Gândul, 9 decembrie 2006

Pentru mine, categoric, emigrarea a fost un salt inainte.

M-am hotarat sa plec din tara pe 20 mai 1990, data primelor alegeri asa-zis libere, cand am inteles ca Romania a pornit pentru cativa ani buni pe o cale fara speranta. Daca m-am indoit ca alegerea a fost buna? Nu, niciodata.

“Lucrul care m-a durut cel mai tare in Romania a fost lipsa de speranta, cu care am trait toata tineretea mea si care s-a adancit dupa ’90. Cel mai important lucru pe care l-am castigat in Canada este speranta. Am planuri de viitor pana la 100 de ani!” (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Gândul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind drepturile intelectuale.)

This entry was posted on Saturday, December 9th, 2006 at 10:20 pm and is filed under Galaxia "Diaspora". You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.