as cumpara pacea mondiala si fericirea suprema.

“Cum s-a intamplat si cu celalalt.” ?!?
Cu care? Acesta: March 14th, 2009 at 12:49 am ?
Probabil ca ati vrut sa postati comentariul aici, dar ati incurcat putin fereastra.

Ati crezut ca v-am cenzurat?
Nu am sters niciodata comentariul nimanui, chiar (mai ales) daca era de alta parere; cu atat mai mult nu as proceda asa cu o doamna. Las la o parte faptul ca imi place mult cum scrieti.

“Mesaj” ?
Va rog sa ma credeti ca nu obisnuiesc sa transmit “mesaje”; prefer sa folosesc cuvinte din fondul principal al L.R. atunci cand am ceva de spus.

Multe din faptele noastre de zi cu zi se întorc împotriva noastră şi, bine că se întâmplă astfel, măcar pentru cuvenita înţelepţire. Redau mai jos un episod inspirat dintr-o întâmplare reală:
…Dimineaţa devreme se aduna lumea în faţa unui magazin înainte de deschidere, oamenii încep să aducă vorba de una, de alta, să treacă timpul mai repede. Acolo se dusese şi Flaimuc pentru „documentare”, să mai culeagă vreun pont, unde ar mai putea el să dea o lovitură. A pus repede ochii pe un pensionar care spusese că locuieşte singur, că vrea să facă nişte cumpărături făină, orez, zahăr şi că se duce în provincie la fata şi nepoţii lui.
Al meu eşti, tipule, şi-a zis Flaimuc şi l-a urmărit până acasă, fixându-şi bine în minte topografia locului, pentru a reveni în timpul nopţii să-şi încerce norocul. Pensionarul pleacă la gară, pierde trenul şi se întoarce. La miezul nopţii aude cum cineva încerarcă să-i forţeze broasca şi sare speriat din pat. Îşi dă seama că în faţa uşii se află un spărgător şi începe să tremure de frică.
Ce să facă el: să ţipe? Să strige după ajutor? Că de luptat nu are cum să se lupte cu unul mai tânăr ca el şi în putere. Se suceşte, se învârteşte, îi piuie urechile, îi bate inima de frică, pe ce să pună el mâna, vede la îndemână o tigaie, ce să facă el cu o tigaie, ce să facă el cu o tigaie, să-i dea-n cap când o să deschidă ăla uşa? Dar de ce să mai aştepte să deschidă uşa, când poate va fi prea târziu ca să mai facă ceva?
Şi nici una, nici două, plesneşte zdravăn cu tigaia în uşă, măcar să-l sperii pe nenorocit şi poate fuge. Şi ce s-a întâmplat în fracţiunea următoare de secundă, este imposibil de aflat. Flaimuc transpirat şi concentrat asupra broaştei care refuza să cedeze, nu şi-a dat seama ce se întâmplă şi nici nu a putut să înţeleagă. Un bubuit monstruos, amplificat de o teamă paroxisitcă, şi care venea parcă din capul lui.
Timpul se oprise în loc şi el nu mai vedea nimic împrejur.
Şi dacă ar fi putut, ar fi explodat cu siguranţă. Chiar dacă ar fi fost lovit în cap, poate era mai bine, că ştia despre ce este vorba. Dar aşa, neştiind exact ce se petrece,… doar a căzut lat. Nemaiauzind nimic, pensionarul s-a dus liniştit să se culce dar a fost trezit dimineaţa de vecinii de apartament, să-l întrebe cine este tânărul care doarme la uşa lui.
Au pus mâna pe el, el rece. Şi rece a rămas că nu şi-a mai revenit….
(fragment din romanul “Ne-am întâlnit pe internet”)

Seara mi-a trimis Camelia vorbă că are s