«Poate cineva pe lumea asta să mute un imperiu de parcă ar muta o casă?» ~ Ismail Kadare, în “Elegie pentru Kosovo”
Etapa a 6-a: Albania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2) şi Noua Zeelandă.
Cred că v-aţi obişnuit deja cu diferenţele de fus orar şi nimic nu vă mai ia prin surprindere şi nu vă mai poate deranja; de pildă, ce altceva poate fi mai natural, după escala făcută la Wellington, decât o întoarcere bruscă în Europa?! Şi nu oriunde, tocmai în zona Strâmtorii Otranto – cea care leagă Marea Adriatică de Marea Ionică. Continuare »
«I forget who it was who said that the ideal place for a writer to work is in the suburbs, where everything is happening.» ~ Maurice Gee
Etapa a 5-a: Noua Zeelandă. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1) şi Irlanda (2)
După un popas de două săptămâni în Dublin şi prin împrejurimi, ne-am îmbarcat spre o destinaţie aflată la antipozi (într-un punct aproape diametral opus): Wellington. Continuare »
«Am dorit să îl prezentăm pe stră-bunicul meu într-o ipostază cât mai realistă; toată lumea îl cunoaşte pe Dracula, însă foarte puţini au auzit de Bram Stoker.» ~ Dacre Stoker, coautor al cărţii “Dracula The Un-Dead”
Din nou, puţină normalitate: călătoria de marţi are loc chiar marţi (!). Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele parcurse până acum: Elveţia, Canada şi Irlanda (1)
Vă propuneam marţea trecută să facem un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Nu numai pentru că este una dintre acele ţări-insulă la care visez dintotdeauna, nu (neapărat) pentru climă, tradiţii sau celebra tocană irlandeză; dar (şi) pentru că este locul în care s-au născut câţiva dintre clasicii literaturii universale, dintre aceia fără de care faţa planetei ar fi fost cu siguranţă alta… Continuare »
«Felul meu de a glumi este să spun adevărul. Aceasta este cea mai nostimă glumă din lume.» ~ George Bernard Shaw
În sfârşit, puţină normalitate! Călătoria de marţi are loc chiar marţi (!): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele anterioare: Elveţia şi Canada.
După un zbor, sper eu că nu foarte obositor, din Canada înapoi spre Europa, vă propun un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Continuare »
«Canada este delimitată la nord de aur, la vest de orient, la est de istorie şi la sud de prieteni.» ~ Frances Shelley Wees
Pentru a doua oară în această lună, călătoria de marţi are loc miercuri (!): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapa precedentă: Elveţia. Continuare »
«aspiram la o nouă ordine, care să poată restabili echilibrul între cer şi infern» ~ Tristan Tzara, în “Dadaland”
Vă propun un exerciţiu simplu (în fiecare marţi – deşi azi e miercuri – timp de 13 săptămâni): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată.
Călătoria noastră începe în Elveţia anului 1916. Februarie.
Dacă întrebi un român, îţi va spune că mişcarea dadaistă s-a format în jurul scriitorului Tristan Tzara şi a pictorului Marcel Iancu, iar dacă întrebi un german îi va indica sigur pe Hugo Ball şi Emmy Hennings sau pe Richard Hülsenbeck. Fără să ezite prea mult, francezul îţi va răspunde: Hans Arp şi Francis Picabia, iar spaniolul îl va nominaliza pe compatriotul său Pablo Picasso. Americanul îl va susţine pe Marcel Duchamp, deşi acesta s-a format la Paris, austriacul va jura că iniţiatorul a fost Raoul Hausmann şi aşa mai departe, olandezul, chinezul etc. Răspunsuri (relativ) normale, fiecare încercând să tragă spuza pe turta sa naţională. Dacă mă întrebaţi pe mine, am să răspund că dadaismul s-a format mai ales în jurul halbelor de bere sau al paharelor cu Martini Rosso de la Cabaretul “Voltaire”.
Parcă şi mai absurd, şi mai inutil decât alte conflicte armate de până atunci, Primul Război Mondial a provocat o neaşteptată reacţie de revoltă în rândul acestui grup de tineri (studenţi, la vremea aceea) intelectuali, avangardişti, sfărâmători de convenţii. Starea de spirit, indusă involuntar de ororile vremii, a determinat o zdruncinare din temelii a Istoriei Artei şi chiar a Literaturii; deşi viaţa mişcării a fost una extrem de scurtă, provocările partizanilor (mai degrabă decât noile convingeri estetice) au lăsat urme adânci.
(v. aici Cântec dada – traducerea Taşcu Gheorghiu)
