1 decembrie 2007: Scurta pledoarie pentru Normalitate.

Se implinesc 89 de ani de la marea Unire. Atunci, in 1918, se unea Transilvania cu Regatul România. Acum, in 2007, România a revenit acolo de unde – de fapt – nu plecase niciodata: in Europa.

Sau, ma rog, nu a plecat de bunavoie. A fost asezata, de câtiva (vremelnic) puternici ai zilei, intr-o perioada tulbure a Istoriei, la masa servitorilor. Si acolo a stat timp de o jumatate de secol, multumindu-se cu resturi de la masa bogatilor.

1918 si 2007, Unitatea nationala si Unitatea europeana, sunt doua repere istorice cu adevarat memorabile; restul se incadreaza la evenimente si fapte in cadrul unui proces ireversibil de dezvoltare a societatii.

Dupa capul meu de ne-istoric, dar de cetatean care militeaza pentru normalitate, va spun ce doresc eu României de ziua nationala: Sa dam mâna cu mâna, sa piara dusmania’n Tara si la trecutu’i mare, mare viitor. Un mare pas inspre indeplinirea doleantelor mele s-ar face daca azi, 1 decembrie 2007, s-ar semna un “tratat de neagresiune” intre cele doua Palate (Victoria si Cotroceni). Nu am pretentia sa-i vad la brat iesind de la Opera sau in vreo crâsma, ci pur si simplu sa functioneze o relatie normala si constitutionala intre cele doua institutii, inspre binele tarii. M-am saturat de atâta ostilitate orgolioasa afisata fatis care in niciun caz nu conduce la ceva bun.

Dulce Românie, asta ti-o doresc!

Dan Costinas

[Imaginea a fost obtinuta prin amabilitatea Geology.com]