«Apoi m-am oprit pe o stâncă stingheră şi m-am pomenit că scriu de parcă m-aş fi ciocnit de o muză, de parcă scrisul meu abia atunci s-ar fi urnit.» ~ Călin Hera, ultima strofă din “Nebunul de pe Muntele Olimp”

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Pe 27 martie, când îşi lansa cartea la Uniunea Scriitorilor, îl numeam Poetul-kamikaze: Ce om normal mai scrie poezie într-un an 2010 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, o publică nonşalant…?!
Ce alt apelativ să mai folosesc astăzi, când văd că omul recidivează? A 3-a lansare! Nu pot să nu mă gândesc la principalele proprietăţi numerologice ale cifrei 3: Persoanele caracterizate prin acest număr sunt pline de jovialitate, sunt ingenioase, optimiste şi încrezătoare, pline de farmec, sociabile, fără complexe de inferioritate şi uneori sunt vorbăreţe până la exasperare…

Am aflat pe surse, dar nu ţin secretul doar pentru mine: Călin Hera vă aşteaptă astăzi la ora 17.00, la BOOKFEST, la standul Editurii Vinea (D31, Pavilion 17) cu ocazia celei de-a treia lansări oficiale a micului volum de versuri. Dacă nu ajungeţi la timp, dar doriţi neapărat cartea, o puteţi comanda şi aici.

UPDATE IMPORTANT:
La Bookfest, Editura Vinea vinde cartea cu 15 lei, în loc de 18 lei, cât costă în librării!
(v. Imagini si comentarii de la lansare)

«În marţea aceea din iunie când a fost asasinat, arhitectul Lamberto Garrone se uitase de mai multe ori la ceas.» ~ Fruttero&Lucentini

Nu pot să pun capăt “serialului-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor, fără o încheiere pe măsură. Mai ales după acel foarte scurt prolog în care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care îl chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reuşit în cinci ani de studiu intens să înveţe doar două cuvinte în limba română: Elele, femeilelele! — şi acelea pronunţate cu un puternic accent swahili, urmat de opt episoade şic, vă invit astăzi să citiţi şi să comentaţi Epilogul: Continuare »

«De la bun inceput am observat un lucru: Calin era un poet aparte. Avea o anumita inocenta, un ton jucaus in cuvinte, o perceptie ludica a lumii. Era un adept al ironiei, evitand astfel gravitatea realitatilor despre care scria. Poezia lui este ca un album in care-si prinde lumea. E o constiinta poetica innascuta dominata de natura si suflet. Calin nu era acel poet care facea, prin poezie, un act de rezistenta, pe acea vreme. El este un cugetator innascut, iar acest lucru i se trage de la Sorescu, dar, mai ales, de la Geo Dumitrescu (fiecare are un model, marturisit sau nu). Calin are o evolutie frumoasa, face reportaj si fotografie intr-o forma codificata poetic.» ~ Eugen Evu

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)
Lansare la Bucuresti!

Călin Hera: În program, în afară de maldărul de cărti ce se vor vinde ca pâinea caldă (fireste!), vor fi câteva discursuri interesante, ale unor oameni care stiu ce spun, plus momentul care îmi plăcea de nu mai puteam când eram ceva mai copil: spune-i lu’ tanti o poezie! Cu alte cuvinte, cine vine primeste bonus momente de fâstâceală cu mine.

Sambata 27 martie ora 13.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei nr. 115). Cartea va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. In continuare exista varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com
Daca va aflati sambata prin (sau aproape de) Bucuresti, puteti participa la cea de-a doua lansare oficiala a micului volum de versuri. Desi se spune foarte des ca “Poezia nu vinde”, eu sunt optimist atat in ceea ce priveste viata acestei carti, cat si legat de urmatoarele aparitii editoriale semnate Călin Hera.