«Those who begin by burning books will end by burning people.» ~ Heinrich Heine

Numărătoare inversă:
Au rămas mai puţin de 24 de ore până la apariţia interviului mult trâmbiţat. Nu vom arde cărţi, precum ne avertizează cel mai de seamă reprezentant al liricii romantice germane şi universale, ca să nu ajungem în cele din urmă să ardem oameni. Pur şi simplu venerăm cărţile, iar pe oameni îi apreciem, pe fiecare după harul şi calităţile cu care a fost înzestrat.

«I accepted the interviews and encounters that had to be held with the media, but I would have preferred to work in peace.» ~ Naguib Mahfouz

Sper că invitatul Zia®ului pentru anunţatul interviu nu are aceleaşi preferinţe cu regretatul scriitor egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1988.

Din punctul nostru de vedere, ne aflăm în stadiul de finisare a detaliilor tehnico-editoriale; în câteva zile va începe numărătoarea inversă. Dialogul se anunţă, de pe acum, unul insolit.

În ceea ce vă priveşte, în calitate de lectori cu fin spirit critic, e de ajuns să rămâneţi pe fază!

«Istoria este un poem ciclic, scris de către timp, despre memoriile Omului.» ~ Percy Bysshe Shelley

Cu siguranţă o parte din cititori, văzând că invitatul este istoric şi arheolog şi l-au imaginat ca fiind un individ trecut de prima şi chiar de a doua juneţe, cu multe dioptrii, tipul “şoarece de bibliotecă” cu care nu poţi discuta altceva decât despre mumii, scrierea cuneiformă, artifacte şi – în cel mai bun caz – despre sciţii agatârşi. Evident, dialogul purtat exclusiv în sanscrita veche.
Am să-i dezamăgesc pe cei care se aşteptau la aşa ceva. După cum se vede şi în imagine, avem de-a face cu un tânăr de aproape doi metri, foarte bine ancorat în realităţile secolului XXI, dublat de un visător îndrăgostit până peste vârfurile urechilor. Sentimentul răzbate cu vigoare din orice propoziţie ori vers consemnate aproape zilnic în blogul personal!

Cristian Dima, 27 de ani, licenţiat al Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în prezent doctorand (anul 3) în istorie antică cu tema “Cetatea dacică” la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, conducător ştiinţific: prof.univ.dr. Ioan Glodariu.
Impresionantă carte de vizită!

* Călător în lumea viselor frumoase, titlul interviului, este şi primul vers din poemul “Călător” al lui Cristian Dima:

Ca de obicei, am formulat puţine întrebări, neconvenţionale şi (aparent) haotice. Singurul scop urmărit este acela de a vă invita pe dvs., cititorii, să continuaţi interviul prin intermediul secţiunii de comentarii, să aflaţi tot ceea ce v-ar putea interesa despre pasiunile, persoana şi personalitatea tânărului Cristian. Continuare »

«Medicina este soţia mea legitimă, iar literatura este amanta mea; când mă plictisesc de una, îmi petrec noaptea cu cealaltă.» ~ Anton Pavlovici Cehov

Bulgakov, Cehov, Cronin, Doyle, Keats, Maugham, A. Munthe, de Musset, Rabelais, von Schiller, dar şi Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ion Cantacuzino, Gr.T. Popa (alias Paul Gore), Ion Vianu, V. Voiculescu şi C.D. Zeletin; tot atâţia medici-scriitori, poate cei mai cunoscuţi. V-aţi întrebat vreodată de ce sunt atraşi medicii de literatură, de ce simt nevoia de a scrie? Să fie oare principiile enunţate de Hippocrate, asumarea unor anumite şi serioase îndatoriri morale, ceea ce îi inspiră şi le stimulează avântul creator? “Dacă voi respecta acest jurământ şi nu îl voi călca, viaţa şi arta mea să se bucure de renume şi respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”
La lista neexhaustivă de mai sus am să mai adaug un nume: Melania Bancea, o Doamnă a medicinii, dar si a literaturii româneşti contemporane. Ca să nu fiu acuzat de blasfemie pentru că i-am rezervat un loc alături de titani ai literaturii, vă dau două argumente: a) scrie bine, cu un manierat simţ al umorului şi b) are enormul avantaj că este contemporană cu două milenii, dar şi martora incredibilelor transformări care le caracterizează. După părerea mea, dacă va şti să beneficieze de aceste majore privilegii, cu siguranţă va fi menţionată într-o viitoare Istorie a Literaturii.

