altceva decât despre mumii, scrierea cuneiformă, artifacte şi – în cel mai bun caz – despre sciţii agatârşi. Evident, dialogul purtat exclusiv în sanscrita veche.
Am să-i dezamăgesc pe cei care se aşteptau la aşa ceva. După cum se vede şi în imagine, avem de-a face cu un tânăr de aproape doi metri, foarte bine ancorat în realităţile secolului XXI, dublat de un visător îndrăgostit până peste vârfurile urechilor. Sentimentul răzbate cu vigoare din orice propoziţie ori vers consemnate aproape zilnic în blogul personal!
Cristian Dima, 27 de ani, licenţiat al Universităţii “1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, în prezent doctorand (anul 3) în istorie antică cu tema “Cetatea dacică” la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, conducător ştiinţific: prof.univ.dr. Ioan Glodariu.
Impresionantă carte de vizită!
* Călător în lumea viselor frumoase, titlul interviului, este şi primul vers din poemul “Călător” al lui Cristian Dima:
Ca de obicei, am formulat puţine întrebări, neconvenţionale şi (aparent) haotice. Singurul scop urmărit este acela de a vă invita pe dvs., cititorii, să continuaţi interviul prin intermediul secţiunii de comentarii, să aflaţi tot ceea ce v-ar putea interesa despre pasiunile, persoana şi personalitatea tânărului Cristian. Continuare »
Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la a treia etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: La vale. Puteţi opta pentru maxim patru texte din cele 16 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:
La Valletta
Drumul de la aeroport până la hotel, aproape de Casa Rocca Piccola, a marcat o bizară întoarcere în timp, senzaţie amplificată în următoarele trei zile: am descoperit cetatea veche perfect îngemănată cu oraşul modern. O aşa de firească osmoză încât nu m-a mai uimit nimic: greci şi romani bând bere dimpreună, Roger I-ul de Sicilia plimbându-se cu mai-marele Casei de Hohenstaufen, Marele Maestru Jean de la Valette jucând golf cu Suleiman Magnificul. O particularitate: toţi îmbrăcaţi în zale lucii.
