Insectarul cu mojici
Tocmai ce imi propusesem sa nu mai scriu deocamdata despre carti, 3-4 zile macar, sa abordez vreun subiect de stricta actualitate, cum ar fi, de pilda, badaranii si mojiciile lor cotidiene. Si cum meditam la mai marii ori mai micii mocofani ai zilelor noastre, am descoperit o… (bineinteles) carte lansata zilele trecute: Atlasul de mitocanie urbana. Nu am citit-o inca, dar sunt convins ca trateaza acest subiect fierbinte mult mai bine decat as face-o eu:
Atlas de mitocanie urbana
Prezentarea editurii (Grupul editorial ART):
Fiindca mitocaniile „e de mai multe feluri”, acest Atlas va prezinta, pentru a va deschide apetitul, peste 30 dintre specimenele care populeaza Codrul Bunelor Maniere. Intr-o ampla panorama: trecut, prezent si viitor, de la mitocanul lui Caragiale pana la mitocromul viitorului, puteti citi texte semnate de: Neagu Djuvara, Liviu Mihaiu, Radu Paraschivescu, Mihai Dobrovolschi, Calin Gheorghe, Vlad Craioveanu, Bogdan Serban, Alex Vidia, Marius Vintila, Matei Oprina, Iulian Tanase, Mitos Micleusanu, Bogdan Ciuclaru, Cristian Tudor Popescu.
Continuare »



In caz ca nu stiati, Fantomele e o piesa de teatru in trei acte. Da, intr-adevar, e destul de greu sa citesti o piesa de teatru, dar asta nu e un motiv sa va opriti din citit – recenzia sau cartea. Pentru ca Ibsen este, dupa cum am invatat unii din noi din comentariile de Bac, fondatorul teatrului de idei, reprezentat cu succes la noi de Camil Petrescu – parere personala, desi cartile de romana erau de acord cu mine. Acest gen de dramaturgie mi se pare insa cel mai aproape de literatura si cel mai dificil de pus in scena. Pentru ca vorbeste in primul rand de principii, idei – bineinteles, moralitate, sentimente si nu are ca scop nici sa te faca sa razi, nici sa te faca sa plangi. Iar pentru a-ti da de gandit e cel mai simplu sa citesti cartea, nu sa o vezi transpusa pe o scena.