“– Ştii, parcă văd acolo, înăuntrul creierului, cum se adună câţiva neuroni săltăreţi, îşi fac o canapea moale din grămada de substanţă albă în care se cuibăresc şi încep să se înghiontească, să se dea rotunzi şi să-şi dea coate, să se-ncaiere de să iasă scântei… După un timp, din atmosfera incandescentă care îi înconjoară, încep să se cristalizeze cuvinte, gânduri dezlânate, multe inutile, pe care le desfac cu gheruţele dendritelor şi le dau la o parte printr-o mişcare scurtă a codiţelor axonale… uneori însă din joaca lor ţâşneşte Întrebarea… Apoi, dacă tot au văzut că sunt în stare de ceva, încep să se frământe să găsească Răspunsul. Aici, e însă mai greu… Încep să foiască neliniştiţi… deja nu mai este doar o joacă… În cele din urmă, adorm… şi visează. Muzica este visul lor colectiv. De multe ori este şi Răspunsul. ( . . . )”

Fragment din “Dublu orb” de Melania Bancea,
un nou roman care urmează să fie încredinţat tiparului în 2010.

…
Ca de obicei, am formulat puţine întrebări, complet neconvenţionale şi (aparent) haotice. Scopul urmărit este acela de a vă invita pe dvs., cititorii, să continuaţi interviul prin intermediul secţiunii de comentarii, să aflaţi tot ceea ce v-ar putea interesa despre cărţile, persoana şi personalitatea amabilei doamne Melania Bancea.

1. OMUL

Câte meserii aveţi, doamnă Melania Bancea? (Mamă-soţie-stăpâna casei-soră-mătuşă-cumnată, medic, scriitor, blogger-internaut.)
Melania Bancea: Doar una, cea de medic. Celelalte au venit în mod firesc, odată cu vârsta. La 20 de ani, soţie; la 21, mamă, la 40 şi ceva scriitor şi ziarist, iar acum blogger…

Nu vă întreb, după binecunoscutul model, “Ce aţi făcut în ultimii 5 ani?”; vă întreb, în schimb, cum v-aţi împărţit între atât de multe ocupaţii?
M.B.: Nu ştiu. Sincer, nu ştiu. Am orele de consultaţii când nu pot face nimic altceva decât asta; în rest, probabil că le amestec, le suprapun, mai fur si din timpul de somn…

Cum vă simţiţi mai bine: olteancă sau ardeleancă? (Comuna dunăreană Rast ori reşedinţa de judeţ, recunoscut centru universitar, Târgu Mureş.) Continuare »

Definitie: «Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.» ~ Ludwig van Beethoven

UPDATE: In aceasta seara (miercuri), Matei ne-a oferit un dar muzical; din motive tehnice, nu reusesc sa postez cele trei fisiere mp3 in sectiunea de comentarii astfel incat sa manevrati, in cel mai confortabil mod cu putinta, audio-playerul instalat. De aceea am preferat sa le plasez aici:

