« Los escritores hacen la literatura nacional y los traductores hacen la literatura universal. (Scriitorii fac literatura naţională, iar traducătorii fac literatura universală.) » ~ José Saramago

Inspirat de o întrebare a lui LePetitPrince şi de un foarte scurt dialog, v. aici, m-am hotărât să scriu câteva considerente personale pe această temă atât de dragă mie. Cum ştiu că printre cititori se află şi câţiva traducători foarte buni şi cu multă experienţă (chiar dacă nu neapărat în poezie), aştept cu interes comentariile, sfaturile şi sugestiile lor tehnice. Nu în ultimul rând, mă interesează şi părerea cititorilor care, cu siguranţă, s-au confruntat de-a lungul vremii cu traduceri imbecile sau, dimpotrivă, cu unele de-a dreptul excepţionale. Dar iată-mi opiniile:

Dacă doreşti ca rezultatul muncii tale să fie cât mai apropiat de intenţia autorului tradus, ar trebui parcurşi câţiva paşi (minimi) obligatorii: Continuare »

23 aprilie: O reparatie mai mult decat necesara!

Chiar daca am depasit deja cu cateva zile jumatatea lunii septembrie, se cuvine sa facem o reparatie mai mult decat necesara: nu trebuie sa uitam ca 23 aprilie, pe langa deja ilustrele semnificatii pe care le omagiem cu totii (Sf. Gheorghe, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Ziua fortelor [armate] terestre, Ziua [UNESCO] a cartii si a copyright-ului si multe altele, nationale ori universale) mai inseamna ceva foarte important – Ziua Bibliotecarului Român, un eveniment pe care il trecem cu vederea prea usor. Continuare »

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 288:
un articol semnat de Andrei PLESU

Şi scrisul, şi cititul sînt ocupaţiuni solitare. Scrisul implică, totuşi, un orizont de dialog, o sumă, potenţial infinită, de interlocutori. Cititul rămîne, dimpotrivă, în spaţiul privat. Dacă nu devine o profesiune (cazul istoricilor şi criticilor literari), el nu e decît întîlnirea discretă dintre cititor şi textul citit, respectiv dintre cititor şi el însuşi. Evoluţia mentalităţilor, cultura blogului şi a forumului sau un anumit mod de a te raporta nevrotic la propria singurătate au creat însă o specie nouă: cititorul ofensiv, lacom de comunicare, grăbit să iasă, arţăgos, pe scenă. (Cititi articolul)

Noii deputati europeni, alesi in luna iunie pentru cinci ani, se vor reuni pentru prima data in plen la Strasbourg in perioada 14 – 16 iulie. Ordinea de zi este deja incarcata:

Banii, energia, mobilitatea, hrana, sanatatea, munca, familia, comunicatiile, vecinii — doar cateva dintre principalele teme (unele ramase din mandatul trecut, altele complet noi) de pe agenda Parlamentului European. Continuare »

Nu suntem un popor de hoţi, de ţaţe şi de proşti. Cred că a sosit timpul ca societatea românească să-şi reseteze agenda şi să-şi mobilizeze voinţa de a respinge „situaţia“ pe care mainstream-ul mediatic ne-o prezintă ca oglindă strâmbă şi, mai ales, ca fatalitate.

Fragmentul a fost preluat din Cotidianul de joi 25 iunie:
un articol semnat de dl. Ambasador Teodor BACONSKY

Cum e posibil ca o imagine să fie confundată cu adevărul însuşi al lucrurilor?
Nimic mai simplu. Dacă în locul adevărului ţi se prezintă o mie de minciuni, reluate obsedant, sfârşeşti prin a crede orice. Cunoaşteţi proverbul: „Când doi îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă“…
Principiul intoxicării mediatice funcţionează similar: dacă toate televiziunile spun ceva, afirmaţia devine mai întâi verosimilă, apoi convingătoare şi, pe urmă, incontestabilă. (Cititi articolul)

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 277:
un articol semnat de Andrei PLESU

