«Nu există nimic mai adevărat decât adevărul însuşi. Aici au dat greş unii mari artişti care s-au izolat de adevăr, crezând că imaginaţia lor este mai puternică… dar nimeni nu poate fi mai puternic decât natura.» ~ Joaquín Sorolla

Joaquín Sorolla, deşi foarte puţin cunoscut în România, este – după părerea mea de nespecialist – un pictor genial, beneficiarul unui talent incontestabil, dar şi un artist deosebit de fecund (peste 2200 de tablouri catalogate), format la şcoli de prestigiu din Valencia, Madrid, Roma şi Paris. E considerat unul dintre ultimii mari reprezentanţi spanioli ai Impresionismului târziu.

Cu toate că este autor al unor numeroase peisaje marine, toate remarcabile, am ales pentru exemplificare tabloul Otra Margarita, pictat la vârsta de 29 de ani, când încă nu se desprinsese complet de Realism. [ sugestie: clic pe imagine şi remarcaţi privirea femeii! ] Vă recomand călduros o vizită, chiar una virtuală dacă nu se poate altfel, la Muzeul Joaquín Sorolla din Madrid.

Tags: Sorolla

«Muzeele lumii: Pe unele am avut şansa de a le vizita, altele sunt pe lista de aşteptare pentru viitorul apropiat sau mediu, în cele mai multe nu voi ajunge niciodată…»

În anul de graţie 1785, Juan de Villanueva – arhitectul şef al Casei Regale şi al Primăriei capitalei spaniole, a primit însărcinarea de a proiecta un edificiu grandios pe pajiştea (prado) San Jerónimo, cu destinaţia de a găzdui Cabinetul de Istorie Naturală şi Academia de Ştiinţe.

Una dintre cele mai însemnate pinacoteci din lume. Colecţii din secolul al XIV-lea şi până la începutul secolului XX: Velázquez, Goya, Hieronymus Bosch, Ribera, Tintoretto, van der Weyden, Rafael, Tiziano, Rembrandt, Veronese, Fra Angelico, El Greco, Sorolla, Rafael, del Bosco, Pieter Brueghel (de Oude), Rubens, Dürer, Tiepolo, Esteban Murillo, Botticelli, Caravaggio, da Forli, Gentileschi — îi amintesc aici doar pe cei mai reputaţi artişti reprezentaţi în galeriile Muzeului Naţional Prado din Madrid.
Odată cu intrarea în acest lăcaş ai senzaţia, aproape palpabilă, că pătrunzi direct în esenţa lucrurilor. Şi nu o spun doar eu; faptul că este cel mai vizitat obiectiv turistic din Spania cred că vă poate convinge că am dreptate: aproape cinci milioane de vizitatori în 2009, cifră deja depăşită la 1 octombrie 2010 (într-un an de cumplită criză mondială!); iar aritmetica nu minte. Principalele secţiuni ale muzeului:
PICTURĂ: spaniolă (romanică şi gotică, renascentistă, barocă, sec. al VIII-lea şi al XIX-lea), italiană (sec. al XV-lea, al XVI-lea şi al XVII-lea), franceză (sec. XVII-XVIII), flamandă (sec. al XV-lea, al XVI-lea şi al XVII-lea), germană, olandeză, britanică.
SCULPTURĂ: greacă, romană, sec. XVI-XVII şi XVIII.
GALERIE ON-LINE: Acces gratuit la un număr de circa 3500 de lucrări aflate în colecţiile muzeului. Baza de date accesibilă prin Internet se măreşte în fiecare zi cu noi imagini, până la completarea ei cu toate exponatele. Există şi o opţiune de căutare avansată, după: autor, titlu, o anumită temă, anul realizării sau un număr de catalog.

Tags: Bosch, Botticelli, Brueghel, Caravaggio, Da Forli, Dürer, Del Bosco, El Greco, Fra Angelico, Gentileschi, Goya, Murillo, Prado, Rafael, Rembrandt, Ribera, Rubens, Sorolla, Tiepolo, Tintoretto, Tiziano, Van der Weyden, Velázquez, Veronese

«… Imagen de la vida es la Novela, y el arte de componerla estriba en reproducir los caracteres humanos, las pasiones, las debilidades, lo grande y lo pequeño, las almas y las fisonomías, todo lo espiritual y lo físico que nos constituye …» ~ Benito Pérez Galdós, 1897

Etapa a 9-a: tot Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea de călăuză, pe care mi-am asumat-o, se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania, Camerun şi Spania (1).

Nu numai mărimea ţării vizitate şi proporţiile copleşitoare ale Culturii spaniole ne determină să mai zăbovim încă o săptămână pe aceste meleaguri; ci şi faptul că avem chiar o solicitare punctuală: să-l menţionăm aici şi pe Benito Pérez Galdós.
După cum bine aţi remarcat deja, am preferat să nu ilustrez articolul cu vreo celebră capodoperă semnată Picasso, Goya, Velázquez ori Dalí şi să nu scriu aici şi acum despre Cervantes, García Lorca, Ortega y Gasset, Unamuno sau Lope de Vega.

Deşi criticii sunt aproape unanim de acord că este cel mai mare romancier al Spaniei de la Cervantes încoace, nu se poate vorbi despre Pérez Galdós altfel decât în contextul Realismului din literatura sfârşitului de secol al XIX-lea şi început de secol XX. Nu cred că ar fi însemnat tot atât de mult dacă n-ar fi fost contemporan cu Juan Valera, José María de Pereda, Pedro Antonio de Alarcón, Emilia Pardo Bazán, Leopoldo Alas (Clarín), Armando Palacio Valdés şi Vicente Blasco Ibáñez, ca să-i amintesc aici doar pe principalii scriitori de proză ai epocii. Pentru detalii: clic aici.

[ “Portretul lui Benito Pérez Galdós”, Joaquin Sorolla – 1894 ]

Tags: Cervantes, Clarín, Dalí, De Alarcón, De Pereda, De Vega, Galdós, Goya, Lorca, Ortega y Gasset, Palacio-Valdés şi Blasco-Ibáñez, Pardo-Bazán, Picasso, Sorolla, Unamuno, Valera, Velázquez

«Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, “timpul înseamnă bani” şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări “cu răsuflarea tăiată” contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre “sex”? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un “fraier”, ar zice băieţii “de gaşcă”. Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu “Codul lui Da Vinci”? Vă asigur că “gloria de tip Don Quijote” n-ar satisface nici “vedetele” care se fandosesc prin televiziunile noastre.» ~ Octavian Paler

Etapa a 8-a: Spania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar un planiglob uriaş, desfăşurat pe un perete virtual al Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” de acelaşi tip din regiunea/ ţara vizitată. Popasurile precedente: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2), Noua Zeelandă, Albania şi Camerun.

Vă oboseşte acest traseu în zigzag: Europa – o destinaţie exotică – iar Europa – o altă destinaţie îndepărtată – ca apoi să revenim în Europa – şamd!? Sistemul nici măcar nu este original; în urmă nu cu foarte mulţi ani, aşa se stabilea agenda campionatului de Formula 1. Cine rezista la stres, bine; cine nu, iarăşi bine. Continuare »

Tags: Cervantes, Dalí, De Larra, De Vega, Goya, Lorca, Ortega y Gasset, Paler, Picasso, Sorolla, Unamuno, Velázquez