Aseara tarziu, in timp ce ma documentam pe tema ordinului Lepidoptere pentru a scrie un nou articol din “Terra incognita”, am facut o descoperire interesanta:
fluture este un cuvant foarte ciudat, cu origine incerta (nu numai in limba romana!), cu evolutii – fonetica si semantica – aproape imposibil de stabilit ori explicat.

Consider ca este o tema care merita sa fie tratata exhaustiv intr-o zi. Sa notam acum doar cateva detalii interesante:
Luam 13 limbi europene, (mai mult sau mai putin) reprezentative pentru principalele familii de limbi, si cautam acelasi cuvant:

fluture (rom) // farfalla (ita) // papillon (fra) // papallona (cat) // borboleta (por) // bolboreta (galiciana) // pumarina (asturiana) // mariposa (spa)

Schmetterling (ger) // Sommerfugl (dan) // vlinder (ned) // butterfly (eng)

fluturë, flutura (alb) [...v. aici si alte limbi, europene si nu numai...]

Ce observam chiar de la prima vedere?
Ca nici macar in cadrul aceleiasi familii (romanica ori germanica) asemanarile ori nu exista, ori nu sunt izbitoare: de exemplu din latinescul papilio au derivat francezul papillon si catalanul papillona, iar portughezul borboleta e indeaproape inrudit cu galicianul bolboreta. Si cam atat.

Citez din DEX: Fluture, fluturi, s.m. [...] etim. probabila din lat. *flutulus.
“flutulus”?!? In ciuda tuturor eforturilor mele, nu am gasit nicaieri un asemenea cuvant in limba latina!
fluture este mai curand inrudit cu fluturë (var. flutura) din albaneza – chiar daca aceasta este o limba indo-europeana cu fizionomie proprie.

O mentiune speciala pentru englezescul (modern) butterfly – derivat din Old English buttorfleoge, prin Middle English butterflye.
Iar explicatiile sunt complet naucitoare: de la cele care descriu fluturii care se formau in spatii unde se prelucra laptele si se hraneau cu lapte si cu derivate din acesta (de ex. cu unt ~ butter), trecand prin cele care justifica numele prin culoarea insectelor (alb-galbui, culoarea untului!); si ce facem cu cei foarte viu colorati? Vorbim despre Blue (or Red, Violet, Green etc.) butter?!? Mai exista inca o explicatie, in cazul careia chiar si adjectivul naucitor mi se pare prea bland: cineva a facut o legatura dintre actualul butterfly si cuvantul boterschijte din olandeza veche, de unde a tras concluzia ca numele insectei este dat de culoarea excrementelor sale…
Ding-a-ling! C’mon fella, wake up and get the hell off that stupid picture!

Am o propunere: pana ne lamurim exact cum stam cu etimologiile, evolutiile fonetice ori semantice, haideti sa ne delectam putin cu ceva mult mai clar, mai pamantean, dar si foarte placut ochiului – chiar si celui mai putin avizat: Twee witte vlinders in het gras de Vincent van Gogh (1889).

Încep cu arhicunoscutul:
1. copil;
Continui cu substantive şi adjective terminate în diftongul iu:
2. barcagiu; 3. bragagiu;
4. camionagiu; 5. cafegiu;
6. fiu; 7. geamgiu;
8. hazliu; 9. osmanliu;
10. purpuriu; 11. sacagiu;
12. surugiu; 13. uliu.

Am crezut – pentru scurt timp – ca am descoperit gaura macaroanei… Ca voi importa un nou cuvant in limba romana: pietonizare! Aiurea, s-au grabit altii sa o faca; citez din “Dilema veche”, un numar aparut in iulie 2005: «Dar orice zonă pietonală trebuie să aibă în proximitate nişte artere care “s-o alimenteze”, să aibă parcări, drumuri de acces etc. Procesul de “pietonizare”, peste tot în lume, durează cîţiva ani, pentru că trebuie asimilat în cultura oraşului şi în comportamentul cetăţenilor.»
©2009~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)

BANDÚRĂ, (1) bandure, s.f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă şi aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec. // (2) banduri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.
Sursa: DEX ’98
BANDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Sursa: Sinonime
bandúră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri
Sursa: Dicţionar ortografic

[ v. aici mai multe Cuvinte care innobileaza ]
Sunt total de acord cu aplicarea etichetei de “organism viu” oricarei limbi moderne. Lasând la o parte (deocamdata) implanturile cu barbarisme inutile, in principiu sunt de acord si cu procesul de modernizare continua la care este supusa limba, mai ales cea vorbita. In acest context neasteptat de dinamic, avem datoria (chiar patriotica as zice) de a “sterge de praf”, de a prezerva si arhiva intreg fondul national de cuvinte. Amplificând putin, as combina doua dintre zicerile unor mari români: Limba noastra-i o comoara… care nu-i a mea si nici a voastra, nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri!

