© G.C. – Articolul a fost preluat de pe pagina de internet Geko’s Blog, cu acordul autorului.  

O cunoasteti pe Capra Urbană? Poate ca nu stiati ca asa o cheama, dar mai mult
ca sigur ca o cunoasteti.

E vorba despre grupurile de “colindatori” (cu toate ghilimelele cu putinta) care se plimba printre blocuri, bat cu furie in tobe si isi scuipa plamânii in fluiere, cu ochii pe la geamuri, doar-doar le-o da si lor careva de-o votca mica.

Societatea moderna si civilizatia urbana si-au lasat mâzga si clisa de pe talpa bocancilor pâna si pe colindele de sarbatori. Unde sunt copiii imbracati frumos in hainele cele bune, spalati si pieptanati si cu nasurile inrosite de frig, care-ti bateau la usa ca sa-ti faca o urare cântata, cu ochii in patru dupa colaci, cozonaci, ciocolata si alte dulciuri?

Pai unde sa fie?

Au fost imbrânciti spre baza piramidei trofice urbane de catre o specie superioara exclusiv fizic: barbati maturi, intre 20 si 35 de ani, al caror unic interes e banu’ de-o votca. Si pentru asta sunt dispusi sa faca, sub firava acoperire a colindului de Craciun, oricât de mult zgomot, in speranta ca le-o arunca vreunul o bancnota, macar ca să-i faca sa plece mai repede pe aleea urmatoare.

Poate ca sunt eu demodat si nu mai inteleg noul, dar un colind zic eu ca ar trebui sa fie o urare cântata, placuta urechii, asa ca in definitia de dictionar, nu o agresiune auditiva cu tobe, fluiere SI ATÂT, care te trezeste in spaime, spume si sudori intr-o linistită dimineata de mijloc de decembrie. (Cititi aici textul original cu diacritice)

© G.C. – Articolul a fost preluat de pe pagina de internet Geko’s Blog, cu acordul autorului.