« Morţii lipsesc de la un timp dintre noi… » ~ Toma Caragiu, “Poeme şi alte confesiuni”

Chiar dacă astăzi e vineri, vă reamintesc că în fiecare joi scriu că “Nu există poezie bună şi poezie proastă; doar că unele versuri rezonează în mai multe minţi/suflete, altele în mai puţine.” Apoi vă propun câte un nou subiect şi vă invit să adăugaţi alegerii mele şi alte versuri, pe aceeaşi temă. Laitmotivul zilei este însuşi autorul poemului propus astăzi, într-o zi de 4 martie: TOMA CARAGIU.

1977-2011: 34 de ani! Când or fi trecut? Unde au plecat? De ce trebuia să se întâmple? De ce tocmai nouă? De ce tocmai el? În schimb, nu m-am întrebat niciodată cum ar fi arătat anii ‘990 cu Toma Caragiu, dacă nu s-ar fi stins din viaţă prematur şi nici cum ar fi fost aceşti primi ani din Mileniul III daca ar mai fi trăit. Sunt sigur că (şi unii şi ceilalţi) ar fi fost la fel. Prefer să-mi amintesc cu drag şi cu pioşenie de tot ceea ce a făcut: pentru teatru, pentru cinematografia românească, pentru TVR, pentru noi toţi; pentru că şi el a făcut-o cu drag şi pioşenie…
(Imaginea alăturată: ©2009~Bogdan Calciu, v. Portofoliul)

Pentru astăzi nu m-am pregătit să vorbesc nici despre Omul cu şopârla ori despre Mefisto, balet, alpinism, cimpoaie, brazi, călătorii muzicale, telefoane discrete, Moş Gerilă, elefanţi şi vrăbiuţe şi nici măcar despre Caratase (Actorul şi sălbaticii). Pur şi simplu am ales un poem de o frumuseţe extraordinară, scris cândva intre 1971 si 1973 de veşnic îndrăgostitul Tomiţă: Continuare »

« N-am să înţeleg niciodată de ce sunt sacrificate – pe altarul unor idei în principiu nobile – suflete nevinovate… »

«Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri.» ~ Henryk Sienkiewicz

Programat:
“Daca vedeti pe cineva destept, imbracat cuviincios si care vorbeste corect ruseste – impuscati-l pe loc, pentru ca nu-i de-al nostru.” ~ V.I. Lenin

Intr-adevar, frumoasa invatatura!
Imi aminteste intrucatva de multumirile “pentru tot ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica!” adresate minerilor care au sapat galerii prin studentii si golanii cu ochelari din Bucuresti in iunie 1990. Continuare »