Archive for the ‘Patrimoniu’ Category

24
Mar

Reîncarnare: La ursul negru

   Posted by: Dan

« Muzeele lumii: Pe unele am avut şansa de a le vizita, altele sunt pe lista de aşteptare pentru viitorul apropiat sau mediu, în cele mai multe nu voi ajunge niciodată… »

Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o raritate în peisajul muzeografic românesc dar şi european.Încă de la începutul secolului al XVII-lea a funcţionat, exact în acest loc, farmacia “La ursul negru”. Legenda spune că deasupra intrării în imobil se găsea un bolovan imens susţinut doar de o pânză de păianjen, care urma să se prăvălească peste oricine ar fi fost neîncrezător în efectele benefice ale leacurilor vândute aici.

Secţie a Muzeului de Istorie Naturală şi parte componentă a Muzeului Naţional Brukenthal, Muzeul de Istorie a Farmaciei – că despre el e vorba în propoziţie – este organizat pe fundalul unei spiţerii clasice: valoroase piese folosite în farmaciile din secolele XVI-XIX (vase de ceramică, sticlă, porţelan, lemn, flacoane, truse farmaceutice şi medicale), precum şi o valoroasă colecţie de tratate de specialitate, de la “Farmacopeea Română” (Bucureşti, 1862) sau “Codex Medicamentorius” (Paris, 1866).

Vă recomand cel puţin o vizită virtuală, intraţi să vedeţi imagini Continuare »

27
Apr

The British Library

   Posted by: Dan

Explore the world’s knowledge

We hold 14 million books, 920,000 journal and newspaper titles, 58 million patents, 3 million sound recordings, and so much more. Start exploring here: Continuare »

20
Apr

Unul care a luptat contra prostiei

   Posted by: Dan

Urâtă deosebit este moartea oamenilor veseli.
Nu toţi suntem deopotrivă vii; cei veseli sunt mai vii decât ceilalţi. Moartea lor ne loveşte cu revoltă şi cu scârbă, ca paradoxele unui răutăcios stupid. Partea cea mai bună din viaţa lui Anatole France a fost lupta împotriva prostiei; şi el a dus-o aşa cum trebuie: vesel. Insistenţa patetică sau elegiacă asupra morţii lui, însă, pare faptă de prost-gust şi păcat contra sfântului duh. Moartea celui vesel te face doar ursuz. Continuare »

10
Apr

Intelectualii…

   Posted by: Dan Tags: ,

Intelectualii! Iată un soi preţios de cetăţeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! avem destui.

Odinioară, intelectualii, mult mai puţini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei preţioase secte era la cafeneaua Brofft — singura rimă posibilă la moft — peste drum de Capşa, în prăvălia caselor Zerlendi, unde acuma se află Luvrul de Bucureşti. Acolo — precum odinioară muzele în Parnas — se adunau intelectualii spre a-şi împărtăşi înaltele cugetări şi inspiraţiuni, gustând un fel de ambrozie, compusă din puţin lapte, puţin „jvarţ” şi puţin zahar, şi numită în limba vulgară „capuţin”. De aceea, profanii invidioşi, cari nu erau admişi să se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe aceştia: „capuţinişti”, de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă, litere, ştiinţe, s-a numit „capuţinism”. Aceea a fost prima perioadă, cum am zice perioada eroică, a capuţinismului şi capuţiniştilor. Continuare »

9
Feb

Repausul dominical

   Posted by: Dan

1909:

Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse aşa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos…
De ce oare? – De ce, de nece – nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauza la orşice… Continuare »

29
Oct

Imnul lăutei româneşti

   Posted by: Dan

«N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume.» ~ Mihail Kogălniceanu

Imnul lăutei româneşti, (cca. 1800)

O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
Continuare »

8
Oct

Spleen

   Posted by: Dan

«Literatura este o investiţie de geniu care plăteşte dividende în toate vremurile ulterioare.» ~ John Burroughs

SPLEEN, (1930)

Sunt obosit, deşi nu vin din luptă,
Şi-s trist, o, trist, deşi fără motiv,
Culoarea idealei zări e suptă,
Iar soarele mai greu şi mai masiv.

