« Să fii copil cuminte, ţine minte asta; să fii blând cu animalele, cu păsările şi să citeşti tot ce-ţi cade în mână. » ~ Thomas Hardy, “Jude neştiutul”

Povestea înduioşătoare a două familii unite de un secret teribil, dar şi o tulburătoare pagină de istorie. Autoarea descrie un episod real din Franţa aflată sub ocupaţie şi rupe tăcerea care înconjoară un subiect dureros, uneori chiar tabu, din istoria francezilor. Cartea a fost deja tradusă în 32 de ţări şi este un Bestseller New York Times, vândut în trei milioane de exemplare.

Citatepedia.ro şi Editura Litera vă invită să împărtăşiţi o fărâmă din emoţia citirii acestui roman extraordinar, participând în acelaşi timp la un concurs cu premii în cărţi de acelaşi calibru. Găsiţi AICI toate detaliile concursului. Tuturor participanţilor, multă baftă!

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiţă evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopţii, împreună cu părinţii ei, de poliţia franceză, dar nu înainte de a-şi încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l elibera.
Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană stabilită la Paris, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a şaizeci de ani de la acest eveniment…

« Se spune că “după război, mulţi viteji se arată!” În cazul nostru s-a întâmplat puţin pe dos: vitejii s-au arătat înainte de concurs, apoi tăcere totală. Mai sunt fix patru zile până la deschiderea oficială a simezei şi avem ameţitorul număr de… doi participanţi înscrişi. »

Vă reamintesc: imaginile se trimit la adresa de acum binecunoscută:

Sponsor: Uniunea Culturală Română din Castellón de la Plana, Spania (carte de vizită).
Avertisment: Remus Suciu, fotoreporter profesionist, a consimţit să jurizeze această etapă cu condiţia ca şi noi, autorii, să ne asumăm riscul de a primi critici dure, evident acolo unde este cazul.

Vă doresc tuturor mult succes!

«You don’t take a photograph, you make it.» ~ Ansel Adams

De data aceasta, celebra expoziţie-concurs de fotografii originale (care a avut, la ediţiile precedente, mai ales un caracter expoziţional!) devine concurs în toată regula: 1) are un sponsor, ceea ce înseamnă premiu (carte) pentru autorul celei mai apreciate fotografii şi 2) are un “judecător” profesionist. Dacă până acum obţineam clasamentul în urma unui scrutin popular, prin vot online, pentru această ultimă etapă din 2010 am decis să aleg o altă modalitate de a stabili ierarhia: o persoană calificată şi imparţială va cântări exponatele şi va motiva în câteva cuvinte, din punct de vedere artistic, dar şi tehnic, ordinea finală. Imaginile se trimit la adresa de acum binecunoscută:

Sponsor: Uniunea Culturală Română din Castellón de la Plana, Spania (carte de vizită).
Avertisment: Remus Suciu, fotoreporter profesionist, ne-a avertizat că va consimţi să jurizeze cu condiţia ca şi noi, autorii, să ne asumăm riscul de a primi critici dure pentru lucrările prezentate în concurs, evident dacă este cazul de critică.

Aveţi mai jos emblema concursului şi cele câteva (foarte puţine!) reguli de participare:

Continuare »

Părerea de duminică: Spre deosebire de celelalte săptămâni, când vă propuneam – înspre adâncă meditaţie şi dezbatere publică – gândurile unor clasici consacraţi, pentru astăzi am decis să vă spun la ce m-am gândit eu mai deunăzi:
– că a trecut cam mult timp de la ultimul interviu şi că n-ar fi rău dacă am încropi unul nou, după vechiul calapod, evident: adică cititorii întreabă, iar invitatul răspunde. Eu doar pregătesc terenul şi iau laurii.

Astăzi pot să vă spun doar atât: “persoana” este istoric, specializat în antichitate intracarpatică, dar şi un pasionat arheolog. Prin urmare, vă invit să vă pregătiţi “tunurile” şi să reglaţi tirul întrebărilor.
Pentru miercuri!