Sonata nr.1 in la minor pentru pian:
(Partea I)
P1
(Partea a II-a)
P2
(Partea a III-a)
P3
Puţină istorie:
• Georges Bizet ~ a inceput studiile la Conservatorul din Paris inainte de a implini varsta de 10 ani;
• Frédéric Chopin ~ avea doar 7 ani cand a compus cele doua “Poloneze”;
• Franz Liszt ~ a debutat cu un concert in “Landständischer Saal” din Viena la 11 ani;
• Felix Mendelssohn Bartholdy ~ a participat la primul sau concert la varsta de 9 ani;
• Wolfgang Amadeus Mozart ~ la 5 ani scrisese deja doua miniaturi pentru pian;
• Arturo Benedetti Michelangeli ~ la 10 ani urma cursurile Conservatorului din Milano;
• George Enescu ~ la 4 ani canta deja la vioara, iar la 5 ani a inceput studiile de compozitie;
• Matei Bucur-Mihăescu ~ facea cunostinta cu pianul la 5 ani, sustinea primul recital la 9 ani, iar la 10 ani interpreta primul sau concert de pian cu orchestra, compozitie proprie, pe scena Ateneului Român. Cititi aici o scurta, dar impresionanta prezentare a activitatii micului Mare Maestru.

Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre muzica, persoana si personalitatea talentatului muzician Matei Bucur-Mihăescu.

Interviu cu un Maestru (Allegro moderato):

Ce intrebare nu ti-a fost pusa niciodata?
Matei Bucur-Mihăescu: Chiar asta: Ce intrebare nu mi-a fost pusa niciodata?
Continuare »

Doua expozitii recente (2010): “Dor de primavara”, “Reflectii de primavara”, cateva tablouri: “Simfonie de toamna”, “Dona toamnei”, “Boboc de toamna”, “Simfonia de iarna”, “Dona primaverii”, “De primavara iubita”, “Inima de primavara”, “In camasa de vara” si alte cateva sute de panze numai cu flori! Imi inspira o Craiasa a florilor ingemanata cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplara a libertatii de gandire si a usurintei de “versificare” a expresiei plastice: o artista care transpune franturi de viata in tuse de penel.

Carte de vizita:
100% ardeleanca. Nascuta intr-o friguroasa zi de 2 ianuarie, in cel mai mic municipiu din Romania, orasul regretatului actor Adrian Pintea. Dupa ce a absolvit liceul in targul natal, si-a continuat studiile (Scoala de arta si Facultatea de arte vizuale – sectia Pictura) in Oradea. A pictat aproape 1000 de tablouri, din care peste 800 se gasesc deja in colectii particulare din SUA, Canada si Europa. Cititi aici CV-ul impresionant al emeritei artiste. ( Clic pe imagine pentru a vedea tabloul la care tocmai lucra Elena in momentul realizarii fotografiei. )

Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre picturile, persoana si personalitatea talentatei artiste Elena Bissinger.

Interviu cu pânzele pe masă:

1. Monet si Renoir sau mai degraba Pollock si Kandinsky?
Elena Bissinger: Acestia mi-au placut dintotdeauna, dar nu ei sunt cei de la care am pornit. Renasterea (Botticelli si sfarsitul sec. al XV-lea), Clasicismul (Poussin si sec. al XVII-lea) si Realismul (Courbet in sec. al XIX-lea) sunt cele trei mari curente, “treptele” de pe care m-am lansat in cariera. Ori de cate ori am fost tentata sa pictez in stil impresionist, am considerat ca este mai bine sa aman momentul pentru mai tarziu, dupa ce voi fi aprofundat stilurile clasic si realist. Am inceput sa pictez inca din copilarie, in special peisaje, flori, animale… Mai tarziu, in facultate fiind, am descoperit un adevar fundamental: doar pornind de la clasic iti poti defini stilul. Pe cei doi exponenti majori ai expresionismului abstract i-am descoperit ceva mai tarziu si m-am lasat angrenata in stilul degajat, gestual si spontan. Deoarece consider ca inca mai am multe de invatat, astept sa ma surprind cautand in subconstient acel licăr unic, sursa unei creatii revolutionare, ceva ce nu a fost descoperit inca, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem indatorati certitudinii ca avem deja integrate: ideea, cuvantul, starea – si dobandim toate acestea numai prin cunoastere, simtire, stari sufletesti. Cum se intampla de fapt la toti pictorii, si lucrarile mele imi tradeaza diferitele perioade pe care le-am parcurs.

