Posts Tagged ‘recenzie’

Dacă aş fi un serios adept al metempsihozei, cu siguranţă aş băga mâna în foc că o simpatică Madame Simone Antonesco, contemporană cu Eminescu, s-a reincarnat după un secol în Simona Antonescu de astăzi, doamna care suferă de dorul României de altădată şi brodează, cu mult har, poveşti adevărate care înlesnesc tuturor fiilor risipitori o foarte credibilă reîntoarcere acasă.

FotografulCRÎn altă ordine de idei, încă nu m-am lămurit dacă doamna Simona Antonescu este mai întâi scriitor şi abia apoi artist plastic sau viceversa: “Tabloul” Bucureştiului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea transmite o valoroasă imagine de puritate sufletească, zugrăvită în culori senine şi simple. Literatoarea noastră, aidoma maestrului Nicolae Grigorescu (care are locul său bine definit în naraţiune), îşi propune să ocrotească această imagine astfel încât să nu fie asasinată de vreo vitregie a timpului.

Despre ţările române în secolele tulburi şi începuturile României moderne au scris, de la Nicolae Iorga încoace, mulţi şi distinşi istorici; din punctul meu de vedere, cel al cititorului de pe stradă, e de preferat o perspectivă prietenoasă, o aşa-zisă “istorie mică”, mai puţin ştiinţifică, neîncorsetată în date, surse şi fapte majore. Evocarea cotidianului prin faptul divers, surprins pe plăcile de cristal prin obiectivul aparatului de fotografiat de care Franz Mayer este atât de mândru şi ataşat, este mai vie şi te ajută să percepi acea epocă într-o culoare şi o lumină mult mai umane.

Fotograful Curţii Regale este o carte de istorie oarecum romanţată a admirabilului început de împrospătare a atmosferei, într-o perioadă când încă puteai simţi prin Bucureşti aromele orientale ale precursorilor bizantini. În ciuda criticilor, perioada de aproape o jumătate de veac în care Carol I a fost domnitor şi apoi regele României a însemnat enorm pentru includerea ţării în Europa modernă. Atât monarhul, cât şi Regina Elisabeta, provenind din familii germane cu vechi tradiţii, au reuşit să pună România pe propriile-i picioare printr-o muncă perseverentă, dovedind obiectivitate în acţiuni, dar şi infinită răbdare şi multă înţelepciune. Continuare »

Tags: , , , ,

«DEDICADO A LOS FUMADORES DE ESTE MUNDO… Y DEL OTRO» ~ Vicente Amiel

A 10-a etapă: Spania în continuare. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1) şi Spania (2).

Aveam totul pregătit pentru a părăsi Europa şi a ne îndrepta spre noua destinaţie, aleasă undeva prin America Latină, când a apărut Neprevăzutul. Precum buturuga proverbială, o carte mică a răsturnat planul mare! O carte mică la propriu – 125×195 mm, 178 de pagini – m-a făcut să propun încă o săptămână pe aceste meleaguri. După cum aţi remarcat deja, nu este vorba de vreo carte a lui Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega!

To smoke or not to smoke – that is the question! (cam despre asta ar fi vorba!)
«DEDICATĂ FUMĂTORILOR DIN LUMEA ASTA… ŞI DIN CEALALTĂ»

FUMAR PUEDE NO MATAR, de Vicente AmielNu vă ofer aici o recenzie şi nici măcar o prezentare de tip “Zia®ul de la 5”; după cum v-am spus şi în alte împrejurări, atunci când vine vorba despre fumat nu încerc să conving pe nimeni de nimic: nici să renunţe, nici să dobândească acest obicei nociv. Dar nu mă pot abţine de la a milita pentru dreptul la libertatea de a opta singur, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a deranja pe nimeni. Cel puţin deocamdată, senzaţia mea este că legea este “mai egală” pentru unii, împingându-i pe ceilalţi tot mai mult înspre marginea societăţii.
De aceea consider că această carte, scrisă cu un umor desăvârşit, merită să fie citită şi de fumători, dar şi de cei mai aprigi antifumători. Numai înţelegându-ne, respectându-ne şi suportându-ne reciproc putem trăi în deplină armonie. Continuare »

Tags: , , , , , ,

3
Feb

Mă dau (şi eu) mare

   Posted by: Dan    in Carti sub lupa, Scripta Manent

Motivul: mi-a apărut pe bookblog.ro cea de-a doua recenzie, Despre urât şi alţi demoni. Reflecţii şi exclamaţii »»»»» Prima recenzie publicată, aici: La Sombra del Viento

Despre urât şi alţi demoni

February 1st, 2010 | Scrie pe bookblog | Print This Post

 
recenzie

Autor: Horia Pătraşcu
Rating: recenzie - carti
Editura Fundaţiei Axis
Anul apariţiei: 2005
174 pagini
ISBN: 973-7742-21-4

 

Argument pro:
“Suntem şi în carte, şi în afara cărţii. Suntem de două ori în afara coperţilor cărţii: ca autori şi ca cititori, şi de două ori în interiorul lor: ca simple personaje şi ca personaje care scriu şi citesc propria lor carte.” ~ Horia Pătraşcu, Viaţa mea e un roman

1.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi s-a întâmplat, de câteva ori în viaţă, un fapt straniu, rămas inexplicabil până în zilele noastre: când am ajuns la ultimul semn de punctuaţie, cel care marchează finalul cărţii, am simţit imboldul de a o lua de la capăt, de a relua lectura abia încheiată.
[ Mai departe… ]

