D.C.:\u00a0 PRO sau CONTRA?\u00a0<\/p>\n
Refuzul instinctiv al “\u00eenrolarii” conventionale face ca Victor Rebengiuc sa fie, la ora actuala, un soi de “instrument” universal. E bun si pe scena si pe ecran, e bun si \u00een drama si \u00een comedie, e bun si pentru generatiile mai coapte si pentru cele mai fragede. De la o vreme, constat cu satisfactie ca o sumedenie de regizori tineri si foarte tineri apeleaza la el pentru lucrarile proprii. Fenomenul e semnificativ de ambele parti. E impresionant si ca tinerii \u00eel aleg, si ca el accepta. \u00censeamna ca noii veniti simt lipsa de morga, disponibilitatea, cordialitatea superioara a unui actor cu care se poate lucra profitabil. Si \u00eenseamna, de asemenea, ca Victor Rebengiuc nu vrea si nu poate sa \u00eencremeneasca \u00eentr-o reusita datata, de generatie. Nu e “saizecist”, “optzecist” sau “nouazecist”. E bun. E foarte bun. Cu oameni ca el, cultura trece dincolo de clasamente belferesti si dincolo de calendare. (Andrei Plesu – in Dilema Nr. 33\/2004)<\/i><\/font><\/p>\n @<\/p>\n Evenimentul zilei<\/a>, 14 ianuarie 2007 – un articol semnat de Simona Chitan:<\/em><\/p>\n Momentele bune de coregrafie, semnate de Razvan Mazilu, sau scenografia impresionanta a lui Dragos Buhagiar sunt inecate intr-o adaptare contemporana a textului lui Moliere cu multe momente in care predomina gagurile de prost-gust. <\/span>Paradoxul este ca acest spectacol umple pana la refuz cu spectatori Sala Mare a Teatrului National. Se pare ca nici glumitele nesarate, nici interpretarea cabotina a unor mari actori, printre care Maia Morgenstern sau Claudiu Bleont, nu strivesc fascinatia fata de aparentele stralucitoare, lipsite insa de fond sau de mesaj real. (Cititi articolul<\/a>)<\/p>\n