Pentru majoritatea, nu există fotografii… Şi nici proteste radicale la scară mondială, cu demonizarea făptaşilor. Dar a încerca să „clasifici“ răul, să vorbeşti de gradele lui, de un rău imprescriptibil şi de un rău scuzabil, dacă nu chiar legitim e, pînă la urmă, a te înscrie în cataloagele lui. Nu există ură dreaptă şi nu există răzbunare justă. E concluzia colonelului Steven Kleinman, care, martor al unor scene de tortură în Irak, a putut spune: „Oricît ţi-ai dori răzbunarea, trebuie să ai integritatea de a spune nu“. Colonelul Kleinman a fost, în consecinţă, evacuat din Bagdad. (Cititi articolul)

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 275:
un articol semnat de Andrei PLESU

Despre criza învăţămîntului şi despre consecinţele acestei crize asupra educaţiei se vorbeşte peste tot în lume. Criză avem şi noi, cu singura deosebire că, la noi, ea nu e subiect de dezbatere publică. În cel mai bun caz, vorbim despre precarităţile materiale ale „sistemului“: salarii mici, infrastructură şubredă. Din cînd în cînd, se pomeneşte cîte ceva şi despre calificarea tot mai discutabilă a profesorilor sau despre diminuarea autorităţii lor asupra unor elevi tot mai „emancipaţi“. Dar problemele de fond, consecinţele imensei rupturi dintre exigenţele lumii de azi şi educaţia de tip tradiţional, reconfigurarea „modelelor“, redefinirea şi redistribuirea valorilor pe care vrem să le asumăm de-aici înainte rămîn, pentru ambianţa autohtonă, teme marginale, futilităţi. (Cititi articolul)

“The darkest thing about Africa has always been our ignorance of it.” ~ George Kimble

Cred sincer ca viitorul — nu foarte indepartat — apartine Africii. Cât mai curând, tot mai multe minti se vor lumina si tot mai multe perechi de ochi vor fi indreptate inspre continentul numit (intr-un mod necuviincios, consider eu) negru. Aceasta mutare masiva a interesului nu trebuie sa aiba in vedere bogatia insuficient explorata de resurse minerale si materii prime naturale, ori mâna de lucru foarte ieftina si imensitatea unei virtuale piete de desfacere pentru produsele occidentale. Continentul african, al doilea ca marime dupa Asia, are de oferit mult mai multe valori. Daca am pune pe o balanta imaginara ceea ce, de-a lungul istoriei, li s-a impus si mai ales ce li s-a luat cu forta pe de o parte si ce li s-a oferit pe de alta parte, daca numim “dezechilibru” ceea ce vedem este prea putin spus. Continuare »

“Poetry should help not only to refine the language of the time, but to prevent it from changing too rapidly.” ~ T.S. Eliot

Daca as avea posibilitatea sa o fac, m-as apuca de un proiect grandios de claustrare, urmata de eliminarea unor cuvinte irosite fara niciun dram de decenta cumpatare. S-au folosit o data, gata! Devin numai bune de lepadat la cosul de gunoi al vocabularului national. Continuare »

Uitati-va in oglinda, pe fereastra si in jurul dv, apoi raspundeti (cu maxima franchete) la câteva scurte intrebari:

0. Chiar credeti ca mai exista ceva 100%?
1. Politica: vreun politician 100% onest, interesat doar de binele celor care l-au votat?
2. Justitie: vreun reprezentant 100% “legat la ochi” si care sa incline “balanta” exclusiv in spiritul si litera legii?
3. Mass-media: vreun mijloc de comunicare 100% impartial, un ciobanesc adevarat care sa se ocupe numai de regruparea oilor ratacite de turma democratiei noastre originale?
4. Continuare »

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 199:
un articol semnat de Andrei PLESU

