« Întrebarea zilei: Oare cu ce se mai ocupă Călin Hera? »

Sper şi bănuiesc că, în general, e sănătos-bine-mersi şi că scrie-scrie-scrie! mai de toate: articole pentru gazetă, poezii pentru posteritate şi (de ce nu?) proză bună. Fiindcă a venit vorba de aceasta din urmă, îmi face plăcere să vă anunţ că tot el, neobositul Călin, a declarat deschis şi extrem de prielnic sezonul pentru un nou concurs de proză arhiscurtă, intitulat „AutoPArtret”. Găsiţi aici Regulamentul de participare.

Voi reveni curând cu noutăţi.

«Proza arhiscurtă: (…) e acel text care, de exemplu, îţi provoacă imaginaţia, te face să continui povestea în mintea ta.» ~ Călin Hera

Este în plină desfăşurare procesul de vot pentru ultima etapă a concursului “Cinci săptămâni în PAlon” — lansat de Călin Hera. Continuare »

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la cea de-a şaptea etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: Pastilele. Puteţi opta pentru maxim patru texte din cele 18 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:

Pilula albastră
Acest mesaj nu este spam, deşi conţine informaţii utile despre pastilele de culoarea cerului senin. Dacă vă jenaţi să vă adresaţi medicului sau farmacistului, aveţi în vedere următoarele recomandări: nu tot ce zboară se mănâncă şi nu s-a inventat încă panaceul universal valabil. Ea (pilula romboidală) nu drege şi nu strică, nu saltă, dar nici nu coboară, nu fortifică şi nu slăbeşte, nu dublează şi nici nu înjumătăţeşte. Sfatul meu este să încercaţi mai bine cu smochine crude sau cu varză murată.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la cea de-a şasea etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: Frica. Puteţi opta pentru maxim patru texte din cele 19 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:

Frica de răgaz
O nouă fobie? Nici vorbă, doar o problemă de autocontrol; am rezolvarea de la un rabin întâlnit cu mulţi ani în urmă la Ierusalim:
Sunt în mare pericol cei care îşi închipuie că nu au niciodată timp pentru nimic, nici măcar pentru ei înşişi. E elementar: pur şi simplu pui jos târnăcopul, stiloul, sapa, microfonul, drujba, stetoscopul, tastatura (sau orice alt instrument foloseşti în acel moment) când sună sirena imaginară de început de siestă şi-ţi spui: “Gata deocamdată; mai fac după.” Şi pleci.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la cea de-a cincea etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: Ţigara. Puteţi opta pentru maxim patru texte din cele 18 calificate. Textul de azi nu este nici pro şi nici contra, e mai degrabă neutru, ca o mică Elveţie. De aceea lansez următorul apel: Fumători şi nefumători din toate ţările, uniţi-vă! Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:

Fumatul. O abordare carteziană
Se dă un fumător şi se presupune că mistuie 20 de ţigări pe zi, vreme de 50 de ani. Aplicaţi un algoritm simplu şi veţi obţine câteva rezultate surprinzătoare:
* Pachetele folosite, puse unul peste altul, formează un “turn” de 365 metri. Mai înalt decât Tour Eiffel şi aproape cât Empire State Building.
* Un astfel de furnal biped fumegă, cumulat, aproape 3 ani şi jumătate.
* Cap-coadă, va transforma în scrum aproape 19 kilometri de tutun rulat estetic, în foiţă fină, la o lungime activă de 5 cm.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la cea de-a patra etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: Acoperişul. Puteţi opta pentru maxim trei texte din cele 15 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:

Hamlet şi pisica neagră
«Three black cats on the roof.» Mi-am amintit acest enunţ dintr-o lecţie de engleză, învăţată în urmă cu multe decenii, în timp ce admiram împrejurimile de la înălţimea meterezelor castelului Kronborg din Helsingør (Elsinore). Privind de jur împrejur, observi că mai toate clădirile impozante au acoperişurile verzi. Nu pentru că aşa le-ar fi vopsit cineva, ci datorită patinei căpătate în contact cu aerul umed şi sărat din Strâmtoarea Öresund. Dacă nu mă înşel, următoarea lecţie era despre ploaie.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la a treia etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: La vale. Puteţi opta pentru maxim patru texte din cele 16 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:

