Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 164:
– Andrei PLESU
Un personaj uluitor al acelor vremuri a fost Edmund Pollak. Plecat din România si ajuns inalt functionar pe linga Conferinta Rectorilor Vest-Germani (un fel de minister federal al invatamintului superior), el a avut o interventie providentiala in destinul multora, printre care ma prenumar. Era un releu perfect intre aspirantii români la beneficiile unui sejur apusean si feluritele universitati si fundatii nemtesti, dispuse sa ofere burse. (Cititi articolul)