« Întrebarea zilei: Ce mai face Călin Hera? »

Bănuiesc că, în general, e bine-mersi şi că scrie-scrie-scrie! cam de toate: articole pentru gazetă, poezii pentru posteritate şi proză. Fiindcă a venit vorba de aceasta din urmă, îmi face plăcere să vă anunţ că tot el a declarat deschis şi extrem de prielnic sezonul pentru un nou concurs de proză arhiscurtă, intitulat „Cinci săptămâni în palon”. Găsiţi aici Regulamentul de participare, iar aici tema şi detaliile primei etape: Un whisky bun. Textele se pot trimite până duminică, la ora 12.00.

«Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?» ~ Nichita Stănescu

Deşi mai sunt încă trei săptămâni şi jumătate până pe 13 octombrie, data următorului eveniment de tip expoziţie-concurs de fotografii originale, profit de această ocazie pentru a face prima strigare a noii teme: “Petale”! Astfel, anunţaţi din timp, veţi avea răgazul necesar pentru a vă pregăti şi trimite lucrările la adresa de acum binecunoscută:

Simeza se deschide pe data de 13 la ora 00.00, simultan cu urna de vot. Se vor închide tot concomitent, pe 15 septembrie octombrie la ora 24.00. Există posibilitatea (asta nu mai depinde practic de mine) ca până la data încheierii concursului să avem unul sau poate chiar doi sponsori, ceea ce ar însemna premii în cărţi pentru autorii celor mai apreciate fotografii.
Vă doresc tuturor mult succes!

Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ei – arborii – sunt veşnici; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală! Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Arbori sălbatici”

Au rămas mai puţin de 23 de ore 59 de minute şi 59 de secunde până la vernisajul expoziţiei-concurs de fotografie. Deoarece, din motive lesne de înţeles, subsemnatul nu va participa, vă prezint un catalog albastru cu cei mai reprezentativi copaci din fototeca personală:

(Clic pe colţul revistei pentru a o răsfoi)
[book id='3' /]

De la Adam şi Eva încoace, milioane de copaci celebri şi-au câştigat locuri binemeritate în istorie: pomul cunoaşterii binelui şi răului, platanul lui Hipocrat, gorunul lui Horea, “Bradul” lui Alecsandri, teiul lui Eminescu, livada cu vişini, “Gorunul” lui Blaga, coroanele nepieritoare ale lui Macedonski, frunzişurile lui Nichita, copacul din Brooklin al lui Betty Smith şi “Copacul” lui John Fowles, ca să amintesc aici doar o infimă parte din lista ilustrelor plante lemnoase încoronate.
Din lemnul lor au construit romanii poduri şi vikingii corăbii, Robin Hood arcuri şi Stradivari viori; din pulpa celulozică se face hârtia, iar la umbra frunzişului ne tragem sufletul în lunile toride. Noi toţi suntem trecători prin astă lume, doar ei – arborii – sunt veşnici; în principiu despre aceasta este vorba în concursul de faţă: eternitate vegetală! Mai multe detalii aici: Simeza de la 5: “Arbori sălbatici”

Mulţumesc celor zece concurenţi care mi-au trimis deja fotografiile pentru concurs; vă reamintesc că mai sunt numai 48 de ore până la vernisaj (1 septembrie, ora 00.00). Chiar şi după acest termen, vă mai puteţi înscrie până pe 2 septembrie, la aceeaşi oră 00.00, prin trimiterea imaginilor la binecunoscuta adresă:

În pofida înţelepciunii populare, de data aceasta cred că merită să veniţi la pomul lăudat; nu neapărat cu sacul, e suficient dacă aduceţi una sau două poze. Continuare »

TREI ZILE, cu începere de poimâine, ţin toate uşile Zia®ului deschise. Chiar dacă nu vor intra foarte mulţi curioşi, cel puţin se mai face niscai curent, că pe arşiţa asta globală ne lichefiem de tot.

Clic pe imagine pentru a primi (oficial) invitaţia.

Este impropriu să spunem că “facem fotografii”; de fapt ele sunt gata făcute, iar noi surprindem (în cel mai fericit caz) doar câteva sutimi de secundă din splendoarea existenţei lor.
Continuare »