2. O expozitie de pictura este un monolog al artistului sau un dialog cu privitorii?
E.B.: Mai degraba un monolog, zic eu, dar si dialog. Despre aceasta din urma forma de “convorbire” as spune doar atat: ca pictor, vii in fata publicului cu creatiile tale, iar lucrarile trebuie sa “vorbeasca” despre tine mai mult decat rostesti tu in cuvinte. De obicei, impactul unei expozitii este unul pozitiv si realizeaza, intre privitor si artist, o punte, o legatura directa. De la un astfel de eveniment pleci, de regula, fericit si implinit, deoarece gandurile si impresiile pozitive te domina si iti dau incredere in fortele proprii, dar si imboldul de a crea mai departe. Cu speranta ca ai transmis privitorului exact mesajul dorit, cauti sa mentii un echilibru intre asteptarile potentialilor vizitatori (clienti) si propria placere de a picta. Continuare »

Nu orice mesaj nesolicitat e spam.
Va dau urmatorul exemplu: cu cateva zile inainte de Craciun am primit un e-mail care continea doar atat. Am raspuns cu un foarte scurt mesaj de multumire, pentru ca asa am considerat ca este civilizat, si de aici a inceput totul: un schimb de mesaje din ce in ce mai bogat in continut, informatii foarte interesante despre Muzeul din Sibiel si fondatorul acestuia, despre colectia de icoane pe sticla (unica in lume ca numar de exponate) si despre un om deosebit, invitatul nostru de astazi. Si toata aceasta corespondenta, purtata in cea mai veritabila limba româna!

Giovanni Ruggeri: “Aceastǎ carte – fruct al unei mari strǎduinte de realizare, fie-mi îngǎduit sǎ o spun cu o modestie sincerǎ si cu o egalǎ franchete – vrea sǎ fie semnul unei profunde recunostinti adusa marilor valori culturale si religioase exprimate de poporul român si un gest personal de a multumi si onora memoria celui pe care nu mǎ sfiesc sǎ-l numesc un urias al credintei, al culturii, al bunǎtǎtii: Pǎrintele Zosim Oancea. ( . . . )”
Conferintele Bibliotecii ASTRA, iulie 2008

…
Ca de obicei, am formulat putine intrebari, complet neconventionale si (aparent) haotice. Scopul urmarit este acela de a va invita pe dvs., cititorii, sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre lucrarile, persoana si personalitatea amabilului domn Ruggeri. Sper sa dovediti indulgenta fata de (eventuale) mici greseli de exprimare ori de nuanta.

OMUL
Carte de vizita: Giovanni Ruggeri, cercetator, jurnalist si eseist italian, absolvent de teologie la Pontificia Università Gregoriana din Roma; a scris numeroase articole si reportaje turistice despre România, a publicat mai multe carti despre legaturile dintre crestinism si modernitate si, nu in ultimul rand, este autorul cartii-album “Icoanele pe sticlă din Sibiel” (aparuta deocamdata in limbile: româna, italiana, engleza, germana si franceza), o scriitura plina de admiratie si dragoste, incantare si apreciere fata de România si cultura sa populara. Continuare »

«am dat pagina şi s-a făcut // dintr-o dată lumină // de parcă noaptea ar fi alcătuită // numai din versuri scrise mărunt» ~ Călin Hera, Poezia (II)

Călin Hera: “Nu sunt obişnuit cu vorbele mari. Mă sperie. Desigur, nu pot fi ipocrit, îmi place când se vorbeşte bine despre ceea ce fac.” Am scris saptamana trecuta un Elogiu Poetului cu nume de zeiţă. In loc sa primesc comentariile si observatiile cititorilor, m-am trezit cu un raspuns din partea autorului poeziei propuse in acea zi de joi. Onorat de aceasta vizita, mi-a trecut prin cap sa solicit un microinterviu omului/jurnalistului/prozatorului/poetului Călin Hera.

