Toţi sunt egoişti şi se gândesc numai la ei înşişi. Doar eu mă gândesc la mine.

Sunt într-o mare criză de timp. Azi în niciun caz şi cred că nici mâine. Aş citi/merge la teatru etc. dar nu am când. Muncesc enorm. Dacă ar avea ziua măcar 25 de ore. Am uitat; la câte am pe cap. Nu se poate, a trecut deja atâta timp? Doar ştii cât suntem de ocupaţi 24/24. Timpul zboară. Îmi pare rău, sunt aşa de prins toată săptămâna. Îmi geme agenda de cât e de încărcată. Am devenit un adevărat workaholic. Nu am timp nici să mor. Hai pa. Continuare »

«O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenţie, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri şi s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, şi ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toţii pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.» ~ Cristian Bădiliţă, în “DUMNEZEU DE LA MANCHA”

Of, astazi este din nou luni. V-am mai spus ca nu-mi place deloc aceasta prima zi din saptamana: nici iarba nu creste, parca toate se seteaza sa mearga anapoda, secundele se dilata si par minute, minutele, ore s.a.m.d. Lunea sunt mai mult de trei ceasuri rele iar, cel putin din punctul meu de vedere, ziua asta e absolut cea mai urata dintre toate, chiar decat una de vineri-13! Tocmai ce luasem hotararea de a va recomanda o carte a lui Dan Miller (autor foarte apreciat peste ocean) aparuta recent si in limba romana la editura Amsta, cand am facut o descoperire senzationala: am gasit o balada! dar si pe autorul acesteia, eseist si poet contemporan, istoric al crestinismului timpuriu, doctor al Universitatii Paris IV-Sorbona. Continuare »

“Cine munceste, nu are timp sa câstige.” ~ Din intelepciunea milenara a pigmeilor babongo

Ma intreba deunazi cineva cum ar putea folosi, la plural, zicala “Ai carte, ai parte.” Avea D-sa de gestionat o anumita circumstanta in care se facea vorbire de mai multe lucruri de acelasi fel. Cum alaturarea cărţi – părţi mi s-a parut total nefericita, l-am sfatuit sa modifice contextul – chiar daca aceasta operatiune il costa mai mult timp. Nu stiu ce varianta a ales stimabilul pâna la urma, dar eu unul nu mai scap de spectrul juxtapunerii Ai cărţi, ai…din părţi! De atunci ma urmareste si imi tulbura linistea aceasta sintagma colocvial-argotica, “din părţi”.

Asa s-a nascut ideea unui top ad-hoc al meseriilor care “se merita”:
Continuare »