« Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere, să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună. » ~ Ion Luca Caragiale

La mulţi ani, România!
Nu intenţionez să scriu mult despre importanţa acestei zile; motivul este unul foarte simplu: pentru fiecare din noi, România înseamnă altceva. Eminescu a perceput-o în felul lui, Brâncuşi a modelat-o într-un fel, Enescu a cântat-o altfel, omul din limuzină o vede într-un anumit chip, iar cel din tramvai taman viceversa!

E ca o lecţie de patriotism invers: ea, România, ţine la noi şi ne acceptă aşa cum suntem: buni sau răi, urâţi ori frumoşi, bogaţi şi săraci, graşi sau slabi, culţi ori troglodiţi, tineri şi bătrâni, aproape sau departe, sfinţi ori diavoli şi lista poate să continue încă 13 pagini cel puţin. Cuvintele sunt de prisos, mai ales atunci când avem la îndemână o ilustraţie muzicală de mare excepţie şi profundă simţire românească:

	George Enescu – Romanian Rhapsody #2 .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Volens nolens am ridicat o mare minge la fileu.
Apelez din nou la bunăvoinţa, inspiraţia şi răbdarea dv. pentru a completa lista de mai jos, la secţiunea de comentarii, cu alte motive (orice vă este drag şi la îndemână) pentru care ne putem mândri că România ne acceptă aşa cum suntem. La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi!

Programat:
«Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.» ~ Ion Luca Caragiale

Pe aripile Literaturii Universale: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1), Spania (2), Spania (3), Brazilia, Columbia şi ROMÂNIA. Continuare »

Am apreciat întotdeauna că este o dovadă de bun-simţ şi, de ce nu, chiar una de patriotism să te exprimi impecabil în limba maternă. Corectitudinea, dar şi eleganţa propriului limbaj sunt preferabile formulărilor emfatice care, de la Nae Caţavencu încoace, ne agresează nemilos retina ori timpanul.

Vă las să preţuiţi singuri oportunitatea noii iniţiative a entuziastei echipe de la bookblog.ro:

“Tuturor ni se întâmplă să mai facem câte o mică greşeală gramaticală. Nu e un capăt de ţară, cât timp e din neatenţie sau dacă învăţăm să nu o repetăm. Iar pentru cei din urmă, care vor să înveţe, ne-am gândit la un instrument de ajutor: un widget cu regulile de gramatică cel mai frecvent încălcate, pe care îl găsiţi în sidebar şi care arată aşa: Continuare »

«De două mii de ani acest pământ // din trupurile noastre face parte.» ~ “Un pământ numit România”, Nichita Stănescu

Calatorie muzicala: China — Grecia — Peru — Scotia — Cambodgia — Serbia — Brazilia — Spania — Congo — Ungaria — Kârgâzstan — Austria — ROMÂNIA

Ultima statie: România. Peronul pe partea dreapta.
Dupa ce v-am plimbat prin Europa si in afara ei timp de trei luni fara o zi, va debarc teferi si nevatamati in fata casei. Chiar daca, poate, nu am ales intotdeauna cele mai reprezentative exemple de folclor muzical autentic, sper ca lunga noastra peregrinare v-a facut placere si ca v-a deschis apetitul pentru a calatori si singuri pe mult mai multe meridiane (cu gandul mereu, cu fapta cand se poate). Chiar daca am mai spus-o, repet intotdeauna cu placere: cand vine ziua sa plecam pe lumea cealalta nu luam cu noi nici case, nici masini sau terenuri ori kilograme de aur si nici cardurile bancare. Dar vom lua toate faptele bune, vorbele frumoase pe care le-am rostit vreodata si, nu in ultimul rand, toate minunatiile create de natura ori de mana omului pe care le-am vazut si le-am intalnit pe lumea asta. (Foto: ©geology.com)

România: nu am de gand sa scriu nimic despre aceasta ultima “statie” a calatoriei noastre; motivul este simplu: pentru fiecare din noi, România inseamna altceva. Eminescu a perceput-o in felul lui, Brâncusi a modelat-o intr-un fel, Enescu a cantat-o altfel, omul din limuzina o vede intr-un anumit chip, iar cel din tramvai taman viceversa! E ca o lectie de patriotism invers: ea, România, tine la noi si ne accepta asa cum suntem: buni sau rai, urâti ori frumosi, bogati si saraci, grasi sau slabi, culti ori trogloditi, tineri si batrani, aproape sau departe, sfinti ori diavoli si lista poate sa continue inca 13 pagini cel putin. Cuvintele sunt de prisos, mai ales atunci cand avem la indemana o ilustratie muzica de mare exceptie si profunda simtire româneasca:

	Brahms, Joachim, Dvorak, and others – George Enescu- Romanian rhapsody no. 1 .mp3
	Found at bee mp3 search engine

Continuare »