In ciuda faptului ca am trimis intrebarile cu numai 20 de ore inainte de aparitia acestui articol, am primit raspunsurile in timp util; bonus, o fotografie. Intrebarile sunt putine, neconventionale si (aparent) haotice.
Principalul scop urmarit este acela de a va invita pe dumneavoastra sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce v-ar putea interesa despre scriitura, persoana si personalitatea măiestritului domn Hera:

1.
Cum e să ai nume de divinitate păgână?
Îmi place numele meu. E destul de rar si sună bine. Îmi place atât de mult încât astă-vară am făcut o expeditie pe Muntele Olimp, împreună cu câtiva prieteni vechi, să-l gâdilăm pe Zeus la tălpi.
Continuare »

“In fiecare dimineata // evadez din mine // ca dintr-o cetate invinsa
Parasesc refugiul cu teama // ca nu ma voi mai intoarce poate, niciodata
Ceea ce se va intampla totusi // candva” ~ Ion Untaru

Nu vi s-a intamplat niciodata ca atunci cand ati citit o carte sau doar un fragment de proza ori un poem, sa doriti brusc sa-l cunoasteti pe autor sau macar sa puteti arunca o privire asupra personalitatii acestuia? Probabil ca acesta este motivul pentru care au fost inventate interviurile cu scriitori.

V-am dezvaluit saptamana trecuta o infima parte din universul Ion Untaru (v. Vara Patriarhului). Gasiti aici o bibliografie comprimata. Continuam astazi cu un mini-interviu: neconventional, cu putine intrebari si acestea aparent haotice. Scopul urmarit este de a va invita pe dumneavoastra sa continuati interviul prin intermediul sectiunii de comentarii, sa aflati tot ceea ce va intereseaza despre opera, persoana si personalitatea onorabilului domn:

1.
Untaru este un nume real sau doar un pseudonim? Va intreb pentru ca in cazul regretatului Virgil Ierunca (sotul doamnei Monica Lovinescu), “Ierunca” a fost doar un pseudonim, numele domniei sale fiind…Untaru.
Numele meu este chiar Ion Untaru. Am aflat cand eram mic ca stramosii mei din comuna Finta (Dambovita) duceau untul la Ploiesti cu carutele si de aceea au fost porecliti “Untaru”; in timp, supranumele s-a transmis si a devenit nume de familie.
Continuare »

Ramona Draghici: Cum reusesc scriitorii in ziua de astazi să devina cunoscuti?
Nicolae Manolescu: Foarte greu. Practic, meseria de scriitor nu exista, nu se poate trai din scris. Nu se poate trai nici la noi, nici in alte parti. Cine isi inchipuie ca scriitorii din Franta, Marea Britanie sau SUA traiesc din scris se inseala. (Cititi interviul complet in Jurnalul National de azi.) 

Catavencu.RO

Recomanda®ea de la 5: “Am un simt din ala de animal, de urs, de lup, de broasca.”; Marian Vanghelie, in dialog cu Eugen ISTODOR.

Jurnalul National, 23 aprilie 2007:

— interviu realizat de Claudia DABOVEANU

Actriţa Katia Pascariu ar putea câştiga astă seară Premiul UNITER pentru debut. Ea a fost nominalizată pentru rolul Andreea din spectacolul “Vitamine”, de Vera Ion, în regia Anei Mărgineanu de la Teatrul Foarte Mic. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Jurnalul National, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Evenimentul Zilei, 2 aprilie 2007 – Cristian Badilita in dialog cu Simona CHITAN:

… de ce Iuda e un personaj care face bestseller din orice roman. 

