20
Jun

Note, stări, zile

   Posted by: Dan   in Opinii

Fragmentul a fost preluat din Dilema veche, nr. 175: 

Andrei PLESU

Călătorie versus sedentarism. Cine are orgoliul de a nu se repeta, cine se simte ofensat de convenţii şi stereotipii simte mereu nevoia irepresibilă de a pleca. Nu te poţi dărui decît o singură dată. Apoi, te repeţi. E preferabil, de aceea, ca după dăruirea dintîi, cea adevărată, să schimbi locul şi oamenii. Călătorul par excellence este Don Juan. Nimic mai deprimant, mai dezamăgitor, mai nefiresc, decît să ţi-l închipui pe Don Juan în ipostaza soţului „aşezat“, copleşit de ticurile cotidiene ale conjugalităţii. Don Juan în papuci! Interzicînd, sau îngreunînd, călătoriile, comunismul se apără de dimensiunea donjuanescă a omului: înlocuieşte infidelitatea fertilă, patosul noutăţii, cu fidelitatea impusă a unor personaje statistice. Spiritul ascetic al comunismului – o imitaţie satanică a ascezei monahale, care e, de fapt, apogeul călătoriei, saltul dincolo de lume, evadarea în sus. Monahul e liber, în numele credinţei, de toate fidelităţile: un Don Juan destrămat de extaz. (Cititi articolul)

This entry was posted on Wednesday, June 20th, 2007 at 00:39 and is filed under Opinii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.