«CLEOPATRA: See where he is, who’s with him, what he does. I did not send you. If you find him sad, say I am dancing; if in mirth, report that I am sudden sick. Quick, and return.» ~ William Shakespeare, Antony and Cleopatra, 1603-1607

Incredibile, încâlcite şi de nepătruns rămân misterele lumii antice, din India până la Roma şi din Britannia până în Sumer.

Legenda spune că la construcţia fortului Jiayuguan din Marele Zid Chinezesc, arhitectul Yi Kaizhan a comandat pentru construcţie 99.999 de cărămizi. Fiind luat în derâdere de către autorităţi, a mai comandat o bucată. Aceasta din urmă stă şi în ziua de azi, în plus, pe bordura porţii Xiwong. În Mileniul III, chiar dacă apelăm la ajutorul calculatoarelor, ne este greu să facem calcule atât exacte.

Din China până în Egipt, cu gândul ajungi într-o clipită.
Întrebarea zilei: ştiţi când a fost “redactat” primul Cod (diplomatic) de protocol, care, în bună măsură, este respectat şi astăzi?

« An orange on the table, your dress on the rug, and you in my bed, sweet present of the present, cool of night, warmth of my life. » ~ Jacques Prevert

În urmă cu 84 de ani, modelul Asunción Boué îi poza pentru a treia oară lui Julio Romero de Torres, cel mai îndrăgit pictor cordobez al momentului.
Imaginea tinerei ţărănci bulversează prin frumuseţea şi naturaleţea care exală un erotism îmbătător.
(Clic pe tablou pentru un tur virtual prin muzeul “Julio Romero de Torres”.)

Întrebarea zilei:
Câte portocale vedeţi în imagine?

« Un pas mic pentru om, dar mare pentru Zia®ul meu online: această încercare timidă înspre ideea marelui proiect de a crea, într-o bună zi, o ediţie bilingvă…
—————————————————–
That’s one small step for man, one giant leap for my online NewsPape®: I mean this modest attempt to turn the idea of a bilingual edition into reality, someday… »

«Televiziunea este o pubelă de lux.» ~ Salvador Dali

În urmă cu câţiva ani, Sveriges regering a impus o interzicere totală a reclamelor adresate copiilor mai mici de doisprezece ani. Sesizată imediat de cei foarte interesaţi de această restricţie, Curtea Europeană a decis că guvernul de la Stockholm nu poate impune conţinutul programelor vizibile în Suedia, dar transmise din afara ţării, aşa că în acest moment interdicţia afectează numai programele difuzate de staţiile suedeze.
De unde a pornit ştim cu toţii; către ce se îndreaptă, putem intui.

Întrebarea zilei:
Ce este televiziunea astăzi: mai curând matrapazlâc, artă, drog sau necesitate?

«Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale. Viaţa-i vis.» ~ Mihai Eminescu, “Geniu pustiu”

Chiar nu mă interesează ce spun detractorii săi, iar pe critici îi citesc, dar nu-mi vor schimba părerea; pentru mine, Salvador Dali rămâne un mare şi incontestabil Talent. Pustiu sau nu (de gustibus), geniul său este, categoric, unul extrem de palpabil.

“Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia.”

Un Dadaism dus la extrem: deformările uneori hidoase, hipertrofiile patologice, distorsiunile aproape schizofrenice, o “realitate” ilogică, la limita superioară a atrocităţii, imaginaţia maladivă şi intervenţia brutală se dovedesc de bun augur pentru Salvador.

Excelent desenator, un răzvrătit excentric, ne place – ori nu – să admitem, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai suprarealismului. Nu spun că este cel mai important, dar cel mai vizibil – cu siguranţă. Mai bine las realitatea să vorbească de la sine:

1. Aruncaţi o privire prin muzeul din Figueres.
2. Clic pe imaginea alăturată pentru a urmări un excelent montaj:
o succesiune cronologică a picturilor Maestrului realizată de ALFredo in 2007.
Coloana sonoră: “Eugenio Salvador Dali” Grupo Mecano.

Întrebarea zilei: mai degrabă geniu, mit* sau paranoia?
*mit, aici inclusiv cu înţelesul de “produs de marketing”

ADDENDA: Iniţial mi-am propus să ilustrez fiecare comentariu cu câte un tablou semnat Dali, apoi m-am răzgândit. Voi pune citate.

Reluare:
«În arenă nu încap scuze şi justificări. Învinşii nu împart înfrângerea cu nimeni. Compasiunea există doar pentru toreadorii morţi. Arena a rămas unicul loc în care scenariul luptei dintre inteligenţă şi bestie se mai joacă în forma lui pură. În ultimă instanţă, scopul coridelor e o declaraţie de dragoste.» ~ Octavian Paler, “Viaţa ca o coridă” Continuare »

În direct:
«Călătorie fantastică a unei nave spaţiale prin cosmos. „Zeii” ne vizitează. Urme ce nu se şterg.» ~ Erich von Däniken, “Amintiri despre viitor”, titlul capitolului 2

Am decis să intervin cu o ediţie specială din Salamanca (Spania) ca să vă arăt ce am descoperit pe zidul catedralei din localitate (fondată în anul 1334, dar reconstruită aproape din temelii între 1513 şi 1733): clic pe imaginea de mai jos pentru a vedea misteriosul detaliu fotografiat pe faţadă.
Ce părere aveţi, îi daţi dreptate lui Herr von Däniken?! Revin mâine cu mai multe informaţii.

