(…) dacă totul va fi gratis, oare noi ce o să mai cumpărăm? Poate dreptul de a munci, ca ultimă satisfacţie a vieţii? (Vlad T. Popescu)

Textul a fost preluat de pe site-ul GoodMorning.RO, cu acordul administratorului paginii si prin bunavointa autorului, Vlad T. Popescu.

Chiar şi atunci când te gândeşti că ai fi singur, ea te roagă „să-i dai o şansă“. Şi o face în limba engleză, evident, aşa cum o fac şi majoritatea clipurilor, mai mult sau mai puţin potrivite pieţei româneşti, aduse şi traduse într-o oarecare grabă. Reclama vine pe cer – zău, n-am voie să mănânc atâtea seminţe! -, reclama o să vină şi din lumea de dincolo…

O să vorbim gratis la telefon, numai să ne asculte şi alţii, ca să ne determine obiceiurile, culinare sau de orice alt fel, în fond totul se vinde. O să privim gratis programele TV, cele 5 minute pe oră în care nu vor mai fi difuzate reclame, pe care o să fim nevoiţi să le pândim cu încordare, nu cumva să ne scape „carnea“ filmului sau a emisiunii anunţate.

O să mergem gratis cu mijloacele de transport în comun ascultând la nesfârşit o suită de reclame. O să mergem gratis la restaurant, doar că între noi şi comeseni vor fi ecrane transparente pe care vor rula reclame.

O să ne punem gratis benzină în rezervoare, dacă acceptăm autocolante mari pe caroseriile maşinilor noastre. O să primim gratis curentul, cu condiţia de a avea ataşate difuzoare de prize, care vor emite reclame cât timp consumăm curentul electric.

O singură întrebare rămâne: dacă totul va fi gratis, oare noi ce o să mai cumpărăm? Poate dreptul de a munci, ca ultimă satisfacţie a vieţii?…