« Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere, să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună. » ~ Ion Luca Caragiale
La mulţi ani, România!
Nu intenţionez să scriu mult despre importanţa acestei zile; motivul este unul foarte simplu: pentru fiecare din noi, România înseamnă altceva. Eminescu a perceput-o în felul lui, Brâncuşi a modelat-o într-un fel, Enescu a cântat-o altfel, omul din limuzină o vede într-un anumit chip, iar cel din tramvai taman viceversa!
E ca o lecţie de patriotism invers: ea, România, ţine la noi şi ne acceptă aşa cum suntem: buni sau răi, urâţi ori frumoşi, bogaţi şi săraci, graşi sau slabi, culţi ori troglodiţi, tineri şi bătrâni, aproape sau departe, sfinţi ori diavoli şi lista poate să continue încă 13 pagini cel puţin. Cuvintele sunt de prisos, mai ales atunci când avem la îndemână o ilustraţie muzicală de mare excepţie şi profundă simţire românească:
| George Enescu – Romanian Rhapsody #2 .mp3 | ||
 |
||
 | Found at bee mp3 search engine |  |
Volens nolens am ridicat o mare minge la fileu.
Apelez din nou la bunăvoinţa, inspiraţia şi răbdarea dv. pentru a completa lista de mai jos, la secţiunea de comentarii, cu alte motive (orice vă este drag şi la îndemână) pentru care ne putem mândri că România ne acceptă aşa cum suntem. La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi!
1 decembrie 2007: Scurta pledoarie pentru Normalitate.
Se implinesc 89 de ani de la marea Unire. Atunci, in 1918, se unea Transilvania cu Regatul România. Acum, in 2007, România a revenit acolo de unde – de fapt – nu plecase niciodata: in Europa.
Continuare »
1 decembrie 2006
Gândul, “Ziua României vii” – un articol semnat de Cristian Tudor Popescu:
Cum sa facem ca Ziua Nationala a Romaniei sa fie pentru fiecare roman o sarbatoare asemanatoare macar cu ziua lui de nastere? Am o propunere: mai intai s-o numim simplu Ziua Romaniei, fara Nationala, asa ca Ziua Andreei sau Ziua Mariei, caci Romania e un stat-femeie. Apoi sa scoatem din discutie cele 4 zile Nationale de pana acum (24 ian., 10 mai, 23 aug., 1 dec.), zilele de 13 (in primul rand 13 iunie), precum si orice alte zile cu semnificatie politica, sociala, istorica, religioasa. (Cititi articolul)
@
Jurnalul national, “Ziua nationala – Unificarea românilor in ochii Europei” – un articol semnat de Mihai Stirbu si Costin Anghel:
In Revista Arhivelor, Bucuresti, 1988, nr. 4, I. Dumitru Snagov publica un studiu despre documentele din Arhiva Vaticanului la care specialistii romani au avut acces. Documentele se refera la Unire si sunt din perioada 23 decembrie 1916-31 decembrie 1918. Au ca obiect actiunile reprezentantei romane pe langa Vatican, intreprinse prin Vladimir I. Ghika – prezent in Roma datorita fratelui sau Dumitru Ghika, reprezentant oficial pe langa Guvernul Italiei. (Cititi articolul)
@
Cotidianul, “Cum isi proslavesc presedintii Ziua lor Nationala” – un articol semnat de Dan Duca:
1 decembrie 2006 – 88 de ani de la Marea Unire, dar ultima „Zi Nationala in afara Uniunii Europene“ anunta ieri in discursul sau de 1 Decembrie, sustinut in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, presedintele Traian Basescu. Integrarea in Europa, NATO, un viitor mai bun – toate acestea au fost, de-a lungul timpului, teme constante in mesajele catre natiune ale sefilor de stat romani. Ireala, abstracta si neterminata – dincolo de aceste trasaturi, nici un presedinte nu a reusit insa sa zugraveasca o Romanie a romanilor vii, comuni, a celor care indura in strada, in fiecare an, de Ziua Nationala, frigul si platitudinea discursurilor oficiale. (Cititi articolul)
@
(Stirile au fost preluate din cotidianele mentionate mai sus, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP, privind drepturile intelectuale.)
