23
Sep

Aderarea la Bavaria

   Posted by: Dan   in Arte la superlativ

Münchner PhilharmonikernTrebuie sa recunosc faptul ca nu am educatie muzicala; cât stiu despre aceasta arta este atât de putin, incât nici macar spoiala nu se poate numi. Dar nici snob nu sunt. Ascult muzica sau merg la concerte pentru ca-mi face placere, nu pentru ca da bine sa spui “Am fost aseara la Ateneu.”

Dupa cum exista multi lautari autentici, unii literalmente analfabeti, care cânta dupa ureche, la fel si eu – asa analfabet muzical cum sunt – ascult dupa ureche. Si-mi place ceea ce aud; nu trebuie neaparat sa stii câti diezi, bemoli si becari contine partitura ca sa intri in rezonanta cu muzica buna.

Nu am fost aseara la Ateneu! Ci la Sala Palatului, la un concert al Filarmonicii din München, exemplar dirijata de Ion Marin. Cele doua piese din program nu erau nicidecum foarte populare, ori usor de digerat:

Paul Hindemith – Simfonia “Mathis der Maler”
Serghei Prokofiev – Simfonia nr. 5 in Si bemol major, op. 100

Timp de doua ore spectatorii au fost bavarezi, iar membrii orchestrei au fost români; sau viceversa. Nu mai stiu exact, dar nici nu conteaza; comunicarea a fost desavârsita. In ambele sensuri.

Dan Costinas

This entry was posted on Sunday, September 23rd, 2007 at 8:13 am and is filed under Arte la superlativ. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.