Programat:
«Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău; de dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.» ~ Ion Luca Caragiale

Pe aripile Literaturii Universale: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1), Spania (2), Spania (3), Brazilia, Columbia şi ROMÂNIA. Continuare »

«Las estirpes condenadas a cien años de soledad no tenían una segunda oportunidad sobre la tierra. // Seminţiilor condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.» ~ Gabriel García Márquez

12/13: Columbia. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză pe care mi-am asumat-o se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, Continuare »

«Uneori e mai bine să stai cu oile, care tac şi-şi caută doar hrană şi apă. Sau să stai cu cărţile, care povestesc istorii de necrezut numai atunci când omul vrea să le asculte. Dar când vorbeşti cu oamenii, spun nişte lucruri de nu ştii ce să le răspunzi.» ~ Paulo Coelho, “Alchimistul”

Etapa a 11-a: Brazilia. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză pe care mi-am asumat-o se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Continuare »

«DEDICADO A LOS FUMADORES DE ESTE MUNDO… Y DEL OTRO» ~ Vicente Amiel

A 10-a etapă: Spania în continuare. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun, Spania (1) şi Spania (2).

Aveam totul pregătit pentru a părăsi Europa şi a ne îndrepta spre noua destinaţie, aleasă undeva prin America Latină, când a apărut Neprevăzutul. Precum buturuga proverbială, o carte mică a răsturnat planul mare! O carte mică la propriu – 125×195 mm, 178 de pagini – m-a făcut să propun încă o săptămână pe aceste meleaguri. După cum aţi remarcat deja, nu este vorba de vreo carte a lui Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega!

To smoke or not to smoke – that is the question! (cam despre asta ar fi vorba!)
«DEDICATĂ FUMĂTORILOR DIN LUMEA ASTA… ŞI DIN CEALALTĂ»

Nu vă ofer aici o recenzie şi nici măcar o prezentare de tip “Zia®ul de la 5”; după cum v-am spus şi în alte împrejurări, atunci când vine vorba despre fumat nu încerc să conving pe nimeni de nimic: nici să renunţe, nici să dobândească acest obicei nociv. Dar nu mă pot abţine de la a milita pentru dreptul la libertatea de a opta singur, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a deranja pe nimeni. Cel puţin deocamdată, senzaţia mea este că legea este “mai egală” pentru unii, împingându-i pe ceilalţi tot mai mult înspre marginea societăţii.
De aceea consider că această carte, scrisă cu un umor desăvârşit, merită să fie citită şi de fumători, dar şi de cei mai aprigi antifumători. Numai înţelegându-ne, respectându-ne şi suportându-ne reciproc putem trăi în deplină armonie. Continuare »

«… Imagen de la vida es la Novela, y el arte de componerla estriba en reproducir los caracteres humanos, las pasiones, las debilidades, lo grande y lo pequeño, las almas y las fisonomías, todo lo espiritual y lo físico que nos constituye …» ~ Benito Pérez Galdós, 1897

Etapa a 9-a: tot Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun şi Spania (1).

Nu numai mărimea ţării vizitate şi proporţiile copleşitoare ale Culturii spaniole ne determină să mai zăbovim încă o săptămână pe aceste meleaguri; ci şi faptul că avem chiar o solicitare punctuală: să-l menţionăm aici şi pe Benito Pérez Galdós.
După cum bine aţi remarcat deja, am preferat să nu ilustrez articolul cu vreo celebră capodoperă semnată Picasso, Goya, Velázquez ori Dalí şi să nu scriu aici şi acum despre Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega.

Deşi criticii sunt aproape unanim de acord că este cel mai mare romancier al Spaniei de la Cervantes încoace, nu se poate vorbi despre Pérez Galdós altfel decât în contextul Realismului din literatura sfârşitului de secol al XIX-lea şi început de secol XX. Nu cred că ar fi însemnat tot atât de mult dacă n-ar fi fost contemporan cu Juan Valera, José María de Pereda, Pedro Antonio de Alarcón, Emilia Pardo Bazán, Leopoldo Alas (Clarín), Armando Palacio Valdés şi Vicente Blasco Ibáñez, ca să-i amintesc aici doar pe principalii scriitori de proză ai epocii. Pentru detalii: clic aici.

[ “Portretul lui Benito Pérez Galdós”, Joaquin Sorolla – 1894 ]

«Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, “timpul înseamnă bani” şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări “cu răsuflarea tăiată” contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre “sex”? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un “fraier”, ar zice băieţii “de gaşcă”. Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu “Codul lui Da Vinci”? Vă asigur că “gloria de tip Don Quijote” n-ar satisface nici “vedetele” care se fandosesc prin televiziunile noastre.» ~ Octavian Paler

Etapa a 8-a: Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania şi Camerun.

Vă oboseşte acest traseu în zigzag: Europa – o destinaţie exotică – iar Europa – o altă destinaţie îndepărtată – ca apoi să revenim în Europa – şamd!? Sistemul nici măcar nu este original; în urmă nu cu foarte mulţi ani, aşa se stabilea agenda campionatului de Formula 1. Cine rezista la stres, bine; cine nu, iarăşi bine. Continuare »

«Education, particularly higher education, will take Africa into the mainstream of globalization.» ~ John Agyekum Kufuor

Africa centrală şi de vest: Camerun. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă şi Albania.

