«Scrisul nu are nicio legătură cu felul în care persoanele comunică una cu cealaltă, ci doar cu modalitatea în care comunică diferite părţi ale minţii persoanei.» ~ Rebecca West
Am fost întrebat de mai multe ori de ce folosesc citate în deschiderea fiecărui articol. Nu am dat nimănui vreun răspuns bine conturat, nu am fost niciodată categoric în clarificarea acestei dileme. În schimb, obişnuiesc să prezint mereu următorul exemplu: una dintre cele mai mari bănci spaniole foloseşte drept slogan publicitar propoziţia Una sonrisa vale más que mil palabras. (Un zâmbet preţuieşte mai mult decât o mie de cuvinte.)
Prin extensie, este la fel şi cu citatele: unul bine ales poate să valoreze mai mult decât tot textul pe care îl precede. Sau îl înnobilează, îi conferă o plusvaloare (nu în sensul clasic al definiţiei din DEX, ci pur şi simplu îl îmbogăţeşte, îi atribuie un plus de noimă). Îl întăreşte şi îi oferă respectivului autor de articol un instrument imbatabil, strict necesar în susţinerea argumentării. Pasajul corect ales dovedeşte fără tăgadă că totul a (mai) fost scris cândva, vorba “Glossei”: Toate-s vechi şi nouă toate.
Citatul oportun, selectat după valoare, introduce discret tema. Completează ideile din articol sau le subliniază. Dă apă la moara autorului sau, în cazul nefericit, la cea a criticilor acestuia. Conferă eleganţă, dar şi mai multă credibilitate argumentelor folosite în articol. Poate introduce o nouă temă de discuţie şi analiză (în paralel cu articolul, sau chiar substuindu-l pe acesta). Citatul poate să fie inspirat, insipid, ezitant sau de-a dreptul catastrofal, în funcţie de entuziasmul creator de moment. Tensiunea născocitoare este influenţată de prea mulţi factori: culturali, sociali, economici, agenţi stresanţi, poate şi de fazele lunii sau de exploziile supernovelor (mă refer la stele aici, nu la vreun model de autoturism). Continuare »
«There are twenty years to go // a golden age I know // but all will pass // will end too fast, you know…»
~ Placebo: din albumul “Battle for the Sun” (rock alternativ)
Titlul va poate induce in eroare; nu vorbim aici despre Alexandre Dumas – tatal si nici despre fii-su.
Ma gândesc pur si simplu la 26 ianuarie, la perioada sumbra de dinainte de XII 1989, la privatiuni si la mijloacele de informare (a maselor) contemporane. De ce la mass-media? Nu de altceva, dar sunt sigur ca majoritatea ziarelor publica si astazi articole legate de o anumita semnificatie a zilei de 26 ianuarie, iar pe inserat, la tv emisiunile de stiri vor incepe cu imagini din cimitirul Ghencea unde zeci de cetateni (in fiecare an aceiasi, doar mai batrâni cu un an?!) s-au adunat sa-si comemoreze impuscatul si care se plâng de conditiile grele din capitalismul actual. Continuare »
«The crisis of today is the joke of tomorrow.» ~ H.G. Wells
Sunt deja (aproape) doi ani de cand vorbim, citim, scriem, comentam si ne isterizam intr-una pe tema crizei care ne macina economiile — cele mai mult sau mai putin proeminente.
SUA, G7, UE, G20, Japonia, Rusia, Europa Occidentala, Peninsula Iberica, Peninsula Scandinava, tarile baltice, tarile balcanice, Europa Centrala si de Est, Asia Orientala, lovitura de stat planetara masonica — sunt cuvintele care apar cel mai des in context atunci când vine vorba despre globalizarea crizei. Continuare »
“O cafea buna e neagra ca Dracul, tare ca Moartea si dulce ca Dragostea.” ~ Proverb turcesc
Despre chinurile pre-revolutionare si brusca evadare din colivia rosie, imediat dupa ianuarie 1990, am mai scris aici si cu alte ocazii. Faptul ca imi doream foarte mult sa vad si cu proprii ochi ceea ce pana atunci “vazusem” doar cu ochii mintii este deja notoriu; recunosc si ca, de multe ori, am sacrificat “importantul” de dragul calatoriilor din primavara pana-n toamna si viceversa. Dar nu despre umblete vreau sa vorbesc azi, ci despre un alt subiect – cel putin la fel de important, desi pare banal la prima vedere. Continuare »
Demasiada cordura puede ser la peor de la locura, ver la vida como es y no como debería de ser. ~ Miguel de Cervantes Saavedra
Nebun este acela ce vede lumea asa cum e, nu cum ar trebui sa fie.
Vi se pare chiar atât de anormala dorinta mea de a beneficia de putina normalitate? Sunt, oare, total rupt de realitate si iesit din peisaj? Repet ce am mai spus si cu alte ocazii: Nu stiu cât mai am de trait, 5 zile, 5 ani sau 5 decenii… Râvnesc si eu, in acest rastimp, la câteva lucruri banale:
Continuare »
