« There are worse crimes than burning books. One of them is not reading them. // Există grozăvii mai mari decât arderea cărţilor. Una din acestea este să nu le citeşti. » ~ Joseph Brodsky
Controversa Carte tipărită sau Carte electronică (cu varianta ulterioară audio – care se situează oarecum pe un alt palier) se dezbate deja de mai mulţi ani, în paralel cu globalizarea comunicaţiilor virtuale şi cu inventarea redactării şi mai apoi a publicării electronice. Cu multe argumente pro, dar şi cam tot atâtea contra, polemica nu se va sfârşi în viitorul apropiat. Problema nu poate fi tranşată nicidecum în câteva fraze. Este mult mai complicată decât pare la o primă vedere şi, până la urmă, se reduce la o chestiune de opţiune şi de preferinţe. Continuare »
«Trăieşte cu adevărat clipa, lasă-te pătruns de toate energiile puternice care dansează în jurul tău.» ~ Ernest Hemingway
Programat:
Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 30 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro de vreo două zile. Dar nu chiar de tot; aşa că pentru ieri şi astăzi am programat să apară câte un articol. Luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă, pe săturate, la comentarii.
Părerea de duminică: «Când am citit despre toate necazurile pe care le poate aduce băutura, am renunţat imediat la citit.» ~ Henry Youngman
Programat:
Datorită unei deplasări fortuite de, sper eu, maxim 30 de ore într-o zonă în care mă îndoiesc că aş putea pretinde acces nelimitat la o conexiune internet, vă propun un respiro de vreo două zile. Dar nu chiar de tot; aşa că pentru astăzi şi mâine programez să apară câte un articol. Luaţi de vă îmbiaţi şi dedulciţi-vă, pe săturate, la comentarii.
Tocană de cartofi ©2010 ~ Geko’s Attic
Ingrediente: 1 kg carne de porc, mai grăsuţă; 2 kg de cartofi, preferabil roşii; 2 sau 3 cepe medii, preferabil roşii; o lingură de untură (sau o ceaşcă de ulei); un pahar de vin alb, sec; sare, piper, boia dulce, cimbru, tarhon, pătrunjel.
Mod de preparare: Ceapa o căleşti în untură. Apoi pui şi carnea la rumenit.
Stingi cu un pahar de vin alb sec şi cu un pic de apă.
Acoperi oala şi o laşi la foc mic până se pătrunde carnea.
Cartofii, tăiaţi cuburi sau felii şi frecaţi cu sare, ca să nu se înmoaie, îi aşezi peste carne. Pui şi nişte piper, cimbru şi o lingură zdravănă de boia dulce.
Completezi cu apă, dacă e nevoie, ca să aibă cartofii în ce să fiarbă.
Dar ai grijă ! Mai bine pui mai puţină şi mai adaugi pe parcurs, decât să fie prea multă şi să iasă mâncarea prea lungă.
Dai oala la foc mic vreo 40 de minute, până s-au fiert cartofii.
Stingi focul, pui un pic de tarhon şi mult pătrunjel tocat, acoperi oala şi o laşi un pic să se odihnească.
Merge bine cu ceapă roşie şi cu murături.
[Dacă, din orice motive întemeiate, nu doriţi să gătiţi cartofi taman astăzi, într-o frumoasă zi de sâmbătă, clic pe foto pentru alte reţete din Colţul mâncăului nostalgic.]
În orice caz, vă doresc poftă bună!
«Good wine is a good familiar creature if it be well used.» ~ William Shakespeare, “Othello”
« Qui habet aures audiendi, audiat. »
A patra zi din săptămână e rezervată, cu mici excepţii scuzabile, realităţii exprimate în stihuri. În fiecare joi vă spun că nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine. În schimb, în oricare zi mă bucur atunci când: mă contraziceţi, mă completaţi ori, pur şi simplu, propuneţi Versurile de joi pentru săptămânile care urmează.
După regula deja ştiută de aproape un an, recomand câte un subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. SOARTA este fatalistul laitmotiv al zilei. Continuare »
Proza arhiscurtă de mai jos este a noua dintr-o viitoare suită de 24, aparent independente, pe care intenţionez să le reunesc la final sub un singur titlu, “Umbra mării”:
9. Eres
Când auzi cântecul cocoşilor în dricul zilei, poţi să fii sigur că mai rău de atât nu se poate: ies strigoii la chermesă, iar Poseidon îşi cheamă toţi peştii la recensământ. Nimeni nu iese în larg, oricum ar fi inutil, şi se bulucesc în vechea tavernă din port. Beau în linişte până spre dimineaţă, îşi prizează abătuţi tabacul şi ascultă vocea mieroasă a mării, care are darul de a le spori starea de nelinişte. Dacă mai şi plouă, atunci cu siguranţă cocoşii vor cânta a pagubă şi în ziua următoare.
