Archive for the ‘Pe Aripile Literaturii Universale’ Category

Boala a triumfat cu câteva săptămâni înainte ca poetul să împlinească 26 de ani; o viaţă scurtă, dar foarte intens trăită, ca aceea a unui fluture:

mirro-moo1961 21 martie,   – se naşte Sumitaku Harumi în Okayama, Regiunea Chūgoku din vestul Insulei Honshū.
1976   – La vârsta de 15 ani renunţă să se mai înscrie la liceu şi îşi propune să devină bucătar. Lecturile sale preferate sunt cărţile de poezie şi cele de filozofie. Se îndrăgosteşte de o chelneriţă cu cinci ani mai mare decât el şi, când aceasta rămâne însărcinată, locuiesc împreună în casa părinţilor lui. În ciuda insistenţelor familiei, ea preferă să avorteze şi, câteva luni mai târziu, îl părăseşte pe Harumi.
1980   – Se angajează funcţionar la Primăria Okayama.
1981   – Urmează cursurile prin corespondenţă ale seminarului budist Chuo Bukkyo Gakuin.
1983   – E ridicat la rangul de preot budist la Templul Nishi-Honganji din Kyoto şi, cu această ocazie, primeşte prenumele Kenshin (trad. aprox. Credinţă revelată). Se căsătoreşte.
1984   – Este diagnosticat cu o formă severă (şi galopantă) de leucemie. Se naşte Haruki, fiul său, dar, la presiunea părinţilor soţiei, cei doi tineri divorţează. Bunicii Sumitaku obţin custodia nou-născutului şi însuşi Kenshin îl îngrijeşte o perioadă în camera sa de spital. Acum începe să compună primele haiku-uri. Se înscrie în “Sôun” – Societatea pentru Haiku în formă liberă, a poetului Ogiwara Seisensui; pe lângă acesta, Kenshin îi divinizează pe Nomura Shurindô, Taneda Santôka, Ozaki Hôsai, Kaidô Hôko – toţi poeţi consacraţi. Continuare »

21
Sep

13/13: România

   Posted by: Dan

Programat:
«Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.» ~ Ion Luca Caragiale

Pe aripile Literaturii Universale: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1), Spania (2), Spania (3), Brazilia, Columbia şi ROMÂNIA. Continuare »

14
Sep

Cu Gabo, acasă la colonelul Buendía

   Posted by: Dan

«Las estirpes condenadas a cien años de soledad no tenían una segunda oportunidad sobre la tierra. // Seminţiilor condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.» ~ Gabriel García Márquez

12/13: Columbia. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză pe care mi-am asumat-o se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, Continuare »

«Uneori e mai bine să stai cu oile, care tac şi-şi caută doar hrană şi apă. Sau să stai cu cărţile, care povestesc istorii de necrezut numai atunci când omul vrea să le asculte. Dar când vorbeşti cu oamenii, spun nişte lucruri de nu ştii ce să le răspunzi.» ~ Paulo Coelho, “Alchimistul”

Etapa a 11-a: Brazilia. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză pe care mi-am asumat-o se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Continuare »

«DEDICADO A LOS FUMADORES DE ESTE MUNDO… Y DEL OTRO» ~ Vicente Amiel

A 10-a etapă: Spania în continuare. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1) şi Spania (2).

Aveam totul pregătit pentru a părăsi Europa şi a ne îndrepta spre noua destinaţie, aleasă undeva prin America Latină, când a apărut Neprevăzutul. Precum buturuga proverbială, o carte mică a răsturnat planul mare! O carte mică la propriu – 125×195 mm, 178 de pagini – m-a făcut să propun încă o săptămână pe aceste meleaguri. După cum aţi remarcat deja, nu este vorba de vreo carte a lui Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega!

To smoke or not to smoke – that is the question! (cam despre asta ar fi vorba!)
«DEDICATĂ FUMĂTORILOR DIN LUMEA ASTA… ŞI DIN CEALALTĂ»

FUMAR PUEDE NO MATAR, de Vicente AmielNu vă ofer aici o recenzie şi nici măcar o prezentare de tip “Zia®ul de la 5”; după cum v-am spus şi în alte împrejurări, atunci când vine vorba despre fumat nu încerc să conving pe nimeni de nimic: nici să renunţe, nici să dobândească acest obicei nociv. Dar nu mă pot abţine de la a milita pentru dreptul la libertatea de a opta singur, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a deranja pe nimeni. Cel puţin deocamdată, senzaţia mea este că legea este “mai egală” pentru unii, împingându-i pe ceilalţi tot mai mult înspre marginea societăţii.
De aceea consider că această carte, scrisă cu un umor desăvârşit, merită să fie citită şi de fumători, dar şi de cei mai aprigi antifumători. Numai înţelegându-ne, respectându-ne şi suportându-ne reciproc putem trăi în deplină armonie. Continuare »

«… Imagen de la vida es la Novela, y el arte de componerla estriba en reproducir los caracteres humanos, las pasiones, las debilidades, lo grande y lo pequeño, las almas y las fisonomías, todo lo espiritual y lo físico que nos constituye …» ~ Benito Pérez Galdós, 1897

Etapa a 9-a: tot Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun şi Spania (1).

Nu numai mărimea ţării vizitate şi proporţiile copleşitoare ale Culturii spaniole ne determină să mai zăbovim încă o săptămână pe aceste meleaguri; ci şi faptul că avem chiar o solicitare punctuală: să-l menţionăm aici şi pe Benito Pérez Galdós.
După cum bine aţi remarcat deja, am preferat să nu ilustrez articolul cu vreo celebră capodoperă semnată Picasso, Goya, Velázquez ori Dalí şi să nu scriu aici şi acum despre Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega.

JOAQUIN SOROLLA: Retrato de Benito Pérez GaldósDeşi criticii sunt aproape unanim de acord că este cel mai mare romancier al Spaniei de la Cervantes încoace, nu se poate vorbi despre Pérez Galdós altfel decât în contextul Realismului din literatura sfârşitului de secol al XIX-lea şi început de secol XX. Nu cred că ar fi însemnat tot atât de mult dacă n-ar fi fost contemporan cu Juan Valera, José María de Pereda, Pedro Antonio de Alarcón, Emilia Pardo Bazán, Leopoldo Alas (Clarín), Armando Palacio Valdés şi Vicente Blasco Ibáñez, ca să-i amintesc aici doar pe principalii scriitori de proză ai epocii. Pentru detalii: clic aici.

[ “Portretul lui Benito Pérez Galdós”, Joaquin Sorolla – 1894 ]