Toată lumea se plînge că talentele şi inteligenţele româneşti părăsesc ţara. E o temă naţională, sentimentală, electorală. O temă care provoacă suferinţă cronică. Ca tot ce mişcă în ziua de azi – fenomenul a căpătat şi un nume englezesc: brain-drain. Spui brain-drain şi produci, simultan, lacrimi şi panică. În ce mă priveşte, nu sînt foarte impresionat de acest tapaj. Mai întîi că e normal să pleci, cînd ţara nu te percepe şi nu te motivează în nici un fel. (Cititi articolul)

In cadrul sedintei comune a guvernelor de la Bucuresti si Budapesta, care s-a desfasurat ieri la Sibiu, s-a decis liberalizarea totala – de la 1 ianuarie 2008 – a pietei de munca maghiare pentru cetatenii români. Este doar unul dintre mai multe acorduri bilaterale care s-au semnat cu aceasta ocazie. Deci se poate ajunge la intelegere acolo unde exista bunavointa si, mai ales, daca nu consens, macar dialog constructiv.
Aici voiam, de fapt, sa ajung. Continuare »

Recomandare: Nu considerati titlul de mai sus un pleonasm; in acest caz nu este. E, intr-adevar, un fel de scarpinat pe de-a-ndoaselea, dar el exprima exact ceea ce cred eu in acest moment despre variantele de solutionare a crizei internationale in care (aproape singuri) ne-am vârât. Continuare »

40 i.Cr. ~ Ei se trag din Cezar si Antoniu.
105 d.Cr. ~ Noi ne tragem din Decebal si Traian.
2007 d.Cr. ~ Acum ne-o tragem reciproc: noi ii omorâm si ei ne expulzeaza.

Adica tot un fel de mamaligari, asta voiam sa spun. Singurul lor merit este acela ca s-au trezit dincolo de Axa lumii trasata de Churchill, Stalin si Roosevelt dupa terminarea razboiului. Ca in rest, romani, români, cam tot aia e. Nu vedeti ce ne diferentiaza? Un amarât de semn diacritic. Continuare »

Vesti proaste: femeia violata si agresata marti seara la Roma a murit. Ironia sortii face ca pe tuciuriul criminal sa-l cheme tocmai Romulus…
Ma intreb daca Italia ar fi luat aceleasi masuri dure, in regim de extrema urgenta, si in cazul in care alienatul monstru ar fi provenit nu din Avrig, ci din Bordeaux ori Copenhaga.  Continuare »

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 193: 
un articol semnat de Andrei PLESU

Românii cred despre ei că sînt un popor inteligent. Mai inteligent decît altele. Ştim cu toţii cît e de riscant să faci asemenea generalizări, cît e de greu să măsori inteligenţa şi cît de nătînge pot fi ierarhizările pe criterii etnice. Lucrurile sînt, oricum, mai complicate. Admiţînd că cineva e inteligent, trebuie să adăugăm deîndată că această înzestrare, luată în sine, nu e suficientă. Poţi să fii inteligent şi să nu ştii ce să faci cu inteligenţa ta, poţi să o foloseşti greşit, pe scurt, poţi fi inteligent într-o manieră prostească. Inteligent şi stupid. Să inventariem cîteva variante. Trei excese şi trei carenţe, deopotrivă păgubitoare. (Cititi articolul)

Daca mâine ar fi referendum pentru forma de guvernamânt a României, majoritatea zdrobitoare ar vota pentru republica (parlamentara, ori mai curând prezidentiala, asta-i alta poveste!). Ideea de monarhie a fost aproape complet discreditata in 45 de ani de falsificare a istoriei, dar si de catre aproape toti liderii post decembrie ’89.

Si atunci cum se poate explica apetenta majoritatii românilor (aparent republicani convinsi) pentru Rege? Continuare »

Ne balansam, intr-un echilibru instabil, pe canatul Europei. 