Nu cred că vă mai miraţi că am părăsit iar Europa-mamă pentru o destinaţie exotică!? Şi nu oriunde, tocmai în zona Golfului african Biafra. Continuare »

«Poate cineva pe lumea asta să mute un imperiu de parcă ar muta o casă?» ~ Ismail Kadare, în “Elegie pentru Kosovo”

Etapa a 6-a: Albania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2) şi Noua Zeelandă.

Cred că v-aţi obişnuit deja cu diferenţele de fus orar şi nimic nu vă mai ia prin surprindere şi nu vă mai poate deranja; de pildă, ce altceva poate fi mai natural, după escala făcută la Wellington, decât o întoarcere bruscă în Europa?! Şi nu oriunde, tocmai în zona Strâmtorii Otranto – cea care leagă Marea Adriatică de Marea Ionică. Continuare »

«I forget who it was who said that the ideal place for a writer to work is in the suburbs, where everything is happening.» ~ Maurice Gee

Etapa a 5-a: Noua Zeelandă. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1) şi Irlanda (2)

După un popas de două săptămâni în Dublin şi prin împrejurimi, ne-am îmbarcat spre o destinaţie aflată la antipozi (într-un punct aproape diametral opus): Wellington. Continuare »

«Am dorit să îl prezentăm pe stră-bunicul meu într-o ipostază cât mai realistă; toată lumea îl cunoaşte pe Dracula, însă foarte puţini au auzit de Bram Stoker.» ~ Dacre Stoker, coautor al cărţii “Dracula The Un-Dead”

Din nou, puţină normalitate: călătoria de marţi are loc chiar marţi (!). Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele parcurse până acum: Elveţia, Canada şi Irlanda (1)

Vă propuneam marţea trecută să facem un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Nu numai pentru că este una dintre acele ţări-insulă la care visez dintotdeauna, nu (neapărat) pentru climă, tradiţii sau celebra tocană irlandeză; dar (şi) pentru că este locul în care s-au născut câţiva dintre clasicii literaturii universale, dintre aceia fără de care faţa planetei ar fi fost cu siguranţă alta… Continuare »

«Felul meu de a glumi este să spun adevărul. Aceasta este cea mai nostimă glumă din lume.» ~ George Bernard Shaw

În sfârşit, puţină normalitate! Călătoria de marţi are loc chiar marţi (!): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele anterioare: Elveţia şi Canada.

După un zbor, sper eu că nu foarte obositor, din Canada înapoi spre Europa, vă propun un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Continuare »

«Canada este delimitată la nord de aur, la vest de orient, la est de istorie şi la sud de prieteni.» ~ Frances Shelley Wees

Pentru a doua oară în această lună, călătoria de marţi are loc miercuri (!): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapa precedentă: Elveţia. Continuare »

«aspiram la o nouă ordine, care să poată restabili echilibrul între cer şi infern» ~ Tristan Tzara, în “Dadaland”

Vă propun un exerciţiu simplu (în fiecare marţi – deşi azi e miercuri – timp de 13 săptămâni): imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se va reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată.

Călătoria noastră începe în Elveţia anului 1916. Februarie.
Dacă întrebi un român, îţi va spune că mişcarea dadaistă s-a format în jurul scriitorului Tristan Tzara şi a pictorului Marcel Iancu, iar dacă întrebi un german îi va indica sigur pe Hugo Ball şi Emmy Hennings sau pe Richard Hülsenbeck. Fără să ezite prea mult, francezul îţi va răspunde: Hans Arp şi Francis Picabia, iar spaniolul îl va nominaliza pe compatriotul său Pablo Picasso. Americanul îl va susţine pe Marcel Duchamp, deşi acesta s-a format la Paris, austriacul va jura că iniţiatorul a fost Raoul Hausmann şi aşa mai departe, olandezul, chinezul etc. Răspunsuri (relativ) normale, fiecare încercând să tragă spuza pe turta sa naţională. Dacă mă întrebaţi pe mine, am să răspund că dadaismul s-a format mai ales în jurul halbelor de bere sau al paharelor cu Martini Rosso de la Cabaretul “Voltaire”.

Parcă şi mai absurd, şi mai inutil decât alte conflicte armate de până atunci, Primul Război Mondial a provocat o neaşteptată reacţie de revoltă în rândul acestui grup de tineri (studenţi, la vremea aceea) intelectuali, avangardişti, sfărâmători de convenţii. Starea de spirit, indusă involuntar de ororile vremii, a determinat o zdruncinare din temelii a Istoriei Artei şi chiar a Literaturii; deşi viaţa mişcării a fost una extrem de scurtă, provocările partizanilor (mai degrabă decât noile convingeri estetice) au lăsat urme adânci.
(v. aici Cântec dada – traducerea Taşcu Gheorghiu)