Tags: ,

Despre urât şi alţi demoni. Reflecţii şi exclamaţiiTânăr lector universitar, deja doctor în filosofie, Horia Pătraşcu scrie cu o uşurinţă şi o onestitate debordante; ne încredinţează, necenzurate, şi cele mai intime frământări sufleteşti ale sale – mie personal îmi inspiră mai curând o sinceritate asumată decât o dorinţă de a epata cu orice preţ. Gândurile sunt “plantate” aparent haotic, poţi începe lectura de la orice pagină şi apoi să o continui într-o direcţie ori în cealaltă: «O scriere plină doar de exclamaţii, produsă de o înţelepciune a vociferării…»

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi s-a întâmplat, de câteva ori în viaţă, un fapt straniu, rămas inexplicabil până în zilele noastre: când am ajuns la ultimul semn de punctuaţie, cel care marchează finalul cărţii, am simţit imboldul de a o lua de la capăt, de a relua lectura abia încheiată. Nu este cazul acum, după ce am citit cartea domnului Horia Pătraşcu, Despre urât şi alţi demoni. Reflecţii şi exclamaţii. Probabil şi datorită faptului că nu a fost o lectură propriu-zisă, ci mai mult un fel de cercetare amănunţită a scriiturii; poate şi pentru motivul că am fost captivat de la prima propoziţie: «Gândul este mai real decât faptul.» Deşi nu s-a repetat fenomenul cu reluarea imediată a lecturii, de această dată am simţit un alt imbold: să scriu despre ea! Nu pre- ori postfaţă, nu recenzie, nu analiză, şi nici comentarii sau aprecieri. Pur şi simplu să scriu Despre. Continuare »

Tags: ,

Cititorii fideli vor fi surprinsi sa constate ca reiau astazi un subiect tratat in urma cu aproape patru luni: Carlos Ruiz Zafón si cartea sa de mare succes «La Sombra del Viento». Am cel putin doua motive sa o fac:
1) pe 25 septembrie se implinesc 45 de ani de la nasterea autorului
si
2) am aflat din surse oficiale ca a fost depasit numarul de 15 milioane de exemplare vandute in intreaga lume, «La Sombra del Viento» devenind astfel cel mai mare succes editorial spaniol, cea mai bine vanduta carte de la «El ingenioso hidalgo Don Quijote de La Mancha» incoace. Va recomand cu toata caldura: «La Sombra del Viento» sau «Umbra vintului»

[ Sursa foto: Galeria publică brasikurtz/Alg# ]

Recenzia unei carti necitite inca
Titlul de mai sus pare sa nesocoteasca legile elementare ale bunului-simt, dar nu e chiar asa.
Ingaduiti-mi sa ma explic: nu am reusit, inca, sa obtin si sa citesc traducerea in limba româna a cartii lui Carlos Ruiz Zafón aparuta la Polirom in 2005. In schimb am, si deja recitesc cu mare placere, o re-re-re-editare “La Sombra del Viento” in limba spaniola, Editorial Planeta din 2008.

Din respect pentru cei care nu au citit-o deocamdata sau cei care planuiesc sa o faca in viitorul apropiat, nu intentionez sa dezvalui nimic din poveste; odata pentru ca ar fi nedrept si apoi le-as strica bucuria descoperirii. (Ar fi similar cu intratul ziua-n amiaza mare intr-o gradinita doar pentru a-i anunta pe copii ca Mos Craciun nu exista!) Continuare »

Tags: ,

21
May

Fantomele

   Posted by: Dan    in Carti sub lupa

Autor: Henrik Ibsen
Rating bookblog.ro: Henrik Ibsen - Fantomele rating - recenzii carti
Editura: Aldo Press
Sursa: Bookblog.ro
Recenzie: Anca Cristina

Henrik Ibsen - Fantomele - recenzieIn caz ca nu stiati, Fantomele e o piesa de teatru in trei acte. Da, intr-adevar, e destul de greu sa citesti o piesa de teatru, dar asta nu e un motiv sa va opriti din citit – recenzia sau cartea. Pentru ca Ibsen este, dupa cum am invatat unii din noi din comentariile de Bac, fondatorul teatrului de idei, reprezentat cu succes la noi de Camil Petrescu – parere personala, desi cartile de romana erau de acord cu mine. Acest gen de dramaturgie mi se pare insa cel mai aproape de literatura si cel mai dificil de pus in scena. Pentru ca vorbeste in primul rand de principii, idei – bineinteles, moralitate, sentimente si nu are ca scop nici sa te faca sa razi, nici sa te faca sa plangi. Iar pentru a-ti da de gandit e cel mai simplu sa citesti cartea, nu sa o vezi transpusa pe o scena.

Probabil, ca spectatori, multi ar categorisi Fantomele ca teatru absurd – asa mi-a parut si mie, pe masura ce citeam si imi imaginam pesonajele pe o scena. Acestea sunt insa oameni, in cel mai pregnant si deranjant sens al cuvantului. Sunt “bantuiti” de frici, de prejudecati, de stereotipuri si de greselile care nu le apartin, dar ii afecteaza. Pastorul, mama, fiul, servitoarea si dulgherul, tatal ei, se intrepatrund pierzandu-si conturul, se zbuciuma, se indoiesc si descopera in final ca sunt toti irevocabil legati de trecut, de actiunile unui om care nu a fost niciodata ceea ce parea a fi pentru societate.

Reguli morale valabile si azi, ca si acum un secol, sunt strigate ca un ecou de departe prin intermediul pastorului si sunt ridicate la rangul de lege. Acelasi judecator suprem mascheaza insa greselile, crede cu naivitate in linguseli si minciuni si prefera viata searbada si chinuita in detrimentul unei fericiri izvorate din sinceritate, dar considerata imorala. (Cititi recenzia)

(Fragmentul a fost preluat de pe bookblog.ro, cu acordul administratorului. Cititi si alte recenzii ale autoarei Anca Cristina.)

Tags: ,