Programul Taberei Medievale a fost conceput astfel încât copiii vor face in fiecare zi lucruri noi şi interesante. Împărţiţi pe grupe, ei vor participa la ateliere şi diferite programe recreative, iar atunci când se vor întoarce acasă, vor avea cu siguranţă ce povesti prietenilor. [ Mai multe informaţii... ]

Cred sincer ca viitorul — nu foarte indepartat — apartine Africii. Cât mai curând, tot mai multe minti se vor lumina si tot mai multe perechi de ochi vor fi indreptate inspre continentul numit (intr-un mod necuviincios, consider eu) negru. Aceasta mutare masiva a interesului nu trebuie sa aiba in vedere bogatia insuficient explorata de resurse minerale si materii prime naturale, ori mâna de lucru foarte ieftina si imensitatea unei virtuale piete de desfacere pentru produsele occidentale. Continentul african, al doilea ca marime dupa Asia, are de oferit mult mai multe valori. Daca am pune pe o balanta imaginara ceea ce, de-a lungul istoriei, li s-a impus si mai ales ce li s-a luat cu forta pe de o parte si ce li s-a oferit pe de alta parte, daca numim “dezechilibru” ceea ce vedem este prea putin spus.

Am primit zilele trecute un album de arta africana. Impresionant! Din Nigeria (care are mai multi locuitori decât Rusia) si pâna in Arhipelagul Seychelles (cu o populatie cam la nivelul Andorrei), din Tunisia si pâna in Africa de Sud, numai arta si iar arta. Adevarata. Nu sunt plastician nici din nastere si nici de formatie, dar când ceva imi place, spun cu tarie: imi place! Nu numai ochiului, ci si imaginatiei.

Cartea asta e plina de lucruri interesante; de pilda ne demonstreaza cum s-au inspirat, la sfârsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, unii avangardisti europeni (si, prin ei, curentele respective) din arta africana: Picasso (si cubismul), Matisse (si fauvismul), Van Gogh si Gauguin (si postimpresionismul). Odata cu ei, prin influenta africana pomenita mai sus, s-a schimbat ceva in perceptia asupra artei in general, dialogul artist-consumator a devenit mai sofisticat si mult mai profund. Putem oare sa afirmam deja ca Arta africana a câstigat razboiul cu academismul si naturalismul batrânului continent si sta la baza Artei abstracte moderne?

Dan Costinas

Cu putin timp inainte de Anul Nou, un saptamânal de limba engleza initia o dezbatere pe tema invatamântului public actual precum si a oportunitatii mentinerii lui, cel putin in forma consacrata.
Subiectul era preluat din programul de guvernare al unui obscur partid radical, candidat pentru parlamentul unei tari (culmea!) europene, si care isi propunea un termen de 2 ani pentru lichidarea acestei inutile “gauri negre” – al carei singur scop in sine este acela de a inghiti la nesfârsit bani publici, fara sa fi produs – in ultima vreme – ceva util societatii.

Oripilant? Doar la prima vedere.

Poate datorita lipsei de nuantare cu care a fost trântit subiectul pe prima pagina (cu siguranta din motive de tiraj, de atragere a privirii cititorului).
Cuprinsul articolului are cap si coada, fiecare afirmatie este argumentata pâna in cele mai mici detalii, sunt citati chiar si gânditori europeni (atât de stânga cât si de dreapta), nume sonore care au sustinut cu tarie inutilitatea si caderea in desuetudine a sistemului de educatie publica.

“Iata pentru ce platim bani grei de la buget: copiii sa fie umiliti, maltratati, violati sau chiar omorâti in scoli, sa fumeze si sa devina dependenti de alcool si droguri, sa fie stresati cu discipline care nu le aduc niciun folos practic in viata de zi cu zi, sa vina acasa traumatizati de inechitatea cu care sunt acordate calificativele etc.”
Se trata apoi pe larg ideea – tot mai prezenta si mai dezbatuta in zilele noastre – a marilor personalitati de succes, din sport ori din afaceri, care nu s-au prea omorât cu invatatura si uite ce bine au ajuns (!)
In final se propuneau si alternative: invatamântul particular (strict specializat, dar si autonom), internetul, chiar si meditatori de meserie, autorizati (o reintoarcere in timp cu vreo 4-5 secole).
Se recunostea inclusiv faptul ca aceasta rasturnare nu ar mai respecta argumentul echitatii – in sensul oferirii accesului neingradit la educatie. Numai cei care isi pot permite finantarea serviciilor educationale vor beneficia de ele; dar, cel putin aparent, putem decide singuri asupra nivelelor de educatie si de calitate a actului educativ de care avem parte. Oricum, in ciuda “echitatii” oferite azi, se inregistreaza tot mai multe cazuri de abandon scolar. Si asta nu se intâmpla numai in Europa, scrie autorul in finalul articolului sau. Si atunci ce alegem?

Mentionam mai sus citatele “Pro” ale unor nume sonore:
John Stuart Mill: “Invatamântul de stat generalizat nu este altceva decât o nascocire destinata sa-i modeleze pe oameni dupa acelasi tipar; si cum acest tipar este creat de puterea dominanta, fie cea a unui monarh, a preotimii, a aristocratiei ori a majoritatii celor care formeaza generatia respectiva, invatamântul de stat, in masura in care este eficace, instaureaza o tiranie asupra spiritului ce va conduce, in virtutea unei tendinte firesti, si la una a trupului.”
Pierre-Joseph Proudhon: “O comuna are nevoie de un invatator. Ea il alege după pofta inimii, tânar sau batrân, burlac sau insurat, absolvent al scolii normale sau autodidact, cu sau fara diploma. Singurul lucru de insemnătate e ca invatatorul sa convina capilor de familii, ca acestia sa hotarasca daca isi lasa sau nu copiii pe mâna lui. In acest caz, ca altundeva, trebuie ca acest lucru sa purceada din liberul contract si să fie supus concurentei; lucru imposibil sub un regim de inegalitate, de pile, de monopol universitar sau de maritis intre Biserica si Stat.”

