Dragii mei,

Urăsc sintagma “revenire în forţă” dintr-un motiv foarte pragmatic: nu sunt belicos de felul meu. Am fost dăruit cu o fire mai degrabă paşnică, împăciuitoare şi înclinată spre toleranţă.

De aceea, nu vă anunţ că Zia®ul a revenit pe piaţă, nici că e relansat la apă ori că a renăscut din propria-i cenuşă – fiind, în cele din urmă, vorba numai de un simplu Zia® şi nicidecum de un transatlantic sau vreo pasăre legendară.

În anul 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a fixat ziua de 8 martie pentru mea culpa publica. Nici despre aceasta nu poate fi vorba, deşi în ultimele (multe) luni s-a cam aşternut praful prin redacţie.

Pur şi simplu, vă invit să participaţi la o nouă conversaţie prietenoasă, plăcută şi interesantă cu un scriitor contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Spor şi inspiraţie!
Zia®ul de la 5

«Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face… » ~ Ion Luca Caragiale

Ce făceaţi fix pe 12 noiembrie 2006 la ora 00.00? E foarte posibil ca răspunsul dv. să fie doar o discretă ridicare (întrebătoare) din umeri. În schimb eu pot să vă spun, cu precizie de ceasornic elveţian pur, că acum exact 4 (patru) ani aveam mari emoţii lângă ceva care se năştea şi care foarte timid a fost numit “primul număr” al Zia®ului de la 5. Încă nu ştiam, la vremea aceea, cu exactitate ce vreau să fac cu el, ce şi cum va fi, dacă ori cât va rezista pe o piaţă haotică, aflată într-o perpetuă transformare.

Nu vă plictisesc cu cifre, statistici, grafice şi alte măscări de acest gen; în primul rând pentru că nu le consider relevante: nu sunt mari, dar nici cele mai mici — oricum, nu mă consider în competiţie cu nimeni, dar cred că în general rezultatul e unul pozitiv. Din punctul meu de vedere, dacă nu am făcut prea mult bine, cel puţin nu am făcut rău nimănui. M-a întrebat odată cineva (cu o doză mare de răutate în voce, după părerea mea) că de ce ţin cu tot dinadinsul să las impresia că sunt deţinătorul adevărului absolut şi că le ştiu eu pe toate. I-am răspuns foarte sincer, şi repet acum şi aici, că nu numai că NU le ştiu pe toate, dar chiar ştiu foarte puţine; vorba cuiva, puţin adaptată, cu cât citesc mai mult cu atât îmi dau seama cât de puţin ştiu. Continuare »

«There are twenty years to go // a golden age I know // but all will pass // will end too fast, you know…»
~ Placebo: din albumul “Battle for the Sun” (rock alternativ)

Titlul va poate induce in eroare; nu vorbim aici despre Alexandre Dumas – tatal si nici despre fii-su.

Ma gândesc pur si simplu la 26 ianuarie, la perioada sumbra de dinainte de XII 1989, la privatiuni si la mijloacele de informare (a maselor) contemporane. De ce la mass-media? Nu de altceva, dar sunt sigur ca majoritatea ziarelor publica si astazi articole legate de o anumita semnificatie a zilei de 26 ianuarie, iar pe inserat, la tv emisiunile de stiri vor incepe cu imagini din cimitirul Ghencea unde zeci de cetateni (in fiecare an aceiasi, doar mai batrâni cu un an?!) s-au adunat sa-si comemoreze impuscatul si care se plâng de conditiile grele din capitalismul actual. Continuare »

«The crisis of today is the joke of tomorrow.» ~ H.G. Wells

Sunt deja (aproape) doi ani de cand vorbim, citim, scriem, comentam si ne isterizam intr-una pe tema crizei care ne macina economiile — cele mai mult sau mai putin proeminente.
SUA, G7, UE, G20, Japonia, Rusia, Europa Occidentala, Peninsula Iberica, Peninsula Scandinava, tarile baltice, tarile balcanice, Europa Centrala si de Est, Asia Orientala, lovitura de stat planetara masonica — sunt cuvintele care apar cel mai des in context atunci când vine vorba despre globalizarea crizei. Continuare »