Dupa parerea mea, academicienii nu vor ajunge prea curând la un consens privind raportul dintre vocabularul activ (totalitatea cuvintelor frecvent folosite) si intregul lexic al limbii române. Circa 20% (procent sustinut de majoritatea specialistilor) mi se pare suficient de realist, foarte apropiat de realitate. “Cuvântul care innobileaza” a fost proiectat pentru a va readuce in atentie cuvinte-matca ale limbii române aflate in marea masa a celorlalte 80%.

Rubrica este realizata cu ajutorul DEX online (cititi mai multe detalii despre Proiectul DEX online), de unde sunt preluate definitiile. (Copyright ©2004-2007 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL)

BÁLMOŞ, s.n. Mâncare ciobănească făcută din caş dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puţin mălai. [Var.: bálmuş s.n.] – Cf. magh. bálmos.
Sursa: DEX ’98
BÁLMOŞ n. Mâncare preparată, de obicei, din caş dulce, amestecat cu puţină făină de porumb şi fiert în lapte de oaie. /-ung. bálmos
Sursa: NODEX
bálmoş s. n.
Sursa: Dicţionar ortografic

[ v. aici mai multe Cuvinte care innobileaza ]
Sunt total de acord cu aplicarea etichetei de “organism viu” oricarei limbi moderne. Lasând la o parte (deocamdata) implanturile cu barbarisme inutile, in principiu sunt de acord si cu procesul de modernizare continua la care este supusa limba, mai ales cea vorbita. In acest context neasteptat de dinamic, avem datoria (chiar patriotica as zice) de a “sterge de praf”, de a prezerva si arhiva intreg fondul national de cuvinte. Amplificând putin, as combina doua dintre zicerile unor mari români: Limba noastra-i o comoara… care nu-i a mea si nici a voastra, nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri!

Dupa parerea mea, academicienii nu vor ajunge prea curând la un consens privind raportul dintre vocabularul activ (totalitatea cuvintelor frecvent folosite) si intregul lexic al limbii române. Circa 20% (procent sustinut de majoritatea specialistilor) mi se pare suficient de realist, foarte apropiat de realitate. “Cuvântul care innobileaza” a fost proiectat pentru a va readuce in atentie cuvinte-matca ale limbii române aflate in marea masa a celorlalte 80%.

Rubrica este realizata cu ajutorul DEX online (cititi mai multe detalii despre Proiectul DEX online), de unde sunt preluate definitiile. (Copyright ©2004-2007 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL)

Am crezut – pentru scurt timp – ca am descoperit gaura macaroanei… Ca voi importa un nou cuvant in limba romana: pietonizare! Aiurea, s-au grabit altii sa o faca; citez din “Dilema veche”, un numar aparut in iulie 2005: «Dar orice zonă pietonală trebuie să aibă în proximitate nişte artere care “s-o alimenteze”, să aibă parcări, drumuri de acces etc. Procesul de “pietonizare”, peste tot în lume, durează cîţiva ani, pentru că trebuie asimilat în cultura oraşului şi în comportamentul cetăţenilor.»
©2009~D.C. (Clic pe foto pentru a vedea imaginea la dimensiunea maxima)

Profit de aceasta stire pentru a va reaminti de rubrica “Cuvântul care innobileaza”, initiata de Zia®ul de la 5 si transferata la Booket.ro odata cu desprinderea acestuia din urma ca supliment literar.
Limba româna este departe de recordul care urmeaza sa fie inregistrat de limba lui Shakespeare (apropo, pe vremea inimitabilului bard limba engleza culta numara sub 100.000 de termeni). Regretatul (dar si mult contestatul) profesor Pruteanu considera ca limba româna are aproximativ 200.000 de cuvinte, din care se utilizeaza frecvent abia câteva sute.

Sunt total de acord cu aplicarea etichetei de “organism viu” oricarei limbi moderne. Lasând la o parte (deocamdata) implanturile cu barbarisme inutile, in principiu sunt de acord si cu procesul de modernizare continua la care este supusa limba, mai ales cea vorbita. In acest context neasteptat de dinamic, avem datoria (chiar patriotica as zice) de a “sterge de praf”, de a prezerva si arhiva intreg fondul national de cuvinte. Amplificând putin, as combina doua dintre zicerile unor mari români:
Limba noastra-i o comoara… care nu-i a mea si nici a voastra, nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri!

Dupa parerea mea, academicienii nu vor ajunge prea curând la un consens privind raportul dintre vocabularul activ (totalitatea cuvintelor frecvent folosite) si intregul lexic al limbii române. Circa 20% (procent sustinut de majoritatea specialistilor) mi se pare suficient de realist, foarte apropiat de realitate. “Cuvântul care innobileaza” a fost proiectat pentru a va readuce in atentie cuvinte-matca ale limbii române aflate in marea masa a celorlalte 80%.

Rubrica este realizata cu ajutorul DEX online (cititi mai multe detalii despre Proiectul DEX online), de unde sunt preluate definitiile. (Copyright ©2004-2007 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL)

Dan Costinas

P.S. Cuvantul cu numarul 1.000.000 va fi anuntat miercuri, 10 iunie, la ora 10:22 am GMT. [ HotNews.ro ]
P.P.S. Incepând chiar de acum, “Anatomia cuvintelor” este, totodata, si o noua rubrica permanenta a Zia®ului.