Cu vinuri pătimaşe în pahar,
Cu opiu şi cu flori de lupanar,
Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.

Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră,
Frumoasa mea – ceasornic rococo
Al cărui mecanism din oră-n oră
Îmi cântă-acelaşi vechi do, mi, sol, do…
Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!

Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadenţă.
Doar lenevii solare, şi atât,
Plus o grozav de lungă decadenţă
Şi-un ştreang – cu care nu te strângi de gât.

[…Citiţi şi alte poezii din volumul “Quasi” de Dumitru Iacobescu…]

2
Oct

Astronautul din Salamanca

   Posted by: Dan

În direct:
«O minune, oricât ai privi-o, îţi apare în fiecare zi altfel. » ~ L.N. Tolstoi

Misterul din SalamancaOrice minune durează… până când este găsită explicaţia!
La fel s-a întâmplat şi cu astronautul de pe faţada unei catedrale vechi de câteva secole bune.

Cu ocazia “săpăturilor” făcute în ultimele 24 de ore în vederea clarificării chestiunii, am aflat şi o noutate: din cele mai străvechi timpuri, restauratorii de clădiri şi monumente istorice şi-au transmis – de la o generaţie la alta – un riguros secret profesional: obligativitatea de a strecura câte un element contemporan, bine camuflat printre cele arhaice, originale. Legenda spune că aceia care nu au respectat cu stricteţe regula nescrisă, dar veche de mai multe veacuri, au mai trăit doar atât cât să-şi poată vedea ruinat rezultatul muncii, apoi au fost smulşi de diavol dintre cei vii şi aruncaţi în tenebre.

În 1992, Jerónimo Garcia – şeful echipei însărcinate cu restaurarea faţadei principale a Catedralei din Salamanca – a hotărât să respecte tradiţia înaintaşilor săi şi a ales drept simbol modern silueta unui cosmonaut, pe care a mascat-o foarte bine printre elementele dantelăriei originale. Eventualii cunoscatori ai limbii portugheze gasesc aici mai multe detalii.
(Foto: ©2010 D.C. ~ “Astronautul din Salamanca”)

11
Sep

nine-eleven

   Posted by: Dan

Basorelief cu eroi
de Nichita Stănescu

Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,
chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,
ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,
respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,
profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,
când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte
sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire
decât un deget de copil care arăta luna.

Continuare »

2
Sep

Pseudo-Kynegetikos

   Posted by: Dan

1874:

DOMNULUI C. C. CORNESCU

Amice,
Când mi-ai dat mai întâi să citesc manuscriptul tău, intitulat Manualul vânătorului 1, ai arătat dorinţa ca să-i fac eu o precuvântare. Mai apoi ţi-ai luat seama şi m-ai scutit de această măgulitoare sarcină.
În cazul din urmă, rău nu te-ai gândit, căci eu, după ce am răsfoit cartea ta, m-am luat în adevăr cu plăcere pe urmele tale de vânător; dar, pe când tu te ocupai cu gravitate a-ţi alege cea mai bună puşcă, a o încărca cu cea mai potrivită măsură, a o îndrepta pe cea mai nimerită linie; pe când tu dresai, de mic şi cu o minunată răbdare, pe prepelicarul tău, ca să asculte la semnalele consacrate: Pst! Pil! şi Aport!; pe când tu, în fine, studiai cu luare-aminte caracterele fizice şi etice ale celor mai obicinuite subiecte însufleţite de vânătoare, eu, ca un nevânător ce sunt, m-am apucat să colind răstimpii şi spaţiile, căutând cu ochii, cu auzul şi cu inima, privelişti, răsunete şi emoţiuni vânătoreşti. Continuare »