– Când se va publica manuscrisul original al „Evangheliei dupa Iuda”?
– Manuscrisul inca n-a fost publicat, in copta, si nici nu va fi prea repede, din tot felul  de motive cabalistice. Asadar se lucreaza nu pe manuscris, ci pe transcriere la mana a doua. Apoi, exista o seama de pasaje neclarificate de specialisti. (Cititi interviul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Evenimentul Zilei, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Cronica Româna, 24 martie 2007 – Stefan Iordache in dialog cu Larisa Ionescu:

– Ce proiecte aveti in acest moment?
– Deocamdata nu sunt sigur suta la suta, dar sunt in discutii pentru un spectacol din cadrul Capitalei Europene 2007: “Faust”, la Sibiu, in regia lui Silviu Purcarete. Sa vedem.
– Ati colaborat de multe ori cu domnul Silviu Purcarete. Veti reveni, deci, sub bagheta dansului?
– Da, revin cu mare placere. Este un mare regizor.
 (Cititi interviul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Cronica Româna, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Gândul, 17 februarie 2007 – Doug Wright in dialog cu Cristina Modreanu:

– Cred ca Beatrice Rancea are o incredibila viziune de interior asupra textelor mele. Ca dramaturg, ai intotdeauna nevoie de un regizor care nu numai sa perceapa opera ta in intreaga ei complexitate, dar sa te mai si invete ceva nou despre ea. (Cititi interviul)

(Fragmentul a fost preluat din cotidianul Gândul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.) 

Revista 22 – interviu cu Neagu Djuvara, realizat de Armand Gosu:

– Pentru istoria Romaniei, ca epoca de maxima modernizare poate ar putea fi comparata cu perioada lui Carol I, dupa 1866, cu efortul de modernizare de mai bine de 4 decenii.

– Daca studiem numai istoria noastra romaneasca, momentul actual il putem compara cu domnia lui Carol I. Adica un moment cand, continuand reformele democratice ale lui Cuza, Carol I aduce o anumita ordine europeana. In 1877, proclamarea independentei noastre, asta este momentul care seamana cu intrarea in  UE. Acesta este momentul in care intram ca stat independent in concertul european. Principatele, si al Moldovei, si al Tarii Romanesti, totdeauna au fost vasale unui stat mai puternic. In toata Europa erau vasali ai unei puteri mai mari. (Cititi articolul)

(Fragmentul a fost preluat din Revista 22, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

Cotidianul, 3 ianuarie 2007 – un articol semnat de Cristian Teodorescu:

(Interviu cu dl. Silviu Lupescu, director general al editurii Polirom)

– Dle Silviu Lupescu, intentionati sa publicati „Versetele satanice“, ce v-a venit? Vreti sa iesiti incendiar din afaceri?

– Sa stiti ca am ezitat o vreme. Pe de alta parte, am publicat – cu o exceptie – toata opera lui Rushdie si lumea ne intreba, pe buna dreptate, de ce nu publicam „Versetele“? Ce sa raspund, eu sau Bogdan Stanescu, coordonatorul colectiei? Ca ne e teama? S-ar fi ris de noi. Cit de autentice sint cele trei versete, de ce au fost renegate, cine le-a inspirat sint chestiuni pe care Islamul le dezbate de un mileniu si mai bine. Dar fanatismul, religios sau nu, si fundamentalismul ramin probleme actuale. Cartea a stirnit reactii, cred, mai ales datorita aluziilor evidente la „imamii“ din contemporaneitate. (Cititi interviul)

(Fragmentul a fost preluat din Cotidianul, cu respectarea prevederilor Comunicatului CRP privind protejarea drepturilor intelectuale.)

România libera, 8 decembrie 2006 – un articol semnat de Iulia Blaga:

Francis Ford Coppola acorda un interviu in exclusivitate pentru România libera.

Prietenos si afabil, Francis Ford Coppola a multumit tuturor romanilor care l-au ajutat: celor 52 de actori romani, directorului de imagine Mihai Malaimare jr. (despre care a spus ca il asteapta un mare viitor), scenografului Calin Papura, creatoarei de costume Gloria Papura, monteuzei Corina Stavila, MediaPro-ului, cu care a colaborat foarte bine (drept pentru care va distribui filmul in toata Europa de Est), Orchestrei Metropolitane cu care a inregistrat muzica. A tinut sa pledeze cauza tinerilor cineasti si studenti romani, lansand autoritatilor sugestia de a-i excepta pe acestia de la taxa ce trebuie platita pentru a filma pe strazile din Bucuresti. Continuare »