De o vreme incoace, la fiecare sase luni avem parte de câte un raport al politiei române care – cu mândrie patriotica – isi asuma scaderea infractionalitatii in tara. Surle, trâmbite si citari pe Ordin de zi… de doua ori pe an. Nu i-am auzit niciodata pe maimarii politiei nationale spunând, macar in treacat, ca scaderea criminalitatii in ultimii ani, in România, se poate explica si prin migrarea infractorilor, mai ales dupa 1 ianuarie 2007. Continuare »

Zilele trecute, presedintele tuturor (al adolescentilor si al octogenarilor, al saracilor si al oligarhilor buni, al hetero si al homo sexualilor, al urmaritilor si al urmaritorilor, al soferilor si al politistilor, al viilor si al mortilor, al – cu voia dv. ultimii pe lista – PDistilor) ne trimitea la munca, adica la produs, pentru propasirea natalitatii nationale.
Citeam undeva ca, in 2006, in România s-au nascut circa 220 de mii de persoane si au decedat vreo 260 de mii.
Incurajator, nu?
Ce ma enerveaza cel mai tare este faptul ca nu ne spune nimeni câti (din cei 260 de mii) au murit de batrânete, ori de vreo boala incurabila. Continuare »

Cred ca ar trebui inventate, si apoi instalate, aparate radar pentru mecanicii de locomotiva vitezomani. Care depaseste 30 km/h, haţ! Amenda. Mai ales la sfârsit de saptamâna si, mai ales, pe ruta Bucuresti Constanta (si retur).

Turbez ori de câte ori aud lamentarile administratorului cailor ferate care justifica intârzierile trenurilor prin furturile de cablu electric. Pornind de la prezumtia de prostie, purtatorul de vorbe al CFR ne spune senin ca n-au ce face, ca se fura, si – din motive de securitate a calatorilor – un tren care circula de la Bucuresti la Constanta (sau invers) parcurge distanta de 225 km in 8 ore.  Continuare »

Asa cum tot mai rare sunt buletinele de stiri din Italia fara informatii (predominant negative, din pacate) despre imigrantii români din peninsula, imi spunea cineva ca si in Ungaria stirile despre infractiuni comise de români sunt din ce in ce mai prezente. Mai ales cele rutiere, majoritatea cu urmari grave sau foarte grave. Continuare »

Citeam dimineata un articol pozitiv despre activitatea politistilor de frontiera, in care se scotea in evidenta efortul la care sunt supusi in aceste zile când milioane de români se intorc la locurile lor de munca din Europa adevarata.
Desi sunt gâlcevitor din fire, nu pot sa trec cu vederea faptul ca, intr-adevar, realitatile de la granita de vest a tarii s-au schimbat mult in bine, chiar si fata de acum 1-2 ani, nici nu aducem in discutie perioade mai indepartate. Am verificat pe propria-mi piele, la inceputul lunii, imbunatatirea serviciilor – si le confirm.

Singura mea nedumerire ramâne aceea privind vigilenta vajnicilor aparatori de fruntarii:
1. Cum au trecut de control cetatenii care, odata ajunsi la destinatie, ne fac de râsul curcilor si arunca o nemeritata anatema asupra celor corecti, care-si vad cinstit de treaba?!
2. Dintre milioanele care ies astazi (dupa o binemeritata vacanta pe plaiurile natale), câti oare se intorc la acele “locuri de munca” deloc ortodoxe, unde presteaza exclusiv indeletniciri infractionale!?

«El sueño de la razón produce monstruos», scria Goya din tara capsunilor aragoneze. Ma tem ca acelasi rezultat il poate produce si somnul vigilentei.

D.C.

