Jurnalul National, 12 iunie 2007:

– Tudor OCTAVIAN

Din sumedenia de reviste de pe piaţă, unele încep brusc să mă preocupe. De pildă, revista “Pisica”. Dar nu să mă preocupe în sensul că: de ce există o revistă “Pisica?”. Problema se pune altfel: de ce nu există şi o revistă “Găina”? De ce trebuie să ştim totul despre pisici, dar pe găini le mâncăm fără să ne intereseze ce au în cap, dacă se ataşează de cei care or să le sucească gâtul, dacă-şi iubesc puii şi chestii din astea? (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Jurnalul National, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Evenimentul Zilei, 7 iunie 2007:

– Radu PARASCHIVESCU

Ce inseamna asta? Simplu. Noua limba româna.

O buna parte din cuvintele acestei metalimbi de tranzitie trimit la diminutive (unele chiar sunt) si se termina cu litera „i”. Copiii nu mai sunt trimisi la gradinita, ci la gradi. Oamenii care fac carti nu se mai duc la editura, ci la edi. Iar daca in drum spre casa se opresc la cofetarie (ma rog, la cofe), isi permit sa manance o praji.

Tot acolo, la cofe, la o praji, poti sa descoperi doi amorezi de tip nou, care n-au in repertoriu destule fite pentru a-si face veacul la mall. Oricum, e foarte posibil ca, la un moment dat, fata sa-si dea ochii peste cap, sa-si priveasca unghiile, sa clipeasca seducator si sa-i susure tandru baiatului: „Iubi, m-am plicti”. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Evenimentul Zilei, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Academia Catavencu – Nr. 19, 16-22 mai 2007:

– Eugen ISTODOR

“Cronică de om”

Cu cît sînt mai european, cu atît, în România, sînt dat înapoi printre animale. Ca să nu înnebunesc, voi urla ca lupii despre tot ce mă înconjoară: tîmpiţi, instituţii, bancomate, supermarket-uri, noroaie, rigips-uri, pomi, computerişti, flori, fete şi şuruburi. Supravieţuieşte-mi, cititorule!
Mergi la mall şi vezi răsturnată în fotolii toată mahalaua bucureşteană, toată provincia românească. Javre masculine cu părosul şi ghiulul şi lanţul de WC la vedere. Cutre femeieşti cu ochelari uriaşi pentru piticăria lor, ţanţoşe cu sacoşe în care deja put de vechime lucruşoare abia cumpărate. Avortate în fundul grădinii, lîngă vaci şi găini şi crescute de cîini şi pisici, aceste specimene vin cu toate ambiţiile lor puse în sutiene sau în prohaburi expunîndu-se pe unde pot. Pîrţul unuia este model pentru rîgîitul celuilalt şi le place să discute ore în şir despre venerabila lor constipaţie sau despre cum nu ştiu ce partener de viaţă nu le mai stoarce coşurile de pe piept ca pe vremuri. E o lume a maţelor dată cu Givenchy, îmbrăcată de la Champions, încălţată de la Madonnette. Parada asta de treninguri pe două picioare este o lume fără oglindă în poşetă sau acasă, orice ciufuloşenie este la modă, orice băgare a degetului în nas face trend-ul. Şi priviţi şi formele feţelor, formele trupurilor… nu există frumos. Nu, există diform înfăşurat în cîrpe turceşti cu etichetă de mare marcă. Urîţenii, boiţi, boccituri de femei, borsete de bărbaţi. Ai vrea să le spui: “Muriiiiiiiiiiţi!”, dar ei au bani, ei au puterea prin firme, ei dau PIB şi TVA la stat. Ei ne vor spune: “Muriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiţi!”.

(Articolul a fost preluat din saptamânalul Academia Catavencu, cu acordul autorului. Zia®ul de la 5 va recomanda sa faceti un tur gratuit al Academiei.)

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 162:

– Andrei MANOLESCU

Pe scările de la telecabina de la Cota 1400, un grup de femei şi bărbaţi aşteptau la coadă. Urcaseră pînă acolo cu maşina şi făceau remarcile pe care, de zeci de ani, le fac toţi cei care merg acolo prima dată: „Uite că sînt două cabine. Una urcă şi alta coboară. Maaamă, cum o fi să stai cocoţat acolo sus?“. Unul dintre bărbaţi, mai rotunjor, cu mustaţă şi nasul mare şi roşu ca un capăt de morcov gros, nu prea voia să urce: „Haideţi, mă, mai bine să facem un grătar pe aci pe undeva prin pădure. Ce rost are să ne urcăm în chestia aia? Avem şi carne de mititei în maşină…“. (Cititi articolul)

Adevarul, 19 februarie 2007 – un articol semnat de Mircea Dinescu:

In loc sa izgoneasca poetii din cetate, Platon, vai, a devenit la rindul sau poet.

In vreme ce la OTV, bagat in priza metafizica, Gigi Becali conversa lejer cu Dumnezeu, la Realitatea TV, cele mai mobilate minti ale României abordau transhumanta oilor si drama brinzei de Sibiu.

Ciobanasul ratat din mine nu s-a mai simtit in acea clipa singur pe pamint, dar lumea s-a intors o tira cu susu-n jos, daca dupa saisprezece ani de capitalism mioritic Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu urca la Paltinis nu ca sa practice vechiul joc cu margele de sticla si nici ca sa sufle in spuza abstracta a focului de vreascuri din casa Filosofului, la a carui dogoare si-au pirlit in extaz sprincenele cel putin doua generatii de intelectuali, ci sa clarifice dureroasa dilema dacă turmele mai pot ori ba cobori la vale. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Adevarul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Adevarul, 2 februarie 2007 – un articol semnat de Mircea Dinescu:

In vreme ce oile de sticlă, siliciu şi silicon ale marelui baci american Bill Gates pot paşte nestingherite materie cenuşie atît la munte, cît şi la şes, oile ciobanilor din Mărginimea Sibiului sînt condamnate la locul de muncă, interzicîndu-li-se mersul pe jos şi avînd obligaţia de a circula d’aci înainte doar cu autocarul, dacă au chef de o excursie în perimetrul judeţului. Şi asta taman în epoca spiritualizării graniţelor… (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Adevarul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)