“Shakespeare” By Another Name, de Mark Anderson (Ed. Gotham Books, 2005)

William Shaksper of Stratford was an actor and entrepreneur who had little education, never left England, and apparently owned no books. In the centuries since his death more and more questions have arisen about the true source of the plays and poetry conventionally attributed to him.

E notoriu faptul că primele tentative de contestare a marelui Will au apărut prin secolul al XVIII-lea, dar n-au avut ecoul scontat, cel puţin în lumea academică a vremii. A urmat o pauză.
În ultimii ani asistăm la o adevarată avalanşă publicistică, se pare că există chiar un curent bine definit şi concertat, în care se încearcă promovarea ideii că autorul pieselor şi al versurilor (devenite celebre peste veacuri) ar fi fost cu totul altcineva, nicidecum “semi-analfabetul” din Stratford-upon-Avon. Sir Henry Neville a fost unul dintre “candidaţii” la paternitatea Operei. L-au urmat Francis Bacon, Christoper Marlowe şi chiar Elisabeta I (această din urmă variantă mi se pare cea mai fantezistă!)

Cartea lui Anderson îl scoate în faţă pe Edward de Vere, Conte de Oxford (1550-1604) şi-şi argumentează propunerea în 598 de pagini: shakespearebyanothername.com;
citiţi şi eseul lui Alan Robinson pe aceeaşi temă.

Hmmm… ?

Vedeţi mai jos părerea mea:

Citatepedia.ro împreună cu Editura Litera propun un nou concurs tuturor celor care iubesc citatele. Găsiţi aici toate detaliile. Premiile oferite de editură sunt romane de cea mai bună calitate:
“Trandafiri” de Leila Meacham
“Nuanţe de cenuşiu” de Jasper Fforde

Alături de articolul zilnic din Zia®ul de la 5, am să vă răsfăţ până pe 17 aprilie şi cu câte un citat (mai mult sau mai puţin celebru) preluat de la cel mai mare site românesc cu citate.

Am avut o surpriză plăcută uitându-mă puţin pe rafturile virtuale din casadellibro.com: am găsit aproape 250 de titluri în limba română sau despre autori români, clasici sau contemporani: Mircea Eliade (83), Emil Cioran (62), Eugene Ionesco (25), Mihai Eminescu (6), Tristan Tzara (4), Nicolae Steinhardt (1), Mateiu Caragiale (1), Darie Novăceanu (1)… alte cărţi în limba română (63).

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Pe 27 martie, când îşi lansa cartea la Uniunea Scriitorilor, îl numeam Poetul-kamikaze: Ce om normal mai scrie poezie într-un an 2010 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, o publică nonşalant…?!
Ce alt apelativ să mai folosesc astăzi, când văd că omul recidivează? A 3-a lansare! Nu pot să nu mă gândesc la principalele proprietăţi numerologice ale cifrei 3: Persoanele caracterizate prin acest număr sunt pline de jovialitate, sunt ingenioase, optimiste şi încrezătoare, pline de farmec, sociabile, fără complexe de inferioritate şi uneori sunt vorbăreţe până la exasperare…

Am aflat pe surse, dar nu ţin secretul doar pentru mine: Călin Hera vă aşteaptă astăzi la ora 17.00, la BOOKFEST, la standul Editurii Vinea (D31, Pavilion 17) cu ocazia celei de-a treia lansări oficiale a micului volum de versuri. Dacă nu ajungeţi la timp, dar doriţi neapărat cartea, o puteţi comanda şi aici.