Mi-am amintit de acest subiect, si am hotarât sa-l public aici, dupa ce am citit excelentul articol al filozofului Horia Patrascu, Meditatia ca prostitutie.

Non scholae, sed vitae discimus ~ Seneca: Nu pentru scoala, ci pentru viata [ar trebui sa] invatam!

Va doresc o saptamâna excelenta!
Dan Costinas

Nu vreau sa comentez acum declaratiile inflacarate, nici cele pro si nici cele contra proiectului. Probabil ca fiecare are dreptate in felul sau. Dupa umila mea parere, de nespecialist, reforma adevarata ar trebui sa se produca – mai intâi – la nivelul mentalitatii dascalimii nationale; abia apoi avem nevoie de bani, foarte multi bani, pentru a-i investi in subtilitati si rafinamente.

Sunt de acord cu propunerea implementarii unui sistem obligatoriu de educatie incepând cu vârsta de 3 ani. Stiu ca nu exista, fizic, spatiile si personalul (calificat!) necesare, dar – ca idee – mi se pare a fi una excelenta. Mai ales ca am vazut acest model functionând in Marea Britanie si in Suedia. Rezultatele pozitive sunt neindoielnice.

Ideea ca scolile sa fie conduse de manageri si nu de personal didactic mi se pare, de asemenea, salutara. Dupa deja celebrul exemplu al ”Sanatatii” care, desi perfectibil si criticat de unii, se pare ca a dat rezultate.

In concluzie, nu ne ramâne altceva de facut decât sa aplicam legea lui Ohm, aia cu traitu’ si vazutu’, si sa incercam primenirea convictiunilor anumitor belferi din sistem. Deci sa se revizuiasca, dar sa se si schimbe prin partile esentiale!

Dan Costinas

Nu pot sa vorbesc acum despre o mai buna gestionare a timpului, pentru ca as fi un fel de lup moralist, chiar si eu consider ca ar fi excelent daca ziua ar avea minim 30 de ore. Si noaptea inca vreo 8.

De ce am inceput cu aceste elemente superflue de Time Management? Tocmai pentru ca ilustrez si eu, cu prisosinta, modelul descris mai sus. Astfel, am reusit sa rup – din programul 100% haotic – câteva ore pentru o mult prea scurta vizita la Târgul de carte Gaudeamus. N-am sa scot niciun sunet aici despre mega-santierul care blocheaza accesul in curtea Romexpo prin poarta principala, nici despre lipsa crunta de locuri de parcare, ori despre faptul ca am mai mers 15 minute pe jos (slava Domunului ca n-a plouat!) de unde mi-am putut parca masina. Zic ca nu spun nimic despre toate acestea pentru ca nu vreau sa-mi creasca iar tensiunea; imi ajunge cât m-am enervat si cât am injurat acolo, la fata locului.

Am platit 3 lei biletul de intrare, adica un fel de taxa de fraier, pentru ca as fi putut sa procedez ca multi altii care au penetrat pavilionul deodata cu mine, sa-l bat pe umar pe individul de la usa ”Salut, ce mai faci?” sau sa-i strecor 1 leu in palma-i primitoare. Ma doare capul, nu ne mai lecuim niciodata. Da-l incolo, bine ca sunt inauntru. Primul soc, lipsa de oxigen. Nicio briza, nimic. Mii de oameni. Era sa zic milioane, dar mi-am adus aminte de presedintele tarii care asteapta la urne 18 milioane de români. Poate daca vin toti entuziastii de la pasopt incoace. Una mie opt sute, si mortii adica! Noroc ca nu sunt locatar la Cotroceni, deci nu-mi plac nici baile de multime. Prefer sa ma uit la carti lejer, sa circul liber de la un stand la altul, nu dus de puhoi.

Stiu ca era sâmbata dupa-amiaza si ca ar fi trebuit sa ma astept. Eu am ce am cu organizatorii, care au o experienta vasta si incaseaza sume exorbitante de la edituri, ei ar fi trebuit sa creeze conditii decente de “trafic” printre standuri si de conditionare a aerului. Asa ca am participat la lansarea de care eram strict interesat, apoi am bântuit foarte putin si am plecat rapid, desi cu o târguiala foarte modesta. Las’ ca voi cumpara mai mult online. E si mai ieftin…

In sfertul de ora pietonal pâna la masina, m-a invadat acelasi gând prostesc ca dupa fiecare vizita la Târg, indiferent ca vorbim de BookFest ori Gaudeamus: Când voi avea bani, dar pentru asta trebuie sa iau potul cel mare la loto sau sa primesc vreo mostenire uriasa dintr-un continent cât mai indepartat, am sa construiesc un Mall exclusiv pentru carti! Cu spatii generoase, chirii social-democrate, spatii de parcare uriase, aer respirabil, dar si cafenele in care sa poti bea o cafea adevarata. Pâna atunci insa, mai ales daca suferiti de claustrofobie, va recomand sa cumparati online.

Dan Costinas

– Ovidiu BANCHES

Regalitatea apara România de pericolul de a deveni o societate cu raspundere limitata”, a afirmat Principele Radu.

Co-presedintele Ligii Pro Europa (LPE), Smaranda Enache, a anuntat ieri ca LPE are in vedere organizarea unor dezbateri civice privind forma de guvernare a României, mentionand ca isi doreste inclusiv consultarea românilor privind posibilitatea reintroducerii monarhiei. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Ziua, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)