“O cafea buna e neagra ca Dracul, tare ca Moartea si dulce ca Dragostea.” ~ Proverb turcesc

Despre chinurile pre-revolutionare si brusca evadare din colivia rosie, imediat dupa ianuarie 1990, am mai scris aici si cu alte ocazii. Faptul ca imi doream foarte mult sa vad si cu proprii ochi ceea ce pana atunci “vazusem” doar cu ochii mintii este deja notoriu; recunosc si ca, de multe ori, am sacrificat “importantul” de dragul calatoriilor din primavara pana-n toamna si viceversa. Dar nu despre umblete vreau sa vorbesc azi, ci despre un alt subiect – cel putin la fel de important, desi pare banal la prima vedere. Continuare »

Demasiada cordura puede ser la peor de la locura, ver la vida como es y no como debería de ser. ~ Miguel de Cervantes Saavedra

Nebun este acela ce vede lumea asa cum e, nu cum ar trebui sa fie.
Vi se pare chiar atât de anormala dorinta mea de a beneficia de putina normalitate? Sunt, oare, total rupt de realitate si iesit din peisaj? Repet ce am mai spus si cu alte ocazii: Nu stiu cât mai am de trait, 5 zile, 5 ani sau 5 decenii… Râvnesc si eu, in acest rastimp, la câteva lucruri banale:
Continuare »

Spre deosebire de majoritatea tarilor europene (si citez aici doar Austria, Italia si Spania, pe care le cunosc mai bine), România are infinit mai putine zile (oficial libere) de sarbatoare din cele 365/366 pe care le numara un an calendaristic. Sa tot fie maxim 6-7. Poate ca acesta e si principalul motiv pentru care la noi “sarbatoare” inseamna incarcarea, pâna la limita suportabilitatii, a propriului aparat digestiv cu cele mai nesanatoase combinatii de “sare, zahar si grasimi” – conform deja celebrului avertisment tv. Continuare »

In buna si pura traditie neaosa, in România zilelor noastre este in plina desfasurare o ampla actiune de bifare a unei noi prevederi legale, fireasca cel putin la prima vedere: pensia privata (o data cea obligatorie, apoi cea facultativa). Nimic rau in initiativa. Mai ales in contextul actual, când bugetul de stat ridica neputincios din umeri in fata nevoilor obiective, din ce in ce mai impovaratoare, ale milioanelor de pensionari. Continuare »

Aproape orice se poate cenzura. Mai putin prostia.

Mai sunt câteva ore pâna la celebra depunere, deja anuntata cu zeci de surle si trâmbite.
Unii au numit-o “Lotiunea de cenzura”, adica un fel de frectie administrata unui picior inlemnit in inertie. Altii, chiar din interiorul formatiunii initiatoare, au mari dubii privind oportunitatea, dar si eficienta acestei actiuni. Incoerenta si bâlbâiala din ultimele saptamâni, dorinta indecenta de a fi la putere cu orice pret (ce-i aia doctrina?!), dovedeste – pentru a câta oara – ca electoratul nu conteaza; prostimea sa-si vada mai departe de plata impozitelor, sa lase politica in seama specialistilor. Continuare »

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Gândul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Gândul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Jurnalul.RO, 21 iulie 2007:

Recomanda®ea de la 5: Gheorghe Crăciun, mort din ură faţă de el însuşi; un articol semnat de Ion CRISTOIU.

Adevarul.RO, 18 iulie 2007:

Recomanda®ea de la 5: La pensie cu ei!; un articol semnat de Laurentiu CIOCAZANU.

România libera, 16 iunie 2007:

— Eliade BALAN

Tudor Arghezi scria undeva ca normele si regulile sunt pentru “multime” si ca “putintimea”, cum o numea poetul, se conduce dupa exceptii. Un astfel de adevar este primit cu ostilitate de cei propulsati de multime in anumite demnitati. Asta pentru ca oamenii care formeaza acea putintime sociala au alte reguli de morala diferite radical de masa de cetateni. Unii dintre ei asa au fost crescuti de sistemul comunist. Altii au copiat stilul de lucru al politicienilor care alcatuiesc categoria exceptiilor. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul România libera, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Gândul, 5 iunie 2007:

— Cristian Tudor POPESCU

De zile în şir, un bâlci mediatic de proporţii se desfăşoară în jurul cadavrului zdrobit al lui Bogdan, prezentat de nenumărate ori în prim-plan şi plan-detaliu la televiziunea Morga&Cearceaful. O problemă gravă de etică – „dreptul” unei femei adulte, căsătorite şi pe deasupra cadru didactic de a avea relaţii sexuale cu un elev – un fenomen psihosocial cât se poate de îngrijorător – precocitatea sexuală şi tulburările afective ale tinerei generaţii – sunt transformate într-o exhibiţie de morbid şi trivialitate. Nu aşa-zisa discuţie despre moralitate şi şcoală face rating, ci şansa privirii aruncate în patul sau în coşciugul celuilalt. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Gândul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

Cronica Româna, 4 iunie 2007:

— Cornel CODITA

Unul dintre cele mai importante efecte ale globalizarii asupra vietii oamenilor si a colectivitatilor in care traiesc este trasformarea vecinatatii dintr-o caracteristica relativa: “toata lumea are vecini, dar nu esti vecin cu toata lumea”, intr-una absoluta: “lumea este vecinul fiecaruia dintre noi”. Tehnologia, comunicatiile, mobilitatile globale, circulatia rapida a ideilor si a informatiilor, difuziunea culturala si aculturatia, toate contribuie la acest miraculos rezultat. Asa se face ca zilele trecute mi-am pus in cap sa aflu ce mai face vecinul meu Fukuyama. Stiti dumneavoastra, cel cu “sfârsitul istoriei”. (Cititi articolul)

(Fragmentul de mai sus a fost preluat din cotidianul Cronica Româna, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea dreptului la proprietate intelectuala.)

România libera, 14 martie 2007 – un editorial semnat de Eliade Balan:

Cetateanul s-a saturat de jocuri meschine. Balciul politic ii provoaca lehamite si constata cu amaraciune ca o clasa neocomunista dainuie la 17 ani de la caderea lui Ceausescu, desi comunismul a fost condamnat. Se mentine in continuare o atitudine ostila interesului public. La nivel central, dar si local, preocuparea autoritatilor se raporteaza doar la interesele de partid, increderea in institutiile fundamentale ale statului fiind grav afectata. Cetateanul, din cate s-a vazut, nu intra in zona interesului national decat atunci cand este chemat la urne sau cand ii vine scadenta de plata la taxe si impozite. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul România libera, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Adevarul, 4 ianuarie 2007 – editorial semnat de de Ovidiu Nahoi:

Petrecerea s-a terminat si o noua lume incepe. Avem un plan solid pentru viitor? Pe româneste vorbind, nu il avem. Ne credem ingeniosi, smecheri si inteligenti, iar acum, ca ne-am vazut intrati, avem  impresia ca le-am tras iarasi o cacealma de mare clasa.
Nimic mai fals. Lucrurile mari nu se construiesc pocnind din degete. Edificiile solide nu se ridica prin lovituri de maestru. Se zidesc temeinic, cu arhitecti vizionari, cu ingineri inventivi dar siguri pe calculele lor, cu administratori scrupulosi, cu sefi de echipa mereu atenti, cu muncitori disciplinati. Nu am stiut sa-i adunam si sa-i punem la treaba pentru a aseza in opera proiectul viitoarei Românii europene. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Adevarul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Cronica Româna, 14 decembrie 2006 – un editorial semnat de Iosif Boda:

Politica ne omoara!

Congresul PSD a avut insa loc si intr-o perioada favorabila pentru partid. Puterea actuala trece printr-o criza acuta. PNL este pe punctul de a se rupe. Partidul Liberal Democrat, aflat in faza de concepere, desi si-a deschis larg portile virtuale, spre toti cei care nu au probleme penale, cum spun d-nii Stolojan si Flutur, inclusiv spre parlamentarii PSD si PRM nu pare a fi suficient de tentant. Continuare »

Ziua, 21 noiembrie 2006 – un editorial semnat de Sorin Rosca Stanescu:

Scopul final al luptei fratricide din interiorul Aliantei DA si, mai nou, din PNL, bine intretinuta de seful statului, devine astazi clar: preluarea guvernarii de catre un vehicul politic prezidential.

Continuare »