(Foto: ©2010 D.C. ~ “Mysterium”)

«Acum nu mai am nicio îndoială: oamenilor le plac conspiraţiile.» ~ Dan Brown

Cartea despre Robert Langdon şi Sophie Neveu, ne place sau nu să recunoaştem, s-a vândut – în şapte ani şi jumătate de viaţă – în aproape 90 de milioane de exemplare tipărite în 150 de ţări. Mult prea multe! vor exclama contestatarii, în timp ce simpatizanţilor li se va părea că este ceva firesc. Continuare »

“Ars longa, vita brevis.” ~ Hipocrat

Că un bun biograf trebuie să fie el însuşi un scriitor talentat, nu încape în discuţie. Nu recomandăm reţete: cât reprezintă compilaţie şi cât este contribuţie proprie, depinde de mai mulţi factori; există biografi “regizori” – care montează totul din umbră, iar alţii de tipul “regizor-actor” – care ies în lumina reflectoarelor alături de protagonist. Pagini scrise cu har, ori numai liste cu fapte şi date contabilizate, acesta e deja alt subiect. O categorie aparte (şi, dintotdeauna foarte sensibilă) de astfel de expuneri este reprezentată de Biografiile unor personalităţi aflate încă în viaţă.

Întrebările zilei:
Care este persoana marcantă (din orice domeniu şi care trăieşte oriunde pe planetă) despre care credeţi că v-ar face plăcere să scrieţi; şi cât de obiectivă poate să fie o biografie scrisă în timpul vieţii protagonistului?

Imagine: Hipocrat, părintele Medicinei.
De ce el? Ca să nu se supere niciun biograf…

«Cu cât mai înspăimântătoare devine lumea, cu atât mai abstractă devine arta.» ~ Wassily Kandinsky

Abstracţionismul, poate cel mai controversat curent în artele plastice, nu este altceva decât un limbaj convenţional, elaborat din forme, linii şi culori. Viabilitatea lui a fost verificată în timp, dovedindu-se mai trainic decât altele mai puţin litigioase.

Au fost definite mai multe tipuri de abstract: unul geometric şi altul expresionist, un abstract liric opus unuia cerebral; nu de puţine ori ni se propune doar o sugestie, suntem adesea invitaţi să ne eliberăm de dogme, să dăm frâu liber imaginaţiei şi să stabilim singuri legăturile dintre diversele reprezentări posibile.

Întrebarea zilei:
Artă, moft sau bazaconie?

1940 – 2010: La venerabila vârstă de 70 de ani, încă se ţine bine bătrânelu’!

Astăzi se împlinesc fix şapte decenii de când fraţii Richard şi Maurice McDonald au deschis primul lor restaurant în San Bernardino, California. Sunt convins că atunci, la inaugurare, cartofii aveau gust de cartofi adevăraţi, roşiile de roşii naturale, iar pâinea era dospită din grâu curat. Ce s-a mai întâmplat după dispariţia naturală a fondatorilor, Dumnezeu cu mila!

Întrebarea zilei:
Astăzi, în Mileniul III, sunteţi mai degrabă PRO sau CONTRA acestui tip de alimentaţie?

(Dacă nu ştiţi, întrebaţi medicul sau farmacistul.)

«Spune-mi ce manânci, ca sa-ti spun ce esti.» ~ Anthelme Brillat-Savarin

Cum adica, daca mie imi place sa manânc “Pulpo a la gallega” inseamna, fara doar si poate, ca sunt caracatita?!

Intrebarea zilei:
Ce se intâmpla daca persoanei fructifere din imagine, “imbracate” afrodiziac doar cu câteva felii sumare de maracuya si alte vreo trei banane la indemâna, i-ar fi venit – asa, brusc – ideea sa stranute? // Sursa foto //

(Daca nu stiti,
intrebati medicul sau farmacistul.)

«Istoria este o intrecere intre educatie si catastrofa.» ~ H.G.Wells

In fiecare an, pe la jumatatea lunii august, in plina Festa de Sant Magí, sau in septembrie de Santa Tecla Festival, tinerii se intrec in ridicarea unor piramide umane — Castele din oameni, cu mai multe sau mai putine “etaje”, dupa cum ii tin puterile sau dupa cat sunt de curajosi. Cateodata se mai intampla si accidente, din fericire nu foarte des, iar urmarile nu sunt din cele mai grave: se cade pe moale. Moalele capului.

Intrebarea zilei:
Arta, sport sau bazaconie?

Foto.1 (clic pentru imagine marita):
Tarragona, Rambla Nova: Estatua Castellers
v. si Foto.2
Imagini: ©2009~M.C.

Spune-mi ce manânci, ca sa-ti spun ce esti. ~ Anthelme Brillat-Savarin

Cum adica, daca mie imi place sa manânc “Pulpo a la gallega” inseamna, fara doar si poate, ca sunt caracatita?!

Intrebarea zilei:
Ce se intâmpla daca persoanei fructifere din imagine, “imbracate” afrodiziac doar cu câteva felii sumare de maracuya si alte vreo trei banane la indemâna, i-ar fi venit – asa, brusc – ideea sa stranute? // Foto //

(Daca nu stiti,
intrebati medicul sau farmacistul.)