Archive for November, 2010

30
Nov

Lego ergo sum

   Posted by: Dan    in Punctul pe Y

« There are worse crimes than burning books. One of them is not reading them. // Există grozăvii mai mari decât arderea cărţilor. Una din acestea este să nu le citeşti. » ~ Joseph Brodsky

Controversa Carte tipărită sau Carte electronică (cu varianta ulterioară audio – care se situează oarecum pe un alt palier) se dezbate deja de mai mulţi ani, în paralel cu globalizarea comunicaţiilor virtuale şi cu inventarea redactării şi mai apoi a publicării electronice. Cu multe argumente pro, dar şi cam tot atâtea contra, polemica nu se va sfârşi în viitorul apropiat. Problema nu poate fi tranşată nicidecum în câteva fraze. Este mult mai complicată decât pare la o primă vedere şi, până la urmă, se reduce la o chestiune de opţiune şi de preferinţe. Continuare »

29
Nov

Iona

   Posted by: Dan    in Album de hArta, Lectia de imaginatie

«Trăieşte cu adevărat clipa, lasă-te pătruns de toate energiile puternice care dansează în jurul tău.» ~ Ernest Hemingway

După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu – de câteva ore – un titlu potrivit pentru această imagine de sezon. Mă ajutaţi?

 

Umbra mării
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită)

Tags: , ,

28
Nov

Despre sete

   Posted by: Dan    in Gânduri interceptate

Programat:
Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 30 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro de vreo două zile. Dar nu chiar de tot; aşa că pentru ieri şi astăzi am programat să apară câte un articol. Luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă, pe săturate, la comentarii.

Părerea de duminică: «Când am citit despre toate necazurile pe care le poate aduce băutura, am renunţat imediat la citit.» ~ Henry Youngman

27
Nov

Reţetarul din mansardă (1)

   Posted by: Dan    in Observator (g)astronomic

Programat:
Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 30 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro de vreo două zile. Dar nu chiar de tot; aşa că pentru astăzi şi mâine programez să apară câte un articol. Luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă, pe săturate, la comentarii.

Tocană de cartofi ©2010 ~ Geko’s Attic
Ingrediente: 1 kg carne de porc, mai grăsuţă; 2 kg de cartofi, preferabil roşii; 2 sau 3 cepe medii, preferabil roşii; o lingură de untură (sau o ceaşcă de ulei); un pahar de vin alb, sec; sare, piper, boia dulce, cimbru, tarhon, pătrunjel.

Tocană de cartofiMod de preparare: Ceapa o căleşti în untură. Apoi pui şi carnea la rumenit.
Stingi cu un pahar de vin alb sec şi cu un pic de apă.
Acoperi oala şi o laşi la foc mic până se pătrunde carnea.
Cartofii, tăiaţi cuburi sau felii şi frecaţi cu sare, ca să nu se înmoaie, îi aşezi peste carne. Pui şi nişte piper, cimbru şi o lingură zdravănă de boia dulce.
Completezi cu apă, dacă e nevoie, ca să aibă cartofii în ce să fiarbă.
Dar ai grijă ! Mai bine pui mai puţină şi mai adaugi pe parcurs, decât să fie prea multă şi să iasă mâncarea prea lungă.
Dai oala la foc mic vreo 40 de minute, până s-au fiert cartofii.
Stingi focul, pui un pic de tarhon şi mult pătrunjel tocat, acoperi oala şi o laşi un pic să se odihnească.
Merge bine cu ceapă roşie şi cu murături.

[Dacă, din orice motive întemeiate, nu doriţi să gătiţi cartofi taman astăzi, într-o frumoasă zi de sâmbătă, clic pe foto pentru alte reţete din Colţul mâncăului nostalgic.]

În orice caz, vă doresc poftă bună!

26
Nov

In vino veritas

   Posted by: Dan    in Foto-Anotimpuri, Lectia de imaginatie

«Good wine is a good familiar creature if it be well used.» ~ William Shakespeare, “Othello”

După modelul Pirandello “Sei personaggi in cerca d’autore”,
caut şi eu – de două luni – un titlu potrivit pentru această imagine de sezon. Mă ajutaţi?

In vino veritas
©2010~D.C. (Clic pe foto pentru imagine mărită)
25
Nov

Poezia n-are vârstă

   Posted by: Dan    in Versurile de joi

« Qui habet aures audiendi, audiat. »

A patra zi din săptămână e rezervată, cu mici excepţii scuzabile, realităţii exprimate în stihuri. În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în oricare zi mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămânile care urmează.

După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. SOARTA este fatalistul laitmotiv al zilei. Continuare »

23
Nov

Manuel de Falla, 134

   Posted by: Dan    in Athenaeum, Mântuirea prin cultura


Imagine: ©2010 ~ Google.com

Născut fix pe 23 noiembrie 1876; probabil că în Cádiz cerul era cam acoperit de nori în acea zi, ceea ce nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai importanţi compozitori pe care i-a avut Spania în prima jumătate a secolului XX.