Ziua, 4 august 2007:
un articol semnat de Constantin BALACEANU-STOLNICI

Multi s-au mirat ca in cursul sapaturilor pentru mormantul Patriarhului Teoctist s-a gasit un schelet. Se uita ca actuala biserica patriarhala a fost mult timp o necropola pentru marii boieri ai tarii. Sub dalele de astazi se afla zeci de morminte ascunse si a caror identitate a fost pierduta. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Ziua, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 180: 
un articol semnat de Andrei PLESU

(„Cum credeţi că va arăta România peste douăzeci de ani?“). Vom fi ceva mai bogaţi. Va fi mai cald. În rest, nimic esenţial. Dacă România de pe vremea lui Caragiale ne e încă atît de asemănătoare, nu văd de ce următorii douăzeci de ani ar schimba radical eterna şi fascinanta noastră fire. (Cititi articolul) 

Ziua, 25 iulie 2007:
un articol semnat de Constantin BALACEANU-STOLNICI

In ultima vreme, presa scrisa este invadata de seriale de pamflete agresive si impanate cu imagini si expresii vulgare care, prin repetarea aceleiasi teme (doar cu variatiuni), duc la saturare si efecte inverse, caci cei acuzati sunt perceputi ca victime. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Ziua, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Despre dezbaterea bloggeri si scriitori, organizata de Asociatia Consumatorilor de Media puteti citi la:

Jen, Andrei Rosca, Iulian, Cristian Greger

Informatie obtinuta prin amabilitatea

Ziua.RO, 19 iulie 2007:

Recomanda®ea de la 5: La judecata zilei; tableta zilnica semnata de Acad. Constantin BALACEANU-STOLNICI.

România libera, 12 iulie 2007:

— stire preluata de la Mediafax

Guvernatorul BNR a discutat cu premierul Calin Popescu Tariceanu in primul rand despre pericolul inflationist al cresterii accelerate a salariilor, Mugur Isarescu acceptand ca majorarea pensiilor va avea un impact nesemnificativ daca nu vor exista dezechilibre ale bugetelor. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul România libera, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 178: 

– Andrei PLESU

Am semnat un apel pentru o nouă Constituţie. Chestia asta cu apelurile nu-mi e prea simpatică. Dar am semnat, pentru că se întîmplă să cred sincer în proasta alcătuire a Constituţiei actuale. Această proastă alcătuire – potrivit căreia preşedintele are (prin modalitatea alegerii) o maximă legitimitate şi, în acelaşi timp, o severă restricţie de putere – explică, parţial, criza politică prin care am trecut şi trecem încă. Dacă vrem un preşedinte cu puteri limitate, trebuie să-i lăsăm Parlamentului misiunea alegerii lui (republică parlamentară). Dacă însă vrem ca poporul să-şi aleagă preşedintele, atunci vom avea o republică prezidenţială, cu Constituţia aferentă. În ce mă priveşte, nu înclin spre una mai mult decît spre cealaltă. Există, în lumea largă, şi democraţii cu accent prezidenţial (Franţa), şi democraţii cu accent parlamentar (Germania). Există chiar şi democraţii de tipul monarhiei constituţionale. Cine alege între toate aceste variante? Într-o primă instanţă – politicienii ţării, iar în ultimă instanţă – naţiunea, prin referendum. (Cititi articolul)

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 175: 

– Andrei PLESU

Călătorie versus sedentarism. Cine are orgoliul de a nu se repeta, cine se simte ofensat de convenţii şi stereotipii simte mereu nevoia irepresibilă de a pleca. Nu te poţi dărui decît o singură dată. Apoi, te repeţi. E preferabil, de aceea, ca după dăruirea dintîi, cea adevărată, să schimbi locul şi oamenii. Călătorul par excellence este Don Juan. Nimic mai deprimant, mai dezamăgitor, mai nefiresc, decît să ţi-l închipui pe Don Juan în ipostaza soţului „aşezat“, copleşit de ticurile cotidiene ale conjugalităţii. Don Juan în papuci! Interzicînd, sau îngreunînd, călătoriile, comunismul se apără de dimensiunea donjuanescă a omului: înlocuieşte infidelitatea fertilă, patosul noutăţii, cu fidelitatea impusă a unor personaje statistice. Spiritul ascetic al comunismului – o imitaţie satanică a ascezei monahale, care e, de fapt, apogeul călătoriei, saltul dincolo de lume, evadarea în sus. Monahul e liber, în numele credinţei, de toate fidelităţile: un Don Juan destrămat de extaz. (Cititi articolul)