Posts Tagged ‘Caragiale’

1
Dec

Altfel de urări

   Posted by: Dan    in Ura®ea de la 5

Zia®ul de la 5: La mulţi ani de Ziua Ţării!

Ion Luca Caragiale: Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade.

Mihai Eminescu: Vom fi un stat independent, cum vom face uz de această independenţă, aceasta e cestiunea cea mare.

Ion Creangă: Frații noștri din Transilvania, Bucovina, Basarabia și cei de peste Dunărea, din Macedonia și de prin alte părți ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, și ei se vor bucura și ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni dușmanii, în vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi frații noștri de sânge: franțujii, italienii, spaniolii și portughezii, ce așteapt? La orice întâmplare, Doamne ferește, stau gata să-și verse sângele pentru noi… Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ați înțeles și răsînțeles.
Continuare »

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

La mulţi ani, monşer!

Trei preţioase adăugări în secţiunea Tezaur a dicţionarului de traduceri personale, publicate în 2013 şi în Enciclopedia online de citate. Merită câte un vot: AICI, AICI şi AICI.

Un motiv în plus de mândrie că suntem conaţionali cu Nenea Iancu (1852-1912) de la Haimanale şi cu vorbele D-sale.

ion_luca_caragiale
• Estimar és un gran dolor, i una gran desgràcia per desfer-se d’aquest dolor.
• Love is a great pain, and a great misfortune to get rid of this pain.
• Amar es un gran dolor, y una gran desgracia para deshacerse de este dolor.

Originalul (RO): O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere.

Tags: ,

Încă o preţioasă adăugare în dicţionarul ad-hoc de traduceri personale, de asemenea publicată în Enciclopedia online de citate. Merită un vot: AICI.

Un motiv în plus de mândrie că suntem conaţionali cu Nenea Iancu (1852-1912) de la Haimanale şi cu scrierile D-sale: azi “Criticele lui Gherea”, Vol. III, 1897

ion_luca_caragialeLa belleza es el único atributo adecuado de la sociedad humana, sin límites así como el mundo.

Originalul (RO): Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot aşa de nemărginit ca şi dânsa.

Tags: ,

Preţioasă adăugare în dicţionarul ad-hoc de traduceri personale, de asemenea publicată în Enciclopedia online de citate.

Un motiv în plus de mândrie că suntem conaţionali cu Nenea Iancu de la Haimanale şi cu replicile personajelor D-sale (Actul III, Scena 2):

ion_luca_caragiale
Trahanache: No puedo salir de la presidencia… que tenga un poquito de paciencia.

Originalul (RO): Trahanache: Nu pot să las prezidenţia… să aibă puţintică răbdare.

Tags: ,

26
Mar

Casadellibro.com

   Posted by: Dan    in Cartea de lânga noi, P®omo

Pentru cititorii de limbă spaniolă, pentru cei care îndrăgesc această limbă sau abia acum s-au hotărât să o înveţe, şi nu numai pentru ei: peste 1.000.000 de cărţi disponibile aici. [ Clic pe imagine pentru acces în Librăria virtuală. ]

Am avut o surpriză plăcută uitându-mă puţin pe rafturile virtuale din casadellibro.com: am găsit aproape 250 de titluri în limba română sau despre autori români, clasici sau contemporani: Mircea Eliade (83), Emil Cioran (62), Eugene Ionesco (25), Mihai Eminescu (6), Tristan Tzara (4), Nicolae Steinhardt (1), Mateiu Caragiale (1), Darie Novăceanu (1)… alte cărţi în limba română (63).

Tags: , , , , , , ,

10
Apr

Intelectualii…

   Posted by: Dan    in Eterna Românie, Patrimoniu

Intelectualii! Iată un soi preţios de cetăţeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! avem destui.

Odinioară, intelectualii, mult mai puţini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei preţioase secte era la cafeneaua Brofft — singura rimă posibilă la moft — peste drum de Capşa, în prăvălia caselor Zerlendi, unde acuma se află Luvrul de Bucureşti. Acolo — precum odinioară muzele în Parnas — se adunau intelectualii spre a-şi împărtăşi înaltele cugetări şi inspiraţiuni, gustând un fel de ambrozie, compusă din puţin lapte, puţin „jvarţ” şi puţin zahar, şi numită în limba vulgară „capuţin”. De aceea, profanii invidioşi, cari nu erau admişi să se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe aceştia: „capuţinişti”, de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă, litere, ştiinţe, s-a numit „capuţinism”. Aceea a fost prima perioadă, cum am zice perioada eroică, a capuţinismului şi capuţiniştilor. Continuare »

Tags: ,