UPDATE IMPORTANT:
La Bookfest, Editura Vinea vinde cartea cu 15 lei, în loc de 18 lei, cât costă în librării!
(v. Imagini si comentarii de la lansare)

Nu pot să pun capăt “serialului-fluviu-total” dedicat FEMEII, această bijuterie atât de dragă nouă, tuturor, fără o încheiere pe măsură. Mai ales după acel foarte scurt prolog în care v-am povestit despre un holtei tomnatic, pe care îl chema Djumbe sau Bongo, nu-mi amintesc exact, care a reuşit în cinci ani de studiu intens să înveţe doar două cuvinte în limba română: Elele, femeilelele! — şi acelea pronunţate cu un puternic accent swahili, urmat de opt episoade şic, vă invit astăzi să citiţi şi să comentaţi Epilogul:

Spuneţi drept, de când n-aţi mai citit un roman poliţist? Şi încă unul bun! Eu recunosc deschis că de foarte multă vreme. Până mai deunăzi când mi-a căzut sub ochi “Femeia de duminică”, a celebrului cuplu de scriitori italieni Carlo Fruttero şi Franco Lucentini. Nu am de gând să povestesc nimic despre subiect; din cel puţin două motive: 1) nu sunt de acord cu autorii de recenzii (şi nu le-am citit niciodată) care prezintă, oricât de succint, intriga dintr-o naraţiune poliţistă, privându-ne astfel de satisfacţia propriei decelări a succesiunii faptelor şi 2) pentru simplul motiv că (la ora redactării prezentului material) de-abia am citit primele 20 de pagini, deci nu prea am ce să povestesc. Doar atât: acţiunea se petrece în Torino anilor ’970, cartea a apărut în 1972 şi aproape imediat a fost tradusă în engleză, The Sunday Woman. De ce am ales tocmai această lectură pentru epilogul “serialului-fluviu-total”? Nu ştiu exact sau las motivul să plutească în mister, precum algoritmul labirintic în care se desfăşoară ancheta în cazul crimei din poveste. Ori, motivul să fi fost inspirat din chiar prima propoziţie din carte: “În marţea aceea din iunie când a fost asasinat, arhitectul (…)”? Azi e marţi, ziua cea dintâi din iunie…

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)
Lansare la Bucuresti!

Călin Hera: În program, în afară de maldărul de cărti ce se vor vinde ca pâinea caldă (fireste!), vor fi câteva discursuri interesante, ale unor oameni care stiu ce spun, plus momentul care îmi plăcea de nu mai puteam când eram ceva mai copil: spune-i lu’ tanti o poezie! Cu alte cuvinte, cine vine primeste bonus momente de fâstâceală cu mine.

Sambata 27 martie ora 13.00, la sediul Uniunii Scriitorilor din Romania (Calea Victoriei nr. 115). Cartea va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. In continuare exista varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com
Daca va aflati sambata prin (sau aproape de) Bucuresti, puteti participa la cea de-a doua lansare oficiala a micului volum de versuri. Desi se spune foarte des ca “Poezia nu vinde”, eu sunt optimist atat in ceea ce priveste viata acestei carti, cat si legat de urmatoarele aparitii editoriale semnate Călin Hera.

Îmi pun singur miere în ceai de Călin Hera (Ed. Vinea, 2010)

Ideea de a-mi aduna câteva poeme într-un volum, ghesul de a scrie altele, entuziasmul ăsta, care are ceva copilăresc-frumos în el, au venit după ce şi pentru că am pornit acest blog, cu un an în urmă.

Gata, a aparut! Din cate am reusit sa aflu pana in acest moment, va fi disponibila curand la Cărturesti si la libraria Uniunii Scriitorilor. Deocamdata exista varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com
Daca maine, sambata 13 martie va aflati prin (sau aproape de) Hunedoara, puteti participa la prima lansare oficiala a micului volum de versuri. La ora 12.00, la Castel.
Va voi tine la curent cu agenda viitoarelor lansari, dar si cu diversificarea posibilitatilor de achizitionare a cartii. Desi se spune foarte des ca “Poezia nu vinde”, eu sunt optimist atat in ceea ce priveste viata acestei carti, cat si legat de urmatoarele aparitii editoriale semnate Călin Hera.

UPDATE (14.03): Au trecut si lansarea din Castelul Huniazilor si primele emotii, dar si primele carti; v. aici detalii povestite cu umor chiar de protagonist. Se pare ca singura problema foarte serioasa a fost aceea ca pe zidul vechi de peste 500 de ani, banda adeziva din 2010 nu prinde prea bine…