1
Oct

Românizarea Europei

   Posted by: Dan   in Opinii

Ne balansam, intr-un echilibru instabil, pe canatul Europei. 

De o vreme incoace, la fiecare sase luni avem parte de câte un raport al politiei române care – cu mândrie patriotica – isi asuma scaderea infractionalitatii in tara. Surle, trâmbite si citari pe Ordin de zi… de doua ori pe an. Nu i-am auzit niciodata pe maimarii politiei nationale spunând, macar in treacat, ca scaderea criminalitatii in ultimii ani, in România, se poate explica si prin migrarea infractorilor, mai ales dupa 1 ianuarie 2007.

In ultima vreme s-au amplificat atitudinile si punctele de vedere anti-românesti, mai exact anti-imigrantilor proveniti din România. De data aceasta nu vorbim numai despre mass-media, ci despre pozitii ferme, exprimate de oficiali si inalti demnitari din tari cu vechime in U.E. (Italia, Franta, Marea Britanie, Austria, Spania) si nu numai.

Sa luam astazi drept exemplu doar Italia. Este evident ca stirile care ajung si la urechile noastre nu sunt exagerari, chiar suntem in topul infractionalitatii din peninsula. Eu gasesc aici trei entitati diferite care se fac vinovate de escaladarea situatiei:

1. Autoritatile române (in speta politia de frontiera), care au dovedit o permisivitate prea mare la filtrarea celor care parasesc tara; in multe cazuri este evident ca respectivii pleaca exclusiv din motive economice, cu gândul de a se capatui prin orice mijloace in lumea larga. Trebuie sa recunosc ca e mai comod asa, sa-i lasam sa plece cât mai departe. Scade si somajul…

2. Autoritatile italiene, care se limiteaza la a constata si a se lamenta, fara sa ia masuri dure impotriva infractorilor dovediti sau impotriva cersetoriei institutionalizate. Se vorbeste acum la Bucuresti cum ca aceasta campanie fara precedent impotriva românilor din Italia se explica prin dorinta domnului Veltroni de a mai câstiga inca un mandat la primaria Romei. In urma cu câteva luni, când Excelenta Sa a vizitat România ar fi trebuit sa puna piciorul in prag: “Noi vi-i prindem si vi-i trimitem la Bucuresti pe banii vostri. Iar in Schengen au interdictie 10 ani!” Cred ca astfel s-ar fi atenuat putin fenomenul.

3. Nu in ultimul rând, vinovate sunt comunitatile de români din strainatate. Am rostit cuvântul magic “comunitate”. Nu ne place sa recunoastem, dar adevarul e ca nu exista asa ceva; românii nu traiesc in comunitati. E exact ca in fotbalul mioritic: nu exista echipa, ci 11 jucatori. Interesul fiecaruia este sa se descurce, sa fie remarcat, nu sa contribuie alaturi de altii la succes. Ceilalti nu sunt vecini sau coechipieri. Sunt dusmani. Am convingerea ca 90% dintre cei care au ales sa plece departe de casa isi vad de treaba si câstiga un ban cinstit. Dar chiar si acestia sufera de sindromul “individului izolat”, care nici nu-i da in cap, dar nici nu-l baga in seama pe concetateanul sau.

Ma intreb cât ne va mai suporta Europa inainte de a ne propti o mare sula in coaste: Ori, ori. Cu chiu cu vai am fost admisi, dar cred ca e nevoie doar de o scânteie ca sa se porneasca procedura de excludere.

Dan Costinas 

This entry was posted on Monday, October 1st, 2007 at 9:35 pm and is filed under Opinii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.