La Valletta
Drumul de la aeroport până la hotel, aproape de Casa Rocca Piccola, a marcat o bizară întoarcere în timp, senzaţie amplificată în următoarele trei zile: am descoperit cetatea veche perfect îngemănată cu oraşul modern. O aşa de firească osmoză încât nu m-a mai uimit nimic: greci şi romani bând bere dimpreună, Roger I-ul de Sicilia plimbându-se cu mai-marele Casei de Hohenstaufen, Marele Maestru Jean de la Valette jucând golf cu Suleiman Magnificul. O particularitate: toţi îmbrăcaţi în zale lucii.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la a doua etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: O gazdă perfectă. Puteţi opta pentru maxim trei texte din cele 15 calificate. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota, printre altele mult mai bune, şi acest PA:

Supravieţuitorul
Exilat din propria-i lume, alungat ca un nevrednic din locul în care se născuse şi unde o ducea atât de bine, singur rămas în viaţă din numeroasa-i familie. Un adevărat genocid, ce mai! Ce-a fost în capul lor să îmbăieze potaia cu şamponul ăla blestemat, ca să ne schimbe nouă ordinea firească a lucrurilor. Acum sunt singur pe lume şi mi-e foame; mai fac o ultimă încercare.
«Perfect! Aşa gazdă mai rar.» suspină puricele ghiftuit, tolănindu-se confortabil la umbra unei aluniţe brune, pentru siestă.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia participării la prima etapă a noului concurs intitulat “Cinci săptămâni în palon” — lansat de Călin Hera; tema zilei: Un whisky bun. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care vor susţine şi vor vota acest PA:

Haiku
Când vine vorba despre whisky, te gândeşti automat la Scoţia şi la muzica gaelică de cimpoi, la Irlanda şi la butoaiele din stejar în care până mai ieri se învechea vinul de Madeira. Greu de crezut, ştiu, dar eu mă gândesc la haiku! În urmă cu aproape nouă decenii, Masataka Taketsuru a importat în Japonia meşteşugul distilării malţului, iar astăzi, Ţara Soarelui Răsare produce câteva dintre cele mai fine whiskyuri din lume. Aţi auzit vreodată de Yamazaki 18 Year Old Single Malt? Vă spun eu acum.

« Întrebarea zilei: Ce mai face Călin Hera? »

Bănuiesc că, în general, e bine-mersi şi că scrie-scrie-scrie! cam de toate: articole pentru gazetă, poezii pentru posteritate şi proză. Fiindcă a venit vorba de aceasta din urmă, îmi face plăcere să vă anunţ că tot el a declarat deschis şi extrem de prielnic sezonul pentru un nou concurs de proză arhiscurtă, intitulat „Cinci săptămâni în palon”. Găsiţi aici Regulamentul de participare, iar aici tema şi detaliile primei etape: Un whisky bun. Textele se pot trimite până duminică, la ora 12.00.

Proza arhiscurtă de mai jos este scrisă cu ocazia “Provocării de week-end” lansată de Călin Hera vinerea trecută. Între timp competiţia a luat sfârşit; le mulţumesc tuturor celor care au susţinut calificarea şi au votat acest PA:

Safari
În câteva minute, norii puhavi acoperiseră complet soarele. Anthony Jr. închise fereastra şi îşi turnă încă o doză dublă. Se tolăni în fotoliu, concentrându-şi privirea pe singurul tablou din încăpere; de acolo îl privea victorios bunicul matern, Nick Adams (exact, e vorba de acel Nick! – personajul lui Hemingway nu era fictiv), mândru de istoria în care o implicase şi pe firava Helen. “Un whisky bun aduce cu el şi poveşti nemaiauzite…” aşa începea el mereu povestea acelui safari cu happy-end.