23
Nov

S-a scufundat în somn

   Posted by: Dan    in Sa tesem frumos

Sau, mai bine spus, a fost scufundat într-unul foarte adânc, vecin cu coma. Am zis “adânc”, dar mai bine să nu amintim de funie în casa spânzuratului, mai ales că aici este vorba despre Groapa Marianelor. Experimentul Mileniului III. S-a antrenat doi ani pentru această submersiune specială. Cei de la NOAA testau pielea artificială, noul material extrem de uşor (620 de grame) pentru costumele de scafandru şi plămânul artificial de dimensiunea unui pachet de ţigări, pentru respirat subacvatic, cu o autonomie de funcţionare de 90 de zile. Urma să coboare cei 11 kilometri în trei săptămâni; orice variaţie a vitezei i-ar fi putut deveni fatală. Odată ajuns pe fundul Gropii, va fi trezit de la suprafaţă şi se va putea plimba cu aceeaşi uşurinţă, la fel cum ar face-o pe La Rambla din Barcelona.

N.B. (Mai ales pentru cei care se vor întreba cu ce are legătură textul de mai sus.) Răspuns final: încă nu ştiu. Pentru astăzi aveam deja un articol gata pregătit să apară, dar l-am amânat datorită promisiunii făcute lui Călin Hera (v. aici) că îi voi da o mână de ajutor pentru “Ceva special”.
Despre ce anume este vorba în propoziţie încă nu ştie nimeni, dar presimt că va fi ceva (cu totul şi cu totul) special. De aceea am şi încadrat articolul la rubrica Să ţesem frumos…

22
Nov

Tereza

   Posted by: Dan    in Colaborari, Voilà de vezi

N. RED.: « A cincea cronică semnată de cititori; îndrăgita colaboratoare permanentă a Zia®ului de la 5 – v. mai sus, imediat sub titlu, pe manşetă: “Scris de: …” –, dar şi a rubricii: “Voilà de vezi”, s-a specializat în acest tip de articole, spumoase note de lectură. Constat că am intuit bine: atunci când cronicarul este – la rândul său – şi scriitor, rezultatul devine surprinzător de bun! »

Tereza de Calcutta - Creionul lui Dumnezeu, de Franca Zambonini (Editura 'Pauline', 2003)Oricine a auzit de piesa lui Luigi Pirandello ”Şase personaje în căutarea unui autor”. Asta mi-a trecut prin minte atunci când am citit ”Creionul lui Dumnezeu”, o lucrare dedicată vieţii Maicii Tereza de Calcutta. Femeia aceasta măruntă şi uscăţivă, cu un veşnic surâs pe buze, mi s-a părut dintotdeauna un model uman fantastic. Mă întrebam doar cine se va încumeta să scrie o carte despre ea. Şi uite că lucrul acesta îl face o altă femeie, Franca Zambonini. Asta după ce şi-a petrecut mulţi ani urmărind-o prin lume şi reuşind – cu greu – să-i ia un interviu, din cauza programului extrem de încărcat al măicuţei şi a fugii ei de publicitate. În schimb, a avut ocazia să stea de vorbă cu cei care au cunoscut-o încă de când era tânără, în plus, având ocazia să vadă cu ochii ei realizările călugăriţei care şi-a dedicat viaţa celor săraci. Mai mult decât atât, Tereza de Calcutta şi-a trăit ultima jumătate de veac a vieţii ei în simplitate şi lipsuri. E, poate, de ajuns să menţionăm aici că măicuţa avea doar două sari-uri, pe care le spăla pe rând, şi se alimenta extrem de frugal (ceai cu pâine dimineaţa şi orez cu legume în timpul zilei), somnului nededicându-i decât cel mult şase ore pe noapte.
Cartea doamnei Zambolini nu e propriu-zis o biografie, ea nu respectă nicio ordine cronologică, ci mai mult un mozaic alcătuit aparent la întâmplare, după un adevărat pelerinaj făcut în Calcutta, San Francisco, Roma, Tirana şi Palermo, pe urmele femeii cele mai celebre din lumea de la data respectivă.
La sfârşitul anului 1928, Agnes Ganxhe Bojaxhiu (cu numele religios Maria Tereza a Pruncului Isus) a sosit în portul bengalez ca misionară a Surorilor de Loreto. Timp de douăzeci de ani le-a predat domnişoarelor din famiile bune istoria şi catehismul, dar nu a putut face abstracţie de boala, mizeria şi lipsa de speranţă din jurul ei, aşa că a lepădat veşmântul monahal în favoarea sari-ului femeilor sărace şi, cu doar 50 de rupii în buzunar, a coborât printre oamenii simpli cărora le va dedica întreaga viaţă, văzând, în figura fiecărui suferind, chipul lui Iisus.

Şi totuşi, de unde numele acestei cărţi? Există mii de citate din cele spuse de călugăriţă într-un moment sau altul. E de-ajuns să dăm o căutare pe internet ca să le aflăm. E simplu; iată ce obişnuia să spună despre propria-i persoană: Continuare »

21
Nov

Despre 40 de ani

   Posted by: Dan    in Gânduri interceptate

Părerea de duminică: «Lo más importante que aprendí a hacer después de los cuarenta años fue a decir no cuando es no.» ~ Gabriel García Márquez