Iată că România, de multe ori luată peste picior de Occident, mai are din când în când şi motive de mândrie. La 27 ianuarie 1756 se năştea W.A. Mozart. După un sfert de mileniu, adică pe 30 ianuarie 1995, se naşte un alt copil care va uimi lumea cu precocitatea sa muzicală.
Te unge pe suflet o asemenea stire, desi unicul nostru merit este acela ca, intâmplator, suntem contemporani cu micul Geniu. Faptul ca este nascut tot in ianuarie, ca si antecesorul sau Wolfgang Amadeus, chiar e un semn.
Eu ma tem doar de ceea ce s-ar putea intâmpla in contextul acestor realitati care ne inconjoara: intr-o jungla fara reguli, in care vedetismul netrebuincios si senzationalul superfluu fac rating/tiraje inimaginabile, exista riscul de a trece nesimtitori pe lânga adevaratele comori. Ignoram diamantul care ni se ofera si alegem stralucirea anosta a gablonzului.
Daca nu ne vom dezmetici in timp util, cu siguranta România va mai pierde inca o capacitate creatoare exceptionala.
[ Excelent articolul Gabrielei Boeriu din Jurnalul National de astazi. ]
Dan Costinas